Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"La noi aici, in Izverna, vin tot felul de oameni. Cica vor sa vada pestera, dar... cauta comori!"
Podul lui Dumnezeu este granita dintre bine si rau. Aici, la Pod, s-a luptat Dumnezeu cu Satana atunci cand inca nu se desavarsise lucrarea lumii si binele inca nu se alesese de rau. Aici a creat Dumnezeu Podul si Satana lacul Zaton, unde a cazut si a murit. Multe suflete necurate au fost vamuite de Satana, gasindu-si sfarsitul in lac.Daca reusesti sa treci Podul lui Dumnezeu, de la Ponoarele - Mehedinti, intri pe taramul comorilor.
Cele douasprezece comori
"Tinutul Plaiul Closani se intinde de la Piatra Closani pana la Dunare, pe sub poalele Muntilor Carpati (...) La Furca Cosustii este o comoara intr-o pestera care coboara vreo 20 de metri in jos si pe urma o ia pe laterale. (...) Alta comoara se afla bagata pe Valea Seaca in satul Seliste, avand ca semn de recunoastere tapul cu trei picioare. O comoara se afla in locul numit Cutui, intr-o pestera. (...) Cea de a patra comoara este intre Bratosin si Cerboanea, intr-o pestera zidita cu caramida la gura, intre doua pietre mari. A cincea comoara este pusa pe valea Cosustii in locul numit "Sub cuptoare", intr-o pestera care are ca semn o sulita si jumatate, daltuita in piatra. Alta comoara se afla tot pe Valea Cosustei, intr-o pestera in care ar intra populatia din trei sate. Aici se spune ca mai exista inca doua comori dacice, care nu se pot lua pana nu se construieste o biserica. Cea de a saptea comoara se afla la Ponoralul de Balta si se spune ca sunt doua care pline cu aur, bagate cu care cu tot. A opta comoara a fost la intrarea in pestera Topolnita. Alta comoara se afla la Muntele Baii, la trecerea spre Herculane. A zecea comoara se afla in Cracul Bataiusului in Cerboanea Mica. A unsprezecea comoara se afla in Culmea Mica din Cornetul Babele. A douasprezecea comoara se gaseste in pesterea cu cele sapte schelete de om, care avea ca semn baba naturala facuta din piatra." ("Legendele comorilor din Plaiul Closani", de Cornel Boteanu, editata de Centrul Cultural Mehedinti, in 2002).
Suspiciuni
Pericolul de la Podul lui Dumnezeu, vama pe care, dupa sufletul tau, o poti plati Satanei, sunt nimic pe langa promisiunea venita de undeva din adancuri, ca la un moment dat, daca stii sa citesti semnele, vei ajunge sa descoperi cel putin una dintre cele douasprezece comori.
La Izverna, febra comorilor tine de multe generatii. Daca intrebi pe cineva cum e cu legendele despre comori te priveste suspicios. Nu ca ai fi nebun, caci aici nu e om care sa nu fi cautat macar o data o comoara! Se tem ca tu, un strain, ai putea veni sa le furi bogatia. "Da ce vreti, domâle, cu comorile astea?!" Mai intai nu vor sa-ti spuna nimic. Apoi povestile, intamplarile si necazurile legate de comori se rostogolesc din gurile locuitorilor Izvernei ca apa Cosustei!
"Apoi aici la noi vin multi oameni. Unii din tara, altii englezi, altii tocmai din Canada! Spun ca vin sa vada Pesterea Izverna, ca au auzit cat e de frumoasa. Dar noi stim ca vin sa caute comori", spune Grigore Garmencea, un tip care atunci cand il intreb cu ce se ocupa raspunde simplu: "De parca eu stiu..." "Acum, nu prea avem vizitatori. Dar cum se incalzeste vremea... hahaha! sa-i vedeti. Isi pun corturile aici langa pestera, apoi isi scot aparatele de detectat metale si umbla ca ametitii pe aici." La Primarie, primarul lipseste, asa ca trecem peste chestiunile oficiale si in nici zece minute, apar vreo patru barbati, mari cautatori de comori la viata lor. Nici unul nu spune ca a sapat, se intelege asta insa din reactiile celorlalti: "Lasa, ma, ca stim noi." Despre ei nu spun, dar despre altii... "Va aduceti, ma, aminte, de... Ionita, ala de a gasit 105 kilograme de monede de aur." "Da! S-a-mbogatit. Si-a facut sat de vacanta! Daâ de Ioana a lui Bozovonici, care a vazut comoara si a paralizat? Va mai amintiti? Apoi nu a mai putut spune unde este comoara si nimeni n-a mai aflat-o!" "Daâ de Stoian, ala de si-a facut casoaia aia, ca pe vremea la care a ridicat-o el numai daca gasea o comoara putea sa-si faca asa o casa!". Despre ceilalti cautatorii de comori stiu sau se fac ca stiu, numai sa nu spuna de ei. "I-a zi, ma Ioane, tu ai cautat comori?!" "Cine ma, eu?!" "Da!" "Fugi, ma, de aici!" "E, nu vrea sa recunoasca, da las ca stim noi!" "Uite, asta, Gheorghe, are o bucata de piele de vitel pe care are o parte din planul unei comori. Da nu-l arata la nimeni!".
Dupa ce ne fac incalzirea, oamenii din Izverna se hotarasc sa ne dezvaluie care sunt cele mai mari comori pe care le cauta: comoara lui Obrenovici - Tezaurul Serbiei si Comoara Imparatesei Maria Tereza!
Tezaurul Serbiei
Grigore Garmecea e toba de istorie. De istorie a comorilor. "Cam pe vremea lui Cuza, cred, Milan Obrenovici, print al Serbiei, s-a certat pe putere cu fratele lui Mihai. Si a trecut Dunarea, probabil in trecere spre Polonia, cu 80 de cai cu poveri. Acesta era tezaurul Serbiei. Chiar coroana a luat-o atunci. Si multe bijuterii, perle, diamante. Nu se stie de ce, s-a hotarat sa-si ascunda comoara in muntii nostri. Se spune ca a ingropat-o undeva in zona Valea Perilor - Cerna-Varf. A gasit acolo o pestera pe sub care curgea un izvor." Timp de trei ani au lucrat niste zidari ajutati de militari ca sa pregateasca culcusul tezaurului. Memoria locala a pastrat intact planul comorii: "La gura pestera era larga de putea sa intre in ea un car cu fan. La usa ei, era o piatra care semana cu un strajer. Prin galeria principala, larga de 6 m si inalta de 8 m curgea izvorul. Acolo era o piatra mare in forma de cizma, de la care porneau cele doua galerii. (...) Galeriile au fost zidite in forma de camera la amandoua capetele si aici s-a ingropat cea mai mare cantitate de aur. In camera 3 s-au ingropat coroana, sabia, costumul de voievod, perlele si diamantele, iar in camera 4 s-au bagat armele si ceva aur. (...)" Pesterea a fost zidita cu un zid gros de vreo 2 metri in galeria principala, iar acesta a obturat izvorul si acolo s-a format un lac. "Poate este Pesterea Izverna, ca aici e lac, nu?" "Cine stie?!"
Dupa ce i-au pus la adapost comoara Obrenovici a ucis toti martorii, 300 de soldati si zidarii, apoi el a plecat. A scapat doar un paznic, care a povestit ce s-a intamplat si de la el se stie de comoara. Dar nici el nu a mai avut zile multe, caci turcii l-au ucis la intelegere cu fratele. Alte legende spun ca s-ar fi insurat cu o fata de prin partea locului "Da cum sa se insoare el doamna cu o femeie de rand? Poate asa, doar de draguta!" Cum gasesti comoara? Simplu: identifici piatra patrata, snopul de grau si sarpele - trei semne foarte importante. Sau poate reusesti sa pui mana pe vreun plan, caci Obrenovici a avut mai multe randuri de planuri ale comorii. Le-au gasit turcii asupra lui cand i-au scos lesul din Dunare. Dar un rand a fost ascuns intr-o casa a preotului din Zegujani. A fost un norocos care a gasit planul, unul Popescu, a sapat ani multi la galeriile umplute cu pamant de soldatii lui Obrenovici. Popescu a gasit mai intai "momeala"- aurul pus pentru cei care ar fi cautat dupa comoara. A venit al doilea razboi mondial si Popescu a plecat din Cerna-Varf cu un car tras de boi. Comoara sau momeala?
"Comoara lui Obrenovici a fost cautata si prin anii â80, de unul Bebe Bacanu, din Drobeta Turnu-Severin, care primise aprobare chiar de la Securitate. Apoi se spune ca ar fi venit chiar Ilie Ceausescu sa supravegheze lucrarile. S-a sapat pana prin 1989, dar comoara tot nu s-a gasit. Sau cine mai stie...", incheie Grigore.
Argintul Imparatesei
A doua mare comoara ar fi aceea a Imparatesei Maria Tereza a Austro-Ungariei. "O comoara mare, de argint." Se crede ca ar putea fi ascunsa in Pesterea Izverna "Altfel de ce ar fi apa atat de buna de baut? Se stie: unde este mult argint apa devine curata, plata si buna de baut." Oamenii au mai platit vama, din cand in cand, pe la Izverna: "Au murit vreo doi unguri aici, in Pestera Izverna. Si a mai murit un om cand umbla intr-o pestera dupa comoara lui Obrenovici."
Ingroparea comorilor (I)
Atatea imprejurari siliau pe cei dinaintea noastra sa-si puna averile la adapost, in pamant, si tot atat de multe imprejurari ii indepartau apoi din locurile lor, ca sa le ramana astfel comorile tainuite pentru totdeauna sau pana la scurmarea norocoasa a cuiva pe acolo.
Daca multe prilejuri raman imbracate in straiul povestirii, care nu cere numaidecat adevarul, multe altele sunt adevarate, caci se mai ivesc si astazi.
Se fac "calcari" - "calca" hotii pe unul, il prada si pana la o imparteala dreapta, tihnita si ferita, jaful se ingroapa chiar in noaptea dintai, si astfel de cate ori nu ramane acolo pentru veacuri agoniseala rapita, mai ales dupa ce justitia osandeste si viata de temnita ucide pe faptasi! Si daca atatea lucruri putrezesc cu vremea, raman banii si sculele - "odoarele", pe cari rugina nu le poate macina decat dupa veacuri. O intamplare, si cineva o descopere: iata o comoara, cu atat mai mare, cu cat banii si "scumpeturile" se pot preschimba mai curand in bani cari "merg", cari "umbla", "bani buni".
Numai locul trebuia insemnat, ca sa fie tinut minte usor, dar alegerea trebuia sa se faca astfel, ca sa nu dea nimanui de banuit: "in vatra focului, ori in casa, sub pat, ori sub pragul usii, ori in grajd sub iesle, ori in dosul casei". Locuri insemnate sunt copacii de pe langa o stanca, dintr-un varf de munte, de langa o carare sau un drum mare. "Daca comoara este langa o stanca si in apropiere este un copac, atunci se gaseste semn in copac; de-i comoara sub un copac, atunci este cioplasin copac sau sunt taiate cateva cepuri."
"De frica Turcilor - scrie un muscelean - Romanii fugiau de-asi faceau case pe dealuri si prin paduri, Porumbul il puneau in gropi, si ca sa nu se recunoasca, puneau deasupra pamant cu iarba.
Banii ii pitiau in caldari si in borcane, si-i bagau in pamant. Cand fierbe cocleala pe ei, joaca comorile."
Credintile acestea le aflam pretutindeni insa; alaturi de Turci, se pot numara Muscalii, chiar pentru parti din Transilvania, si Tatarii, pentru intreaga Moldova.
Multe comori au ramas de pe urma hotilor, cum de altfel am mai pomenit - "de pe vremurile cand erau haiduci si hoti" de codru, de-i bagau banii in pamant prin paduri si daca se intampla sa se prapadeasca, "ramneau acolo".
