x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Planuri de evadare

0
02 Iul 2005 - 00:00
Planuri de evadare


In cel de-al treilea capitol al "jurnalului de celula", Marie-Jeanne Ion povesteste cum a fost eliberata impreuna cu ceilalti trei ostatici, inainte ca acestia sa puna in aplicare un plan de evadare nebunesc si disperat.

"In fiecare dimineata trebuia sa urmam un ritual de care ne saturasem cu totii - spalatul si mersul la toaleta. In prima parte a sederii noastre «la beci», procedura era destul de complicata. Un gardian venea cu un recipient cu apa, cu un sapun, cu un lighean si cu un prosop. Ne spalam pe rand. Dar gardianului in mod clar nu-i prea facea placere sa ne «serveasca» in acest fel. Intr-o seara, am auzit ciocanituri si bufnituri care veneau de la suprafata. Oare ce construiesc?, ne intrebam. Numarul 6 ne spusese ca mai fusesera facute modificari in subsolul cu pricina, pe la inceputul anului, si ca mujahedinii fusesera foarte mandri de isprava lor de atunci. E de inteles. In mod paradoxal, orice mic gest facut pentru noi insemna o bila alba la Allah… Chiar daca nici nu se gandeau ca, poate, eliberarea ar fi fost cel mai mare bonus in «raiul musulman». Oricum, de data asta, numarul 6 spunea ca, poate, gardienii s-au pus pe munca pentru a mai construi un beci. Nu-mi prea venea sa cred. Urmatoarea data cand am fost scosi la toaleta, am inteles despre ce era vorba: trasesera o teava pentru apa, cu robinet, in interiorul WC-ului, foarte aproape de nivelul solului, asa cum exista in baile arabesti. Scapasera de efortul de dimineata, urma sa ne spalam singuri! Am capatat si periute de dinti! Fiecare avea periuta lui, pe ambalajul careia era notat cu pixul numele, «adica numarul». Dar cu asta aveau ceva probleme, nu aveam voie sa ne spalam in fiecare zi - doar o data la doua sau la trei zile. N-am reusit niciodata sa aflam care era logica lor.

Very hungry!

Pe data de 4 mai vom sarbatori mereu «infrangerea lui Said» - asa isi spunea unul dintre gardieni - , cel care avea cea mai multa autoritate. El stabilea ce si cat mancam, daca primeam sau nu tigari. La un moment dat, a decis ca fumatul nu e bun pentru mine. Islam, islam!, mi-a spus si mi-a intins tigara rupta de la jumatate. Trebuia sa renunt la obiceiul asta urat… Nici cu mancarea nu era prea generos. Mult orez - orez cu o lingura de fasole deasupra sau cu o zeama preparata cu ceapa - , paine, castraveti, cate un mar... Si eu, si numarul 6 refuzam cu obstinatie orezul - ne facea rau la stomac. Au inceput sa ne aduca rosii si castraveti, cu paine. Cateodata, primeam si cate o sticluta cu lapte - halib Popey - cu aroma de banane sau de capsune. Era foarte bun, dar n-as mai bea niciodata asa ceva acum… Said era destul de zgarcit. Noi presupuneam ca existau niste ratii stabilite pentru noi, dar ca nu ni se dadea toata mancarea. Arabii se hranesc destul de bine, e imposibil sa-si inchipuie ca un barbat - cum e, de pilda, Sorin - ar putea sa se sature cu trei bucati de paine, doua triunghiuri de branza topita, un castravete, un mar si un cake pe zi! Intr-o zi ne-a fost foarte foame tuturor si le-am spus, pe rand - hungry, very hungry… please, again sandwich… very hungry! Cred ca s-au simtit penibil si au inteles ca ne trebuie mai multa mancare. Vointa lui Said fusese infranta, am primit cate doua sandwich-uri! Asa ca, pe 4 mai, de acum incolo, ne vom aminti de asta si vom putea manca orice, in orice cantitate…

Vecinul meu de saltea, numarul 9, avea mari probleme de sanatate. Statea tot timpul nemiscat si, din cand in cand, il auzeam gemand. Nu vorbea niciodata, scotea doar niste sunete guturale… E, e, e… Am descoperit insa, la un moment dat, ca stie engleza - si inca bine… Mi-a soptit ca nu trebuie sa am incredere in gardieni, pentru ca sunt rai si te bat, chiar daca pentru moment nu par agresivi. Era a doua persoana care-mi spunea lucrul asta. Numarul 9 era atat de slabit, incat imi era teama sa nu moara langa mine. In beci, gardienii te serveau si cu pastile - aveau patru tipuri de medicamente: for go - adica laxative, for stop - antidiareice, for head - valium, si for everything - adica aspirina! Numarul 9 lua mereu valium si dormea… Intr-o noapte, a facut un atac de panica. Open the door, let me out, just let me out…, l-am auzit soptind. De la episodul cu incendiul, aveam voie sa batem in tavan ca sa-i chemam pe gardieni, in caz de criza majora. Munaf, care intelegea si araba, si engleza, si romana, era cel care putea face lucrul asta. Gardienii ne spusesera sa nu ii deranjam daca nu e vorba de ceva foarte serios. Iar pe numarul 9, din cate am inteles, il banuiau ca nu e atat de bolnav, ca se preface. Munaf ne-a tradus, la un moment dat, o conversatie a gardienilor, care spuneau: «N-ar fi mai bine sa-l ducem dincolo, sa scapam de el?». Ce era «dincolo», habar nu aveam, dar numarul 5 ne spusese ca, de obicei, gruparile de mujahedini au cateva locuri de detentie, dar si o alta locatie, speciala, cunoscuta drept «locul fara intoarcere». Acolo, conform informatiilor numarului 5, se tortureaza si se omoara oameni… N-aveam cum sa banuim ca e de bine, deci. M-am apropiat de urechea numarului 9 si l-am intrebat, in engleza: «Ti-e rau? Ce e cu tine, ce te doare?».

«Nu stiu, capul e problema…, mi-a raspuns. Spune-i celui care bate in tavan sa cheme gardienii. Vreau sa dorm afara, la aer…»

Situatia nu parea foarte disperata si aveam o dilema majora - daca ii chemam pe gardieni si ei descopereau ca nu e nimeni lesinat, ne-ar fi putut pedepsi pe toti sau ar fi putut sa nu mai vina data viitoare - ca Petrica, cu lupul…

Calmeaza-te! Iti dau niste apa…

Nu, nu vreau… Sa bata in tavan…

Am batut in tavan, dar gardienii nu s-au trezit. Trebuia sa-l linistim cumva pe numarul 9.

Nu vor sa vina. Batem degeaba, cred ca dorm. Dar mai bine te calmezi si mai suporti pana dimineata. Oricum, ei suspecteaza ca te prefaci si se gandesc sa te mute in alta parte…

Numarul 9 s-a speriat.

Bine, bine. Dar daca simt ca lesin, o sa-ti fac un semn, iti bat in saltea si, te rog, scutura-ma…

Sigur ca da.

Si, sa stii, eu nu vorbesc niciodata… sa nu afle gardienii…

Nici eu nu vorbesc, stai linistit.

N-a patit nimic pana la urma. Dar nici bine nu i-a fost… Avea probleme si cu ochii. Nu stiam despre ce era vorba, dar numarul 6 imi spusese ca gardienii il ungeau cu o crema speciala. Avea ochii acoperiti tot timpul. Noi banuiam ca facuse vreo infectie din pricina ca din tavan cadea mereu rugina, care-ti intra peste tot…

Sfarsitul rabdarii

In mai mult de o luna, cat am stat acolo, nimeni n-a fost eliberat. Fusesera scoase mai multe persoane din beci, prin ianuarie si februarie, dupa cum am aflat, dar nimeni de la inceputul lui aprilie incoace. Eram convinsi ca gruparea care ne detinea era una mica si ca rapitorii nu se pricepeau prea bine sa organizeze o operatiune asa de complicata cum e cea de eliberare. Toata lumea gandea asta si parea, la un moment dat, ca nu mai avem nici o sansa… Decat sa putrezim acolo, ne-am gandit ca e mai bine sa ne ajutam singuri. Planuri de evadare! La inceput, in formula de 3. Apoi, am incercat sa-i cooptam si pe colegii nostri.

Urma sa ne atacam gardienii, lovindu-i cu lacatele de la usa, intr-o dimineata, cand veneau sa ne scoata la toaleta. Incuietorile erau masive, asa ca aveam sanse sa-i ametim. Apoi, trebuia sa navalim in casa si sa incercam sa imobilizam persoana care se afla acolo. Urmatorul pas - sa cautam armele si sa incercam sa luam masina. Credeam ca au asa ceva, pentru ca in beci erau doua canistre cu ulei de masina, pe care baietii le foloseau pentru situatii de urgenta, cand nu mai puteau sa astepte pana erau scosi la toaleta. Apoi, incotro? Unde ne aflam? In ce parte era autostrada? Ce fel de asezare era cea in care se afla «locuinta» noastra? Daca era un mic sat de sunniti, unde toata lumea era inrudita? Ne-ar fi observat imediat si ar fi dat alarma. Incapeam cu totii intr-o masina, daca o gasim si pe aia? Prea multe semne de intrebare… Am realizat ca nici nu aveam cum sa facem un plan coerent, habar n-aveam ce e afara. Dar, totusi, incercarea de evadare insemna, pentru situatii disperate, o sansa de scapare. Una la mie… Am convenit sa stabilim un termen-limita pana la care asteptam sa fie eliberat cineva, oricine... Daca nu se intampla asta, urma sa actionam. A aparut insa altceva. Ne-am dat seama ca, pentru a avea timpul necesar sa intram in casa si sa cautam armele, trebuia sa-i imobilizam pe gardienii care veneau sa ne scoata la toaleta un timp mai indelungat, chiar sa-i ucidem. Poti sa omori un om? A fost cea mai mare problema. Uneori ne venea sa le sarim la gat si sa incercam sa-i doboram, sa-i sufocam cu pernele… Ne imaginam ca am putea. Dar cand ne-am pus serios in cap ca va trebui sa ucidem, am realizat ca va fi foarte greu, poate imposibil. Ce inseamna civilizatia asta si normele de comportare in societate… Ei ne-ar fi omorat intr-o clipita daca li se spunea ca asa trebuie, in numele lui Allah… Coranul spune ca mujahedinii adevarati vor fi rasplatiti pe lumea cealalta. Nu le e teama de moarte si nu pretuiesc deloc viata. Coranul spune ca sufletele martirilor se transforma in pasari care zboara libere in rai, iar cand obosesc, se odihnesc in colivii agatate sub jiltul lui Allah…

Am ramas cu planurile si dilema noastra. Sorin propusese acel termen-limita la finalul lunii mai. Din fericire, n-am mai ajuns pana acolo. Intr-o zi, usa s-a deschis si gardienii ne-au soptit la ureche - OK, go Romania! Si am plecat. Ne-a fost ingrozitor de teama pe drumul spre libertate - teama ca se va intampla ceva, ca nu ne vor elibera, ci ne vor preda unei alte grupari. Riscurile au fost mari si, dupa ce am ajuns acasa, am aflat ca operatiunea a fost extrem de periculoasa. Am ajuns intai la ambasada, apoi avionul militar ne-a dus la Bucuresti. Au urmat zilele de carantina, cand am aflat ca nu suntem prea bolnavi - o carenta de vitamine, normala, putin nisip la rinichi, o infectie si o ingrozitoare iritatie a pielii, care nici acum nu mi-a trecut. Cu somnul, am avut toti probleme. Nu puteam atipi, desi eram obositi. Mie imi era frica sa nu adorm si sa ma trezesc din nou acolo… Dar totul a trecut, pana la urma, eram acasa. Acasa, unde a inceput un alt calvar… Va trece si asta. Noi suntem, pana la urma, niste supravietuitori!

Gand

Le multumim din suflet tuturor celor care s-au rugat, care au fost cu sufletul alaturi de noi. Acolo, in bezna, singurul sprijin pe care-l aveam era credinta. Ne-a ajutat foarte mult dragostea voastra si am inteles, de data asta, ca exista foarte multi romani cu inima mare. Din nou, va multumim!"
Citeşte mai multe despre:   special,   intr-o,   numărul,   să-i,   gardienii

 



Mai multe titluri din categorie

Povestea cafelei adevărate

Povestea cafelei adevărate
Galerie Foto Zvonurile se adeveresc. Va urma o criză a cafelei. Producțiile compromise din America de Sud vor duce la o adevărată criză a cafelei și mai ales a cafelei de calitate. Costa Rica este, însă, apărată de acesta...

Dobânda pe termen lung pentru România a atins pragul de 4%

Dobânda pe termen lung pentru România a atins pragul de 4%
Rata dobânzii la creditele pe termen lung luate de România a înregistrat un nou maxim în luna septembrie, ajungând la pragul de 4%, după ce în luna august aceasta atinsese 3,24%. Potrivit datelor publicate de...

Vești bune pentru asigurați: au fost incluse despăgubiri și pentru COVID-19

Vești bune pentru asigurați: au fost incluse despăgubiri și pentru COVID-19
Unele firme de asigurări au schimbat regulile în privința plății daunelor în pandemie. Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR) anunță că au fost deja plătite...

Partenerul de viață al Elenei Udrea și-a închis una dintre afacerile imobiliare 

Partenerul de viață al Elenei Udrea și-a închis una dintre afacerile imobiliare 
Galerie Foto Afacerile din domeniul imobiliar deținute, pe persoană fizică, de partenerul de viață al fostei „blonde de la Cotroceni” par să scârțâie din toate încheieturile. Adrian Alexandrov și-a lichidat, recent,...

Îmblânzitorul de iguane

Îmblânzitorul de iguane
Galerie Foto Costa Rica este pentru noi mai mult o țară spre care s-au îndreptat cetățeni români certați cu legea. Pentru lumea largă este Elveția Americii Centrale! O țară excelent organizată, cu oameni care nu vor să...

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 
Galerie Foto Louis-François Cartier a fost unul dintre cei cinci copii ai unui veteran al războaielor napoleoniene și al unei spălătorese. Condițiile financiare precare l-au determinat pe tatăl Pierre să-l angajeze pe...

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu
Galerie Foto În demența anilor ’80, când cultul familiei Ceaușescu sfida ridicolul într-o Românie anesteziată de balivernele (in)egalității sociale, o vizită-fulger a cuplului dictatorial în zona Subcarpaților de...

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL
Galerie Foto Aproape 6,3 milioane de lei urmează să fie încasate, de la ROMATSA, de două companii de pază, cu acționariate interesante, în urma unui contract parafat la finalul lunii septembrie, pentru monitorizarea a 12...

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni
Galerie Foto Proiectul de program de guvernare cu care Dacian Cioloș s-a prezentat, luni, la Palatul Cotroceni și pentru care a primit, teoretic, undă verde din partea președintelui Klaus Iohannis să încerce să constituie,...

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 
Galerie Foto Mâine, 14 octombrie, Direcția Generală pentru Energie (DG Energy) va prezenta propunerile și evaluările de impact ale Comisiei pentru Economie, Cercetare și Energie (ITRE) din Parlamentul European în vederea...

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 
Galerie Foto La 44 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului, politicienii și-au adus aminte să le aducă un omagiu celor care în vara anului 1977 au avut curajul să-și strige nemulțumirile față de condițiile de...

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România
Galerie Foto Călugăreni – Prahova este un mic sat ascuns printre dealuri, așezat în coasta Mizilului, la vreo 90 de kilometri de București. De prin 1800, oamenii de aici și-au trăit viața în liniște, aproape neștiuți...

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii
Galerie Foto Cu doar două zile înainte de ruperea coaliției de guvernare, în 29 septembrie, premierul Florin Cîțu a semnat, împreună cu secretarul de stat în MAI, celebra Ștefania Gabriella Ferencz, supranumită și...

Paradisul dintre Americi

Paradisul dintre Americi
Galerie Foto Panama, o țară cu iz exotic, miros de bani și aer de prosperitate. În decembrie 1989, președintele Republicii Panama, Manuel Noriega, este arestat de forțele armate americane și pus în custodia unei închisori...

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului
Galerie Foto Jurnalul și editura Hoffman vă oferă începând de miercuri, 13 octombrie, o carte specială, cu o temă nemaiabordată până în prezent. „Buncărul președintelui” e povestea fascinantă a lumii de sub...
Serviciul de email marketing furnizat de