Liberalii nu puteau să nu îşi ia şi ei "partea leului". Palatul pe care au pus mâna trupeţii lui Tăriceanu este situat lângă Arcul de Triumf şi face parte din patrimoniul RA-APPS, niciodată epuizabil atunci când e vorba să satisfacă poftele oamenilor politici.
Multă vreme s-a zvonit că noul sediu din Kiseleff nr.57, pe care şi l-au atribuit liberalii ar fi fost o necesitate stringentă, pe motiv că partidul ar fi obligat să părăsească actualul imobil pe care îl ocupă în Aviatorilor. Informaţia a făcut chiar obiectul unei ştiri a agenţiei de presă naţională, Agerpres, undeva prin august 2007. Aşa cum se vede, însă, Partidul Naţional Liberal (PNL) îşi ţine şedinţele tot în Bulevardul Aviatorilor.
TINERETUL, CÂT TREI FETE. ŞI UN OLTEANU
Şi atunci, se ridică întrebarea, la ce le mai trebuia totuşi liberalilor încă un sediu? Am mers la faţa locului să vedem ce se întâmplă acolo, în mod concret. Mai întâi ne-am învârtit în jurul gardului. Poarta înaltă, supravegheată video sugera mai degrabă existenţa unei proprietăţi private la adresă, nu a unei organizaţii politice, deci publice. Am întrebat şi prin vecini.
Nimeni nu ştia nimic, deşi partidul are în folosinţă acest sediu de aproape 2 ani. Ne-am făcut curaj şi ne-am apropiat de poartă. Până la urmă şi-a făcut apariţia un bătrânel care jovial ne-a poftit să întrăm când am întrebat de partid. "Aici e sediul tineretului", ne-a răspuns omul la o întrebare pe care nu prea ştiam cum să o formulăm totuşi.
Omul ne-a poftit să intrăm pe o uşiţă care părea să ducă mai degrabă la demisol. Trei tinerele la vârsta primelor restanţe ne priveau uimite şi nu prea înţelegeau ce vrem. Şi nici nu aveau curajul să ne zică ele prea multe. S-au scuzat fetele, s-au dus în încăperea alăturată, pesemne să vorbească la telefon.
Una dintre ele s-a întors pentru a ne întreba încă o dată cine suntem şi pe cine căutăm. Ţinea în mână telefonul mobil în funcţiune, pe care îl apelase probabil pentru dispoziţii despre ce să facă cu noi. Am profitat de prilej pentru a arunca o privire împrejur. Spaţiul cochet, dar generos de liber găzduia trei birouri, două computere şi un post telefonic fix. Şi era decorat cu harta unui colegiu electoral din Sectorul 1.
Şi situaţia s-a lămurit. Cu o lipsă de politeţe greu de scuzat, tăbărâsem în biroul de circumscripţie al deputatului Bogdan Olteanu. Dacă vrem mai multe detalii să facem bine să poftim la sediul central al partidului.
RA-APPS ATRIBUIE, OLTEANU NU ŞTIE
Scurtă concluzie, fără morală: deputatul Bogdan Olteanu beneficiază de un birou parlamentar atribuit din patrimoniul Regiei Autonome - Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS). Iar necesitatea acestui sediu pentru funcţiunea partidului a fost doar o... vrăjeală pentru electorat.
Informaţia nu a reuşit să ne-o demonstreze nici Olteanu. Acesta ne-a spus telefonic că nici el nu ştie prea bine când şi cum a fost atribuit acest sediu partidului. De parcă nu ar fi finul preşedintelui partidului la momentul atribuirii imobilului de RA-APPS şi nici locatarul său.
Dar, nu se ascunde, Bogdan Olteanu, da, are biroul de circumscripţie la acea adresă, dar asta nu înseamnă că este responsabil de atribuirea de o structură din subordinea premierului Călin Popescu Tăriceanu a unui imobil pe care îl foloşte finul aceluiaşi fost şef al Guvernului,dar şi al partidului la acel moment. Parcă a auzit şi el ceva, că era vorba să se mute acolo organizaţia de tineret a partidului, dar... mai multe nu ştie.
Să-l întrebăm pe Dan Motreanu sau poate pe Radu Stroe (fostul, respectiv, actualul secretar general al PNL). Totuşi, finul a ţinut să-şi răzbune puţin şi naşul.
"Am auzit că va deveni sediul de campanie pentru prezidenţiale", a aruncat Bogdan Olteanu o scurtă săgeată otrăvită către cel care i-a luat locul lui Tăriceanu în fruntea partidului şi chiar şi poziţia de candidat pentru funcţia supremă în stat, Crin Antonescu.
RECUNOSCUTA TRANSPARENŢĂ LIBERALĂ
Am încercat să obţinem şi de la RA-APPS un răspuns edificator. Totuşi, ce şi cât a fost atribuit PNL? Cu ce scop? Altul decât ambiţia de a deţine şi liberalii una dintre clădirile de patrimoniu în folosinţă. Pentru a nu ne încurca în detalii şi nici nu a fi duşi în eroare, am solicitat pe baza legii accesului liber la informaţii documentul prin care s-a făcut atribuirea imobilului către liberali.
RA-APPS este o instituţie publică, care administrează proprietăţi publice, iar deciziile acestei instituţii ar trebui, de asemenea, să fie publice. Am primit în termenul legal de 10 zile un răspuns. Dar, în loc să ne fie furnizată o copie a documentului solicitat, am fost asiguraţi, printr-un mesaj nesemnat, că atribuirea s-a făcut în condiţiile legii, "cu aprobarea Secretariatului General al Guvernului".
Câtă transparenţă! De-a dreptul liberală. Un ultim gest de fidelitate a directorului Georgian-Gabriel Surdu pentru partidul al cărui membru încă este şi care l-a numit şef la masa tortului RA-APPS.
Palatul unor negustori
Situată într-o curte amplă împrejmuită de un gard masiv, casa Gheorghe Hagi Theodoraky a fost construită în 1910-1911 în stil neo-românesc, după planurile arhitectului Toma Dobrescu (1862-1934), care mai proiectase pentru familia Hagi Theodoraky, moara de la Chirculeşti şi conacul de la Grădiştea, Călăraşi. Familia Hagi Theodoraky era o veche şi cunoscută "dinastie negustorească din Ţara Românească".
Dimitrie, fost preşedinte al Camerei de Comerţ din Bucureşti, ale cărui savuroase "Amintiri din trecutul negustoresc" au fost publicate, povestea că tatăl său, bătrânul Tudor Hagi Theodoraky, fusese unul dintre cei "mai mari angrosişti bucureşteni". Acesta îşi avea la mijlocul secolului al XIX-lea prăvăliile şi bolţile în jurul bisericii Sf. Gheorghe.
Dumitru Hagi Theodoraky, a fost de asemenea un negustor renumit. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea acesta a trecut de la negustorie la industrie, fiind unul dintre primii industriaşi în domeniul producerii de cărămizi din Regat.
Kiselefful interbelic
În segmentul de mijloc al Şoselei Kiseleff, între Bufet şi Arcul de Triumf, reşedinţele impozante înconjurate de grădini cu arborii generoşi, construite pe parcele ample, retrase mult de la şosea, cu faţade pretenţioase şi finisaje bogate sunt încărcate de istorie. Mai cunoscute sunt vila în stil neo-românesc cu volumetrii variate de la numerele 13-15, transformată în 1924 în reşedinţă regală pentru moştenitorul tronului, Mihai I, actual sediu ING.
Casa Miclescu de la numărul 35 care riscă să se prăbuşească sau casa Toma Stelian de la numărul 10. În anii 1930 apar imobile noi în acest segment al şoselei, precum: o replică de renaştere florentină de arh. Alexandru Zaharia, numeroase pavilioane româneşti, replici tardive ale academismului francez precum casa Titulescu, exemple de arhitectură modernistă concepute de Marcel Iancu şi Rudolf Fraenkel, hotelul Triumf în 1937, operă a arhitectului Petre Antonescu, un spital proiectat de Paul Smărăndescu sau sediul ambasadei Federaţiei Ruse.
În 1910 la rondul II al Şoselei Kisseleff, unde astăzi este Arcul de Triumf construit în 1935, singurele clădiri erau: leagănul de copii Sfânta Ecaterina construit după planurile arhitectului Ioan D. Berindey, vila Popovici, azi dispărută şi vechiul Velodrom Român. Acesta fusese amenajat în 1895 la capătul Şoselei Kiseleff, rondul II. Acolo se organizau duminica după-amiaza alergări de "velocipede şi tandem de cel mai mare interes".
Influenţe arhitecturale
"Kiselefful nu e o şosea, o stradă, un drum al capitalei. E sărbătoarea oraşului. E umbră. Răcoare. Foşnet. Miros de tei. Cucii îşi răspund dintr-un parc într-altul. De la verdele palid din martie la arămile toamnei, la alb fără pată al straturilor de zăpadă nu lipseşte nici o culoare. Bătăi cu flori. Expoziţie de automobile. Fanfară militară. Sănii cu zurgălăi.
Nu lipseşte nici o manifestare a bucuriei între solstiţiul de vară şi echinox" scria Luli August Sturdza în memoriile sale. Iar casa lui Dumitru Hagi Theodoraky era una dintre reşedinţele elegante ale acelui Bucureşti acoperit de legende. Volumetria clădirii este inspirată din arhitectura brâncovenească. Casa cu parter, luminat prin deschideri înguste, şi etaj înalt iese în evidenţă prin decoraţia sa, precum şi prin dispunerea echilibrată a acesteia.
Se remarcă folosirea mai multor elemente preluate din arhitectura tradiţională - bumbii pictaţi, motivul funiei împletite. Etajul înalt dă impresia de masivitate, ferestrele au formă dreptunghiulară, fiind încadrate de elemente decorative atât în partea superioară cât şi în cea inferioară.
Decoraţiile, precum brâul de inspiraţie tradiţională, plasat sub cornişă este executat în tencuială aplicată pe fondul format de suprafaţa peretelui, inclusiv ancadramentele ferestrelor şi ale intrărilor. Pridvorul are scară exterioară ale cărei balustrade au elemente sculptate. Tâmplăria originală din lemn a geamlâcului şi a balconului impresionează prin bogăţia desenului.
Citește pe Antena3.ro