Pilotii care leaga civilizatiile

02 Aug 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

A devenit o rutina ca militarii romani sa lupte pe toate meridianele lumii. Ba in Afganistan, in Kosovo, ba in Irak, infanteristii sunt dusi de "fortaretele zburatoare" C-130 Hercules, pilotate de ofiteri ai Fortelor Aeriene Romane.

RAZVAN BLECIUGANU

"Afganistanul? Prima data am zis ca suntem pe o alta planeta. A framantat Dumnezeu pamantul si a uitat sa sufle duios. De sus, Afganistanul e un platou muntos si muntii, in palcuri, sunt de culori diferite", si-aduce aminte comandorul Florin Calin de prima oara cand a dat ochii, coborandu-i din ceruri, de la bordul avionului C-130 Hercules pe care-l piloteaza, pe pustiul de pamant sfaramat.

GLOBE-TROTTER. Pana sa puna infanteristul piciorul, tantos, ca sa stapaneasca, sta cuminte in hamurile prinse in clesti de "tevile" avionului-uzina. Comandorul, un om care face legatura intre civilizatii in cateva ore, a invatat sa deosebeasca personalitatea locurilor pe care le survoleaza. Pentru pilot, locurile au personalitate daca din punct de vedere arhitectonic localitatile au forme geometrice regulate. "In Romania, Braila te fascineaza. Vazuta de sus e ca un amfiteatru. Seamana putin cu Lisabona. In Turkmenistan, localitatile le vezi incadrate intr-un paralelipiped, in unghiuri de 90 de grade. Parisul? E acoperit de smog, dar personalitatea ii este aratata mai cu seama de arhitectura noua. Dar ca la Reykyavik, in Islanda, nu-i nicaieri. E o splendoare, se vad pete-pete de culoare, pastelate, mai mici, mai mari, e ca un desen de copil", vorbeste pilotul.

BILANT. Zborul de la Bucuresti la Kabul dureaza cam 12 ore, cu tot cu escala. Echipajul unui Hercules este format din comandant, copilotul, un navigator, inginerul de bord si un specialist centrala. La un astfel de zbor, cand practic avionul este 10 ore in aer, pilotul automat functioneaza cam 75-80 la suta din timp. Pentru cel aflat la mansa, dupa cum spune comandorul Gabriel Stroe, sunt timpii in care iti tot faci bilant la viata. Comandorul a fost la inceputul carierei, pentru 11 ani, pilot de supersonic. Daca pilotul de supersonic este putin egoist, la mansa Hercules-ului invata sa fie om de echipa. "O caracteristica a echipajelor de transport este nevoia de comunicare, datorita si manevrelor complexe pe care le impune un astfel de tip de avion", puncteaza diferenta cel care astazi este instructor de zbor pe Hercules.

Trecerea de la MiG la avionul de transport a fost pentru comandorul Gabriel Stroe "destul de ciudata". Ca pilot de supersonic "brazda" cerul chiar pe deasupra Astrahanului, in vremurile defunctului pact de la Varsovia, pe cand, ca pilot de aeronava de transport, a invatat engleza din zbor. "Florin m-a pus sa vorbesc in engleza in aer, la mii de metri. Nici nu stiu cum am scos primele vorbe", arata comandorul spre colegul sau.

LA SIMULATOR. Pentru Aviatia Militara Romana intrarea in dotare a patru avioane de tipul C-130 Hercules a insemnat o a doua nastere. "A fost o schimbare de mentalitate. Aviatia s-a trezit la un alt fel de sistem care avea o alt fel de abordare din punct de vedere operational. Un echipaj mai mare si timpul mai mare de stat in aer au provocat si un alt management al personalului", afirma comandorul Florin Calin. Impreuna cu colegul sau, comandorul Gabriel Stroe, au fost singurii piloti romani care s-au pregatit chiar in SUA, in 1996, la unul dintre cele mai performante simulatoare, ce apartinea firmei producatoare avionului, Lockheed Martin. "Instructorii au fost foarte comunicativi cu noi. Cand ne-am trezit in fata acestui simulator, acesti oameni au fost atat de profesionisti incat sa ne arate tot ce poate face", spune comandorul Florin Calin. In fond, simulatorul i-a pus pe pilotii romani in cele mai grele si neasteptate situatii: zbor in conditii meteo grele, zbor de noapte, zbor cu avarie, dar i-a si invatat cu ergonomia cabinei. "Dupa patru ore de simulator ieseam sleiti. Toate actiunile erau discutate in prealabil. Te puneau in diferite situatii tocmai pentru a capata cat mai bine deprinderile. Simteai in simulator chiar si piatra de pe pista de rulare. S-a vazut efectul acasa, cand am trecut in mod real la mansa Hercules-ului", confirma comandorul Gabriel Stroe.

AFGANISTAN. Din pacate, experienta simulatorului au avut-o doar cei doi piloti. Celelalte trei echipaje, instruite de americani, s-au vazut direct la butoanele Hercules-ului. Bineinteles, la Baza 90 Transport Aerian in acei ani de "pionierat", â97, â98, â99, activitatea era neintrerupta. "Un avion sau doua zburau aproape neincetat, exceptie fiind doar pe timpul noptii. Americanii au facut totul pentru pregatirea noastra. A fost un efort comun", spune comandorul Florin Calin.

Daca pana in anul 2001 avioanele Hercules au fost implicate in multe exercitii multinationale, dupa atacul terorist asupra New York-ului din 11 septembrie aeronavele Fortelor Aeriene Romane au primit misiunea de a participa la detasamentul international de transport cu baza la Karachi, in Pakistan.

TINTA. "Zborul in Afganistan, facut prima oara in decembrie 2001, a fost o experienta din toate punctele de vedere, dar si un motiv de ingrijorare asupra pregatirii pe care o aveam atunci", si-aminteste comandorul Gabriel Stroe. "Acolo zbori dupa niste proceduri specifice. Pe cerul Afganistanului nu poti sa ai convorbiri cu AWACS-ul, aeronava care dirijeaza din aer traficul, mai mult de 5-7 secunde. Practic, confirmi un numar. Zburam cu luminile stinse. In ianuarie-februarie, in Kabul, dupa degajarea pistei explodau mine. Erau controlate, dar senzatia nu-i deloc confortabila. De acasa nu-ti spune nimeni unde lasi materialele. Era razboi si timpul de operare, timpul in care trebuia sa descarcam materialele, era intre cinci minute si un sfert de ora. Marja de eroare in a ajunge la destinatie era, la Kandahar, de 5 minute. E o provocare ca oamenii de acolo sa isi fixeze ceasul dupa romani", descrie atmosfera de pe aeroporturile afgane pilotul.

POD AERIAN. "Atunci am invatat care este principala regula deasupra spatiului afgan: Uita-te si fereste-te!", il completeaza colegul sau, comandorul Florin Calin. "Am fost considerati aeronava civila, chiar daca purtam uniforma si asta pentru ca Hercules-ul nostru nu are posibilitati de auto-protectie: mijloace de detectare, capcane termice. La inceput era doar zbor de noapte si trebuia sa avem cat mai putine lumini la bord si in special la decolare. S-a tras asupra aeronavelor. Partenerii britanici ne faceau informari si ne intrebau daca putem sau nu indeplini misiunea. A fost o corectitudine pe care am apreciat-o. Practic, faceam parte dintr-un pod aerian", povesteste pilotul. In detasamentul international de transport de la Karachi au actionat incepand cu ianuarie 2002 avioane Hercules din Marea Britanie, Portugalia, Belgia, Grecia si Romania, misiunile fiind impartite dupa un grafic ce n-avea nici o legatura cu tara de unde provenea aeronava. Romania a avut in permanenta doua echipaje si o echipa tehnica angrenate in operatiune.

Misiunile pe care aviatorii le-au inceput de anul trecut in Irak, transportand batalioanele de infanterie si detasamentele, se aseamana foarte mult cu cele din Afganistan. Hercules-ul ajunge in Irak, trecand peste Bulgaria si Turcia, in aproximativ sase ore.

NOUA HERCULES PENTRU ROMANIA

Aeronavele Hercules au ajuns pe Otopeni in doua serii (doua la 23.10.1996 si doua la 16.02.1997). Ele au fost fabricate intre 1960-1962. Dar, spun americanii, la data transferului aveau consumata mai putin de jumatate din resursa totala de peste 40.000 ore de zbor. Pe deasupra, intre 1996-1997 li s-au schimbat aripile cu un model nou. In momentul de fata, in lume sunt aproximativ 2.100 de avioane de acest tip. De Ziua Aviatiei, generalul locotenent Gheorghe Catrina, seful SMFA, a anuntat ca "in curand", Fortele Aeriene vor avea 9 avioane C-130. Cert este ca luna trecuta un nou avion Hercules a intrat in dotarea Romaniei, fiind preluat de la italieni. Acest aparat urmeaza sa fie modernizat in SUA. La Baza 90 Transport Aerian s-a planificat ca pana in 2007 sa fie cel putin noua echipaje care sa deserveasca avioanele existente.

CONTRACT

Atasatul militar al SUA a prezentat MApN oferta americana in 1994. Cateva luni mai tarziu, ofiteri romani au vizitat avioanele la Baza US Air Force din Tucson - Arizona. Conditiile cedarii celor patru avioane au fost inscrise intr-o scrisoare de oferta si acceptare in 1995. Americanii se obligau sa ne cedeze aeronavele si sa le repuna in stare de zbor in doi ani. Romania a alocat pentru aceasta 12,5 milioane USD. USAF urma sa contracteze, in numele Romaniei, cu "Lockheed Martin" (fabricantul aeronavelor C-130), suportul logistic. Firma americana a furnizat documentatia tehnica, a scolarizat personalul navigant si tehnic, a trimis un inventar minim de piese si utilaje de zbor pentru asigurarea intretinerii curente a avioanelor pentru cei doi ani.