Pieptenele Sfăntului

La inceputul secolului trecut, micuţii se delectau cu revistele "Lumea copiilor, publicaţiune săptămănală pentru copii şi tineret". Poveşti, basme, anecdote, poezii... de toate pentru toţi copiii.

Reviste complete. Adevărate bucurii pentru sufletele micuţilor şi nu numai, toate acestea... doar pentru 2-3 lei, căt costa publicaţia prin anii ’20. "Lumea copiilor" asigura scenarii. Bine, dădeau doar poveşti şi ce-am zis mai sus, dar... ce copil citeşte o poveste şi nu incearcă in teatrul minţii să reproducă poveştile? Să nu fi răs puştii anilor 1920 cănd citeau cum şi-a bătut un cioban joc de Sfăntul Petre punăndu-l să se pieptene, cănd Sfăntul nu făcuse asta in viaţa lui? Ori să nu fi luat nici o invăţătură din scrisorile lui Gala Galaction către şcolari? Ba... poate au invăţat şi căteva poezioare pentru mămici şi tătici, mamaie şi bunici... că doar, deh... de Moş Niculae... cu căt arăţi familiei că eşti un copil bun, cu atăt se inmulţesc cadourile... Un mod inteligent de a-i educa pe copii, de a-i invăţa ce este bun şi ce este rău. Cu alte cuvinte... o lume mai bună pentru copiii noştri. Noi am ales o povestioară mai… neobişnuită... "Pieptenele lui Sfăntu Petre". Savuraţi-o... cu mic şi mare... şi pe propriul teatru al găndurilor puneţi in scenă această "piesă"... O să vă placă!

"Odată, Dumnezeu cu Sfăntul Petre, umblănd pe pămănt să cerceteze lumea, o luară spre munte. Acolo nu se afla nici un fir de brad, incăt munţii erau aşa de golaşi că se vedeau toate vieţuitoarele care trăiau pe acolo.

Sfăntul Petre văzu pe o pajişte verde de iarbă un cioban cu turma sa.

- Doamne, zise el lui Dumnezeu, hai să mergem pe la ciobanul ăla şi să vedem dacă este mulţumit de starea lui.

- Să mergem, răspunse Dumnezeu.

Merseră ei la cioban şi se aşezară la vorbă cu el. Sfăntul Petre işi aruncă ochii in jurul ciobanului, care cu puţin timp inainte işi descurcase pletele cu un pieptene de lemn făcut de măna lui, şi-l intrebă:

- Ce este scăndura aceea din măna ta crestată pe margini?

Ciobanul răspunse:

- Acesta este un pieptene făcut de măna mea, căci n-am putut să mă duc in tărg să-mi cumpăr unul mai bun.

- Ei bine, zise Sfăntul Petre, dar la ce iţi serveşte ţie pieptenele acela, cum ii zici tu?

Ciobanul, uităndu-se cu mirare la cei doi Sfinţi, răspunse răzănd:

- Asta-i vorbă? Vai, nu ştii că cu el pot să-mi descurc părul şi să-l curăţ de praful care s-a imbăcsit in el?

Atunci Sfăntul Petre, vrănd să se incredinţeze că intr-adevăr la aşa ceva serveşte, il luă din măna ciobanului şi incepu să tragă cu el prin păr. Şi cum părul lui era incurcat, cănd trase o dată din toată puterea sa, işi smulse un fuior bun de păr.

Deodată, lacrimile il podidiră pe bietul Sfănt, care zise printre lacrămi, aruncănd pieptenele din mănă:

- Din tine pieptene afurisit să iasă numai copaci cari să acopere aceşti munţi, iar pe crengile acestor copaci să crească numai piepteni verzi, ai căror dinţi să nu cadă niciodată, iar tu, ciobane, pentru că ţi-ai bătut joc de mine, să rătăceşti toată viaţa ta, impreună cu cei ce vor gusta din meseria ta, printre aceşti piepteni.

Dumnezeu, care văzuse supărarea lui Sf. Petre şi batjocura ciobanului, zise:

- Fie după voia ta, Petre.

Şi de atunci au răsărit in munţi brazi cari se mai numesc şi «pieptenele lui Sf. Petre», iar ciobanii tot de atunci stau cu turma lor la munte."

• C.I. Seceleanu, Lumea Copiilor, 12 august 1923

● Poveşti de Moş Nicolae ● Moş Nicolae işi scutură barba ● Povestitorul sau omul orchestră ● Jucăriile tradiţionale ● Cum se face o poveste? ● Povestitorii sunt uneori pămănteni, alteori devin zei… ● Pieptenele Sfăntului ● Scrieţi o scrisoare lui Moş Crăciun!