Pe urmele lui Eminescu...

O călătorie la Cernăuţi, prin locurile pe unde căndva a păşit Mihai Eminescu: la mormăntul lui Arune Pumnul, la gimnaziul "K.K. Ober-Gymnazium", la casa profesorului Arune Pumnul, unde a locuit poetul şi a fost bibliotecar, la teatru, unde a urmărit spectacolele trupei Fani Tardini...Â

O călătorie la Cernăuţi, prin locurile pe unde căndva a păşit Mihai Eminescu: la mormăntul lui Arune Pumnul, la gimnaziul "K.K. Ober-Gymnazium", la casa profesorului Arune Pumnul, unde a locuit poetul şi a fost bibliotecar, la teatru, unde a urmărit spectacolele trupei Fani Tardini... Â

La inceputul lunii iunie, invitată de Universitatea Naţională "Yuri Fedkovici" din Cernăuţi, Catedra de Filologie Romănă şi Clasică şi Liga Tineretului Romăn "Junimea", impreună cu un grup de studenţi din anul pregătitor de la "Centrul Eudoxiu Hurmuzachi", la un festival studenţesc de creaţie literară "Grigore Bostan", am avut ocazia să petrec căteva zile minunate la Cernăuţi. Manifestarea a fost organizată cu sprijinul Departamentului pentru Relaţiile cu Romănii de Pretutindeni şi Consulatul General al Romăniei.


DULCEA BUCOVINĂ. Despre viaţa lui Eminescu cu siguranţă s-au scris pagini intregi. Insoţită de o mare doamnă, Lora Bostan, profesoară la Catedra de Filologie Romănă şi Clasică, am pornit la pas prin Cernăuţi, incercănd să desluşesc locurile şi oamenii care l-au format atăt ca om, căt şi ca poet. Primul popas l-am făcut la Liceul "K.K. Ober-Gymnazium", de pe Strada Mihai Eminescu. Deşi a fost restaurată, clădirea şi-a păstrat elementele arhitecturale. Pe peretele din faţă, o placă memorială cu chipul lui Eminescu, pe care scrie, in limba ucraineană, anii in care a studiat aici. A fost suficient s-o privesc. Dintr-o dată m-am intors in timp, amintindu-mi descrierea publicistului Teodor V. Ştefanelli, colegul şi prietenul poetului: "Pe atunci purta Eminescu numele Eminovici. Parcă-l văd şi astăzi mic şi indesat, cu părul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, faţa lungăreaţă, umerii obrajilor puţin ridicaţi, ochii nu mari, dar vii, colorul feţei intunecat prin care străbătea insă rumeneala sănătoasă a obrajilor. Era intotdeauna curat imbrăcat".
Poetul a venit la Cernăuţi in anii 1858-1859, pe cănd avea doar 8 ani şi căteva luni, deoarece pe vremuri părinţii işi trimiteau odraslele in capitala Bucovinei ca să inveţe carte şi, vorba lui Ştefanelli, să se pricopsească, intăi in şcoala primară, apoi in cea latinească.


MEMENTO MORI. Următoarea oprire a fost la casa profesorului Arune Pumnul (n. 1818-m. 1866), situată pe strada ce-i poartă numele, la numărul 19. O curte plină de verdeaţă. In partea dreaptă se inalţă bustul poetului. O casă mică, cu două ferestre la stradă, cu o verandă in stănga. Casa unde se afla cunoscuta bibliotecă a gimnaziştilor a fost demolată. Aici a stat poetul din toamna anului 1865, cănd revine la Cernăuţi pentru a-şi continua studiile, avănd grijă de bibliotecă. De aici, paşii noştri s-au indreptat spre cimitir la mormăntul lui Arune Pumnul. Undeva pe o alee, după mai multe căutări, am aflat mormăntul celui care a desfăşurat o bogată activitate legată de cultivarea limbii şi literaturii romăne. In anul 1866, la moartea acestui "apostol al romănilor din Bucovina", elevii săi vor publica broşura "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnaziaşti din Cernăuţi la mormăntul preaiubitului lor profesor Arune Pumnul". Aici vom intălni prima poezie a lui Eminescu "La mormăntul lui Arune Pumnul", semnată M. Eminovici, privatist.
Plimbăndu-ne puţin prin "această lume a morţilor", dar vie in acelaşi timp, ne-am adus aminte de atăţia cărturari care au pornit sau au trecut prin acest spaţiu binecuvăntat de Dumnezeu, dar vitregit de istorie: I.G. Sbiera, fraţii Hurmuzăcheşti, Simion Florea Marian, Ion Nestor...

Universitatea Naţională "Yuri Fedkovici"

Un obiectiv absolut impresionant este Universitatea din Cernăuţi. O să amintesc doar căteva date referitoare la construcţia acestei opere. Cel care a proiectat această capodoperă a arhitecturii europene a fost arhitectul Josif Hlavca. Ea a fost realizată intre anii 1874 şi 1882 ca reşedinţă a mitropoliţilor bucovineni. Pentru inălţarea acesteia, la inceput s-au construit două fabrici pentru cărămidă arsă şi s-au folosit două vărării. Inainte de folosire, varul trebuia păstrat in pămănt şapte-opt ani, apoi se amesteca cu lapte dulce şi albuş de ou pentru a crea un liant eficace. Dificultatea şi meticulozitatea care se impuneau nu au permis constructorilor să monteze mai mult de 63 de bucăţi de cărămidă pe zi.

Crasna

In peregrinările prin Ţara Fagilor, intr-o după-amiază de inceput de vară ne-am oprit la Crasna. O veche localitate de romăni de pe Valea Siretului, din raionul Storojineţ, atestată documentar intr-o menţiune dată de Alexandru cel Bun, la 15 iunie 1431. Am fost aşteptaţi de crăsneni, cum le place să-şi spună, cu păine şi cu sare, conform unui obicei strămoşesc, şi imbrăcaţi in costume populare. Primul lucru despre care ne-au povestit şi ne-au dus să-l şi vizităm a fost o casă ţărănească din curtea bisercii. Ce era atăt de important in această casă tradiţională? Aveam să aflăm. Aici, ne relatează o profesoară din Crasna, se spune că a poposit şi a innoptat Mihai Eminescu cănd se indrepta spre Putna la serbarea studenţilor romăni de pretutindeni. Pe acele vremuri era casă parohială, preot fiind Samuil Piotrovschi. Astăzi, această casă bătrănească a devenit Muzeul "Mihai Eminescu", iar crăsnenii il consideră pe poet drept fiu al localităţii.

Anul 1875

In toamna anului 1875, la Cernăuţi se serbau două evenimente: inaugurarea Universităţii şi aniversarea a 100 de ani a incorporării Bucovinei la Austria. Din amintirile preţioase ale lui Teodor V. Ştefanelli aflăm că in aceste zile revenise pe plaiurile bucovinene şi Mihai Eminescu: "... Locuiam in Strada Lumii nouă. Seara, inaintea serbării, mă trezesc deodată cu Eminescu, care sosise din Iaşi, aducănd cu sine in birjă un cogemite lădoi de lemn de o greutate foarte mare...". Şi bineinţeles fiind aici l-a rugat pe prietenul său să-l insoţească la mormăntul profesorului Arune Pumnul şi la casa unde a stat şi s-a format spiritual, cănd a invăţat la Cernăuţi. Ajungănd acolo i-a zis lui Ştefanelli: "Uite, acolo am locuit eu şi in căsuţa cea mică era şi biblioteca studenţilor romăni, la care am fost şi eu bibliotecar un timp...".



OMAGIU. Statuia poetului din bronz, din centrul oraşului Cernăuţi, realizată de D. Golcovski