Polina Manoilă - Cântece brodate pe maramă

A umplut cu cântec inimile românilor de pretutindeni şi a încântat urechile străinilor, neobişnuiţi cu hăulitele

Fascinată de păsările din pădurile copilăriei sale, Polina Manoilă străbătea dealurile şi pădurile Gorjului, purtându-şi marama de fată, visând să ridice sălile în picioare.

Cunoscuta interpretă de muzică populară Polina Manoilă, acum pensionară, ne-a spus că era şi este minunat să intri în casele oamenilor, prin intermediul televizorului sau al radioului, şi să fii primit cu braţele deschise.

CÂNTEC DE LEAGĂN. A fost născută într-o zi de duminică în satul Vâlcele, comuna Tismana, la câţiva kilometri de Hobiţa lui Brâncuşi, şi copilăria i-a fost legănată de muncă, de dimineaţă până la apusul soarelui... Legănată de mama ei, interpreta spune că o dragoste aparte s-a revărsat asupra ei. Un eveniment nefericit i-a arătat calea pe care trebuie să o urmeze în viaţă. "Cea mai tristă zi din viaţa mea a fost când mi-am pierdut tatăl. A căzut un nuc peste el. Atunci, mama m-a luat şi mi-a spus: «Polina, pe tine te dă muma la covoare. Te dau la Tismana, să lucrezi covoare, să ai o viaţă mai uşoară». Am bătut drumul până la Tismana în fiecare dimineaţă, trei luni, şi am deprins tainele meseriei de la o măicuţă de la mănăstirea cu acelaşi nume. De dorul tatălui, tristă, cântam în timp ce lucram la război. Am fost auzită şi solicitată să cânt la formaţia artistică. Aşa am ajuns la Craiova, la un festival unde am luat premiul I. Primele cântece le-am luat de la mama mea, pe care am şi moştenit-o în privinţa talentului."

LUMEA SATULUI. "Mergeam cu drag de horă în sat", îşi aminteşte Polina Manoilă. "Mă ţineam după sora mea mai mare. Băieţii mă simpatizau şi mă trăgeau şi pe mine în horă. şezătorile la noi erau extraordinare, ne întâlneam să muncim, dar şi ca să ne distrăm. Marame ca la noi, în Gorj, n-am văzut nicăieri. Se lucrează foarte greu, dar sunt mândria gorjencelor. Am 10 marame, una mai frumoasă ca alta, peste 20 de costume, lucrate de mama, de sora mea şi de mine. Toate sunt pe pânză de marchizetă, cea mai fină pânză."

TURNEE. Cu Ansamblul "Doina", Polina Manoilă şi-a purtat mândră marama de gorjeancă în peste 30 de ţări

PREMONIŢIA. "La 1 februarie, la noi se face praznic", rememorează Polina Manoilă trecutul. "Acum mulţi ani a bătut în poartă o ţigancă: «Coană Lisăndrino, dă-mi şi mie ceva de pomană! Hai, că-i dau în ghioc fetei matale». Mama i-a dat şi ţiganca i-a spus: «Fata matale o să cânte în radio. O să plece şi o să se căsătorească peste ape». Mama chiar a ripostat la aceste cuvinte: «Cum să cânte fata mea în radio». Dar, cum e viaţa! S-a întâmplat ca fratele meu cel mare, care lucra la Televiziunea Naţională, să vină într-o seară acasă. Am început să mă rog de el: «Ia-mă şi pe mine la Bucureşti! Uite, am luat premiul I la cântat». Fratele meu mi-a spus că nu are condiţii şi că îi va fi greu să mă ţină şi pe mine, locuia într-o garsonieră, avea un copil şi soţia îi era însărcinată. Mama a insistat să mă ia şi până la urmă a consimţit. Odată ajunşi în Bucureşti, m-a dat imediat la şcoala elementară, la liceul Iulia Haşdeu şi şcoala Populară de Arta. Am făcut primele imprimări la Radio, am apărut la televizor. Tot ceea ce am realizat îi datorez fratelui meu."

IMPRIMÃRI. La Radio, cunoscuta interpretă a înregistrat 250 de cântece, toate în Fonoteca de Aur

În lumea mare. "În nici doi ani, am reuşit să mă angajez ca profesionistă la Ansamblul Armatei. La 16 ani m-am prezentat la concurs, la Ansamblul "Doina". Am cântat o hăulită, le-a plăcut, m-au chemat şi a doua zi. Maestrul Dinu Stelian m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus: "Ce mă fac cu tine, măi fată, eşti prea mică...". Am început să plâng, iar el m-a angajat cu jumătate de normă. Am plecat în primul turneu în străinătate ­ în Iugoslavia, cu ocazia inaugurării barajului de la Porţile de Fier. Am cântat pentru mulţi şefi de stat, de la Ceauşescu şi Tito, până la Nixon, ministrul de Externe Chu En Lai şi Kim Ir Sen. Făceam turnee de câte o lună. Am cântat pe basculante, pe tractoare, în unităţi militare, în mină, mâncam din gamelă, cu muncitorii. Am călcat pământul a peste 30 de ţări şi mi-am dat seama cât de valoroşi suntem noi, că folclorul nostru este de o valoare inestimabilă."

BUCURIE. "Sunt o mamă fericită", afirmă Polina Manoilă. "Am crezut că nu pot avea copii. În fiecare noapte, mă rugam celui de sus. Am născut-o pe fata mea la 33 de ani, a fost cea mai mare bucurie din viaţa mea. Am crescut-o singuri, exceptând câţiva ani, cât a stat la bunica, la Argeş. A crescut, a învăţat, a absolvit Facultatea de Limbi Străine, are atestat Cambridge şi lucrează la o televiziune, ca traducător şi operator titraj film."

"În Anglia mergeam pe străzi îmbrăcaţi în costume populare, iar Dumitru Fărcaşu era înaintea noastră şi cânta la taragot. Eram opriţi pe stradă, punea lumea mâna pe noi să vadă dacă suntem adevăraţi şi eram întrebată, atunci când hăuleam, dacă nu am ceva în gât." Polina Manoilă

IMPRIMĂRI. La Radio, cunoscuta interpretă a înregistrat 250 de cântece, toate în Fonoteca de Aur

Fotografii Arhiva personală Polina Manoilă