x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Planuri de evadare

0
02 Iul 2005 - 00:00
Planuri de evadare


In cel de-al treilea capitol al "jurnalului de celula", Marie-Jeanne Ion povesteste cum a fost eliberata impreuna cu ceilalti trei ostatici, inainte ca acestia sa puna in aplicare un plan de evadare nebunesc si disperat.

"In fiecare dimineata trebuia sa urmam un ritual de care ne saturasem cu totii - spalatul si mersul la toaleta. In prima parte a sederii noastre «la beci», procedura era destul de complicata. Un gardian venea cu un recipient cu apa, cu un sapun, cu un lighean si cu un prosop. Ne spalam pe rand. Dar gardianului in mod clar nu-i prea facea placere sa ne «serveasca» in acest fel. Intr-o seara, am auzit ciocanituri si bufnituri care veneau de la suprafata. Oare ce construiesc?, ne intrebam. Numarul 6 ne spusese ca mai fusesera facute modificari in subsolul cu pricina, pe la inceputul anului, si ca mujahedinii fusesera foarte mandri de isprava lor de atunci. E de inteles. In mod paradoxal, orice mic gest facut pentru noi insemna o bila alba la Allah… Chiar daca nici nu se gandeau ca, poate, eliberarea ar fi fost cel mai mare bonus in «raiul musulman». Oricum, de data asta, numarul 6 spunea ca, poate, gardienii s-au pus pe munca pentru a mai construi un beci. Nu-mi prea venea sa cred. Urmatoarea data cand am fost scosi la toaleta, am inteles despre ce era vorba: trasesera o teava pentru apa, cu robinet, in interiorul WC-ului, foarte aproape de nivelul solului, asa cum exista in baile arabesti. Scapasera de efortul de dimineata, urma sa ne spalam singuri! Am capatat si periute de dinti! Fiecare avea periuta lui, pe ambalajul careia era notat cu pixul numele, «adica numarul». Dar cu asta aveau ceva probleme, nu aveam voie sa ne spalam in fiecare zi - doar o data la doua sau la trei zile. N-am reusit niciodata sa aflam care era logica lor.

Very hungry!

Pe data de 4 mai vom sarbatori mereu «infrangerea lui Said» - asa isi spunea unul dintre gardieni - , cel care avea cea mai multa autoritate. El stabilea ce si cat mancam, daca primeam sau nu tigari. La un moment dat, a decis ca fumatul nu e bun pentru mine. Islam, islam!, mi-a spus si mi-a intins tigara rupta de la jumatate. Trebuia sa renunt la obiceiul asta urat… Nici cu mancarea nu era prea generos. Mult orez - orez cu o lingura de fasole deasupra sau cu o zeama preparata cu ceapa - , paine, castraveti, cate un mar... Si eu, si numarul 6 refuzam cu obstinatie orezul - ne facea rau la stomac. Au inceput sa ne aduca rosii si castraveti, cu paine. Cateodata, primeam si cate o sticluta cu lapte - halib Popey - cu aroma de banane sau de capsune. Era foarte bun, dar n-as mai bea niciodata asa ceva acum… Said era destul de zgarcit. Noi presupuneam ca existau niste ratii stabilite pentru noi, dar ca nu ni se dadea toata mancarea. Arabii se hranesc destul de bine, e imposibil sa-si inchipuie ca un barbat - cum e, de pilda, Sorin - ar putea sa se sature cu trei bucati de paine, doua triunghiuri de branza topita, un castravete, un mar si un cake pe zi! Intr-o zi ne-a fost foarte foame tuturor si le-am spus, pe rand - hungry, very hungry… please, again sandwich… very hungry! Cred ca s-au simtit penibil si au inteles ca ne trebuie mai multa mancare. Vointa lui Said fusese infranta, am primit cate doua sandwich-uri! Asa ca, pe 4 mai, de acum incolo, ne vom aminti de asta si vom putea manca orice, in orice cantitate…

Vecinul meu de saltea, numarul 9, avea mari probleme de sanatate. Statea tot timpul nemiscat si, din cand in cand, il auzeam gemand. Nu vorbea niciodata, scotea doar niste sunete guturale… E, e, e… Am descoperit insa, la un moment dat, ca stie engleza - si inca bine… Mi-a soptit ca nu trebuie sa am incredere in gardieni, pentru ca sunt rai si te bat, chiar daca pentru moment nu par agresivi. Era a doua persoana care-mi spunea lucrul asta. Numarul 9 era atat de slabit, incat imi era teama sa nu moara langa mine. In beci, gardienii te serveau si cu pastile - aveau patru tipuri de medicamente: for go - adica laxative, for stop - antidiareice, for head - valium, si for everything - adica aspirina! Numarul 9 lua mereu valium si dormea… Intr-o noapte, a facut un atac de panica. Open the door, let me out, just let me out…, l-am auzit soptind. De la episodul cu incendiul, aveam voie sa batem in tavan ca sa-i chemam pe gardieni, in caz de criza majora. Munaf, care intelegea si araba, si engleza, si romana, era cel care putea face lucrul asta. Gardienii ne spusesera sa nu ii deranjam daca nu e vorba de ceva foarte serios. Iar pe numarul 9, din cate am inteles, il banuiau ca nu e atat de bolnav, ca se preface. Munaf ne-a tradus, la un moment dat, o conversatie a gardienilor, care spuneau: «N-ar fi mai bine sa-l ducem dincolo, sa scapam de el?». Ce era «dincolo», habar nu aveam, dar numarul 5 ne spusese ca, de obicei, gruparile de mujahedini au cateva locuri de detentie, dar si o alta locatie, speciala, cunoscuta drept «locul fara intoarcere». Acolo, conform informatiilor numarului 5, se tortureaza si se omoara oameni… N-aveam cum sa banuim ca e de bine, deci. M-am apropiat de urechea numarului 9 si l-am intrebat, in engleza: «Ti-e rau? Ce e cu tine, ce te doare?».

«Nu stiu, capul e problema…, mi-a raspuns. Spune-i celui care bate in tavan sa cheme gardienii. Vreau sa dorm afara, la aer…»

Situatia nu parea foarte disperata si aveam o dilema majora - daca ii chemam pe gardieni si ei descopereau ca nu e nimeni lesinat, ne-ar fi putut pedepsi pe toti sau ar fi putut sa nu mai vina data viitoare - ca Petrica, cu lupul…

Calmeaza-te! Iti dau niste apa…

Nu, nu vreau… Sa bata in tavan…

Am batut in tavan, dar gardienii nu s-au trezit. Trebuia sa-l linistim cumva pe numarul 9.

Nu vor sa vina. Batem degeaba, cred ca dorm. Dar mai bine te calmezi si mai suporti pana dimineata. Oricum, ei suspecteaza ca te prefaci si se gandesc sa te mute in alta parte…

Numarul 9 s-a speriat.

Bine, bine. Dar daca simt ca lesin, o sa-ti fac un semn, iti bat in saltea si, te rog, scutura-ma…

Sigur ca da.

Si, sa stii, eu nu vorbesc niciodata… sa nu afle gardienii…

Nici eu nu vorbesc, stai linistit.

N-a patit nimic pana la urma. Dar nici bine nu i-a fost… Avea probleme si cu ochii. Nu stiam despre ce era vorba, dar numarul 6 imi spusese ca gardienii il ungeau cu o crema speciala. Avea ochii acoperiti tot timpul. Noi banuiam ca facuse vreo infectie din pricina ca din tavan cadea mereu rugina, care-ti intra peste tot…

Sfarsitul rabdarii

In mai mult de o luna, cat am stat acolo, nimeni n-a fost eliberat. Fusesera scoase mai multe persoane din beci, prin ianuarie si februarie, dupa cum am aflat, dar nimeni de la inceputul lui aprilie incoace. Eram convinsi ca gruparea care ne detinea era una mica si ca rapitorii nu se pricepeau prea bine sa organizeze o operatiune asa de complicata cum e cea de eliberare. Toata lumea gandea asta si parea, la un moment dat, ca nu mai avem nici o sansa… Decat sa putrezim acolo, ne-am gandit ca e mai bine sa ne ajutam singuri. Planuri de evadare! La inceput, in formula de 3. Apoi, am incercat sa-i cooptam si pe colegii nostri.

Urma sa ne atacam gardienii, lovindu-i cu lacatele de la usa, intr-o dimineata, cand veneau sa ne scoata la toaleta. Incuietorile erau masive, asa ca aveam sanse sa-i ametim. Apoi, trebuia sa navalim in casa si sa incercam sa imobilizam persoana care se afla acolo. Urmatorul pas - sa cautam armele si sa incercam sa luam masina. Credeam ca au asa ceva, pentru ca in beci erau doua canistre cu ulei de masina, pe care baietii le foloseau pentru situatii de urgenta, cand nu mai puteau sa astepte pana erau scosi la toaleta. Apoi, incotro? Unde ne aflam? In ce parte era autostrada? Ce fel de asezare era cea in care se afla «locuinta» noastra? Daca era un mic sat de sunniti, unde toata lumea era inrudita? Ne-ar fi observat imediat si ar fi dat alarma. Incapeam cu totii intr-o masina, daca o gasim si pe aia? Prea multe semne de intrebare… Am realizat ca nici nu aveam cum sa facem un plan coerent, habar n-aveam ce e afara. Dar, totusi, incercarea de evadare insemna, pentru situatii disperate, o sansa de scapare. Una la mie… Am convenit sa stabilim un termen-limita pana la care asteptam sa fie eliberat cineva, oricine... Daca nu se intampla asta, urma sa actionam. A aparut insa altceva. Ne-am dat seama ca, pentru a avea timpul necesar sa intram in casa si sa cautam armele, trebuia sa-i imobilizam pe gardienii care veneau sa ne scoata la toaleta un timp mai indelungat, chiar sa-i ucidem. Poti sa omori un om? A fost cea mai mare problema. Uneori ne venea sa le sarim la gat si sa incercam sa-i doboram, sa-i sufocam cu pernele… Ne imaginam ca am putea. Dar cand ne-am pus serios in cap ca va trebui sa ucidem, am realizat ca va fi foarte greu, poate imposibil. Ce inseamna civilizatia asta si normele de comportare in societate… Ei ne-ar fi omorat intr-o clipita daca li se spunea ca asa trebuie, in numele lui Allah… Coranul spune ca mujahedinii adevarati vor fi rasplatiti pe lumea cealalta. Nu le e teama de moarte si nu pretuiesc deloc viata. Coranul spune ca sufletele martirilor se transforma in pasari care zboara libere in rai, iar cand obosesc, se odihnesc in colivii agatate sub jiltul lui Allah…

Am ramas cu planurile si dilema noastra. Sorin propusese acel termen-limita la finalul lunii mai. Din fericire, n-am mai ajuns pana acolo. Intr-o zi, usa s-a deschis si gardienii ne-au soptit la ureche - OK, go Romania! Si am plecat. Ne-a fost ingrozitor de teama pe drumul spre libertate - teama ca se va intampla ceva, ca nu ne vor elibera, ci ne vor preda unei alte grupari. Riscurile au fost mari si, dupa ce am ajuns acasa, am aflat ca operatiunea a fost extrem de periculoasa. Am ajuns intai la ambasada, apoi avionul militar ne-a dus la Bucuresti. Au urmat zilele de carantina, cand am aflat ca nu suntem prea bolnavi - o carenta de vitamine, normala, putin nisip la rinichi, o infectie si o ingrozitoare iritatie a pielii, care nici acum nu mi-a trecut. Cu somnul, am avut toti probleme. Nu puteam atipi, desi eram obositi. Mie imi era frica sa nu adorm si sa ma trezesc din nou acolo… Dar totul a trecut, pana la urma, eram acasa. Acasa, unde a inceput un alt calvar… Va trece si asta. Noi suntem, pana la urma, niste supravietuitori!

Gand

Le multumim din suflet tuturor celor care s-au rugat, care au fost cu sufletul alaturi de noi. Acolo, in bezna, singurul sprijin pe care-l aveam era credinta. Ne-a ajutat foarte mult dragostea voastra si am inteles, de data asta, ca exista foarte multi romani cu inima mare. Din nou, va multumim!"
Citeşte mai multe despre:   special,   intr-o,   numărul,   să-i,   gardienii

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Incredibil. DSU susține că instanța a încălcat legea când a ridicat carantina instituită în localitatea Gornet

Incredibil. DSU susține că instanța a încălcat legea când a ridicat carantina instituită în localitatea Gornet
Galerie Foto Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să soluționeze, mâine, recursul formulat de Departamentul pentru Situații de Urgență, împotriva hotărârii Curții de Apel București, prin care, în data de 4...

Mircea Barzuca, omul care are grijă de moștenirea lăsată de marea artistă Margareta Sterian: ”Nepăsarea, imensa nepăsare a autorităților, a făcut ca operele ei să rămână nevăzute”

Mircea Barzuca, omul care are grijă de moștenirea lăsată de marea artistă Margareta Sterian:  ”Nepăsarea, imensa nepăsare a autorităților, a făcut ca operele ei să rămână nevăzute”
Galerie Foto Margareta Sterian, una dintre marile artiste date de România secolului trecut, are un destin copiat la indigo cu al altor oameni de cultură: operele îi sunt apreciate mai mult în străinate decât acasă....

Pentru evitarea gastritelor, mai puţine mezeluri și conserve

Pentru evitarea gastritelor, mai puţine mezeluri și conserve
Auzeai pe buzele multor oameni tânguirea: „Mă doare, mă supără stomacul, am gastrită”! Cu implementarea investigaţiei endoscopice, cu acea cameră video, s-au limpezit multe diagnostice în bolile digestive....

Legea carantinei pune instanțele într-o situație ingrată: dau drumul pe stradă la infectați sau țin arestate medical persoane sănătoase

Legea carantinei pune instanțele într-o situație ingrată: dau drumul pe stradă la infectați sau țin arestate medical persoane sănătoase
Galerie Foto Internarea cu forța, în unitățile sanitare sau în locațiile afiliate acestor unități medicale, prevăzute în noua lege privind carantina și izolarea, mult lăudată de Guvern și de președinte, încalcă...

Situația măștilor pentru nevoiași va fi tranșată de instanță la 10 zile după expirarea celei de-a treia lună de stare de alertă

Situația măștilor pentru nevoiași va fi tranșată de instanță la 10 zile după expirarea celei de-a treia lună de stare de alertă
Achiziția pe care Ministerul Sănătății este obligat să o facă, prin lege, privind măștile ce trebuie să fie puse, gratuit, la dispoziția categoriilor vulnerabile din punct de vedere fianciar, va fi tranșată...

Cei cu gută trebuie să evite carnea roşie, tânără, organele și mezelurile

Cei cu gută trebuie să evite carnea roşie, tânără, organele și mezelurile
Există boli care atacă articulaţiile degetelor, cum sunt poliartrita reumatoidă, dar şi guta. Celebra artistă Edith Piaf avea degetele atât de deformate, strâmbe ca nişte vreascuri, încât strângea în palmă...

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică
Galerie Foto Motivare devastatoare a Judecătoriei Giurgiu împotriva măsurilor instituite de Direcția de Sănătate Publică Giurgiu împotriva președintelui Consiliului Județean Marian Mina. Acesta a fost plasat, pur și simplu...

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile
Galerie Foto Membrii Palatului Victoria și-au asigurat stocurile necesare de măști de protecție facială, pentru două luni, de la o companie pe care premierul Ludovic Orban a vizitat-o la debutul stării de alertă și care,...

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale
Galerie Foto Cel puțin trei judecătorii, din trei județe diferite, au dispus punerea în libertate a persoanelor carantinate ilegal, prin decizii ale Direcției de Sănătate Publică, motivarea hotărârilor instanțelor fiind...

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice
Galerie Foto Mulţi oameni şi-au găsit un vinovat de serviciu pentru neplăcerile digestive: bila. Care este adevărul despre vezica biliară ne explică profesor doctor Nicolae Iordache, de la Spitalul „Sfântul...

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”
Galerie Foto La începuturile democrației, scriitorul Gheorghe Smeoreanu devenea primul patron al unui ziar privat din România - Curierul de Vâlcea. De fel plimbăreț, ajuns în cele mai exotice locuri ale lumii, acesta își...

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal
Exploatată zeci de ani de sindicatele apărute după 1990, Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava a fost lăsată în paragină. În loc să spună ce au făcut cu banii obţinuţi din activităţile desfăşurate...

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete
Galerie Foto În toamna anului 2017, când, la nivelul societății românești, exista o dispută aprinsă cu privire la neconstituționalitatea protocoalelor de cooperare încheiate, în 2009 și 2016, de Parchetul General, DNA...

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc
Secretarul de stat pentru Turism, Emil-Răzvan Pîrjol, a reușit, în timp record, să distrugă tot ce s-a făcut bine în ultimii ani pentru industria ospitalității. În timp ce Pîrjol se filmează pe șalupă,...

Lovitură de la justiție pentru Binomul Coldea-Kovesi, în dosarul în care este judecat soțul șefei DIICOT

Lovitură de la justiție pentru Binomul Coldea-Kovesi, în dosarul în care este judecat soțul șefei DIICOT
Galerie Foto Toate probele obținute de DNA, în 2015 și 2016, în baza colaborării fructuoase cu Serviciul Român de Informații, în dosarul “Carpatica”, în care, pe lângă Angela Toncescu, a fost trimis în judecată și...
Serviciul de email marketing furnizat de