Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă n-ar fi fost cîntăreaţă, Margareta Pîslaru ar fi fost diplomat de carieră. Ar fi fost la masa unde se-mparte liniştea pămîntului. În acelaşi timp e teribil de vulnerabilă şi se apără vajnic de sfîşiere.
Artist - Un şuvoi de foc învelit într-o gheaţă groasă
Dacă n-ar fi fost cîntăreaţă, Margareta Pîslaru ar fi fost diplomat de carieră. Ar fi fost la masa unde se-mparte liniştea pămîntului. În acelaşi timp e teribil de vulnerabilă şi se apără vajnic de sfîşiere.
A m fost mereu într-o mare admiraţie în faţa gravităţii şi seriozităţii ei, a răcelii de gheaţă atunci cînd lua decizii, a rigurozităţii care i-a dat stil şi-n viaţă, şi-n meserie. E ambiţioasă, dar nu-i agresivă. Se-mplinesc 50 de ani de cînd Margareta Pâslaru a debutat.
Cînd scriu asta sînt covîrşită. Pentru că eu o gîndesc pe ea tînără, tînără, tînără.
Căci atunci cînd cînta avea o vioiciune, o veselie explozivă, o înţeleaptă disciplină, un freamăt al emoţiei. “Trandafirii tăi” sau “Cum e oare dragostea” sau “Lasă-mi, toamnă, pomii verzi” sînt piese clasice – datorită interpretării ei, valoarea dată cuvîntului, concentrarea şi energia comunicată.
IUBITA. Ascult mult muzica anilor noştri tineri. Cîntăreţi iubiţi şi respectaţi de mine: Dida, Corina, Dan Spătaru, Angela, Aurelian Andreescu... Cînd ascult o bucată a Margaretei nu-mi aduc aminte numai de ea, ci de perioada întreagă şi mai ales de mine. Şi cred că asta se-ntîmplă cu toată lumea. Are puterea să mă facă tînără şi entuziastă.
Cîntecele ei sînt receptate şi astăzi, desigur altfel, dar interesează mult.
Am admirat-o întotdeauna pe Margareta Pâslaru, dar o admir cu atît mai mult astăzi, cînd “vremea a trecut” – cînd mă uimeşte înţelepciunea, măsura şi cumpătarea care o apără de negreala vieţii de fiecare zi.
IMAGINEA TINEREŢII. E cruntă în decizii. Îşi respectă vîrsta, nu se teme de ea, nu face “gesturi năstruşnice”. Nu merge în concerte pentru că-şi apără “imaginea uluitoare a tinereţii ei. E severă cu toată lumea, dar mai ales cu ea. Are şi o luciditate a unei minţi ascuţite pe care şi-a învelit-o elegant în îngăduinţă. În discuţiile noastre interminabile, eu mă-nfierbînt şi muşc, dar ea e indulgent tolerantă, se bucură mai degrabă să-nţeleagă şi să ierte greşeala şi să-ncerce să te ridice.
Margareta Pâslaru e mai mult decît o cîntăreaţă de muzică uşoară – deşi una reprezentativă. E o entitate. E foarte serioasă şi credincioasă ei însăşi. Ea are pe buze permanent răspuns la întrebările: “Ce trebuie să fac eu acum? Cine sînt eu azi? Cine are nevoie de mine? Care e datoria mea?” Răspunsul şi-l dă singură şi foarte just. E un artist performant, dar mai ales e un OM performant: un şuvoi de foc învelit într-o gheaţă groasă. Întîlnirea generaţiei mele cu Margareta Pîslaru rămîne de neuitat. Trebuie să mulţumesc vieţii că am fost atît de aproape de ea.
