Politicieni, descoperiţi Mărgău! Comuna lui Emil Boc, în campania electorală

Răchiţele este un sat din comuna Mărgău, şi nu invers, din judeţul Cluj. Emil Boc este din Răchiţele. Cât a fost el prim-ministru, Răchiţelele au făcut micşunele. La alegerile locale de după ce Boc n-a mai fost prim-ministru, primar a ieşit un pesedist de-ai lui Ponta. Viceprimar, tot un pesedist. Au câştigat cu voturile din Răchiţele, cea mai mare localitate a comunei. Ce n-a fost bun la micşunelele alea?
   
A început campania electorală astalaltă, pentru Parlament. Bate vântu-n Răchiţele. Dar nu face nici un un steguleţ să fâlfâie. Nici un afiş nicăieri. Nu plouă cu calendare, nu miroase a gaz de brichetă, n-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri. Nu tu găleată, nu tu geacă, bicicletă, şapcă, nimic. Ce campanie?
   
Satul e alcătuit din cinci bucăţi, fiecare pe câte o vale, între munţi. Un fel de cartiere la patru-cinci kilometri unul de altul. Plus nişte case împrăştiate pe coastele munţilor. Există un centru convenţional al satului, la fostul magazin universal. Măsurând de acolo, până la margine sunt 17 kilometri. În tot acest teritoriu, cam 3% din judeţul Cluj, nu se aud decât drujbele în pădure şi camioanele de la intrarea în sat, dinspre Mărgău. Camioane cât casa, nou-nouţe.
   
Când era Emil Boc prim-ministru s-a întâmplat că în comună au ajuns nu ştiu cum 5,8 milioane de euro, bani publici. Pentru: modernizarea unui drum comunal în Mărgău, reţea de alimentare cu apă şi canalizare în Răchiţele, centrul social de zi din Răchiţele şi păstrarea tradiţiilor şi valorilor culturale în zonă. Termen de execuţie: 17 iunie 2009 – 17 iunie 2013. În satele vecine, care nu au dat un prim-ministru, n-au ajuns atâţia bani.
   
Când s-a întocmit şi aprobat proiectul, s-a considerat că o reţea de alimentare cu apă era necesară, pentru că în Răchiţele doar 90% din locuinţe au apă în curte, gâlgâie izvoarele. Celelalte 10% suferă de lipsa apei în imediata apropiere. Şi canalizarea era necesară. Se lucrează acum la ea, duduie camioane şi excavatoare. Problema e că reţeaua se întinde doar în partea de sat unde a crescut Boc. Răchiţele e atât de împrăştiat, că ar fi trebuit să dea trei prim-miniştri şi chiar un preşedinte de ţară ca să se poată extinde canalizarea în tot satul, zeci şi zeci de kilometri de reţea pentru mai puţin de o mie de oameni. Dintre cei puţini pe la câţi ajunge conducta, încă şi mai puţini vor să se racordeze. Până acum doar vreo 50-60 de locuinţe par sigure ca viitoare abonate la reţea. În capătul reţelei, la marginea satului, va fi staţia de epurare. Acolo, nişte bacterii aduse cu eprubeta din străinătate, specializate în aşa ceva, vor înfuleca mizeria venită pe ţeavă. Dar dacă numai atât de puţin abonaţi vor contribui, vor muri bacteriile de foame! Oamenii de la ţară nu vor să plătească pentru un lucru pe care, de la începutul lumii, îl fac gratis în fundul curţii. Dacă vor veceu în casă, cum e frumos şi civilizat, îşi fac fose septice în curte şi gata. Mai gâtuie şi izvorul într-o ţeavă şi, gata, au şi apă curentă. Unde mai pui că reţeaua de canalizare a fost proiectată să ajungă şi pe străzi, unde nu locuieşte nimeni. În proiect n-au intrat nici turnul de apă, nici alimentarea electrică la staţia de epurare. Vor fi făcute din bugetul local. "Bine că avem centru de zi pentru bătrâni în satul Bociu!", izbucneşte primarul Petru Ungur. "Care bătrân de la ţară, în loc să-şi vadă de găini în curte, se duce la azil să se uite la televizor? E o cheltuială absolut inutilă!"
   
Şcoala din Răchiţele e ceva ce n-a văzut restul rural al ţării. Şi foarte bine că e aşa. Nici nu ştii cum se mai ridică un şef de promoţie din sat, un preşedinte de partid, un prim-ministru. O sală de sport n-a încăput în curmăturile înguste dintre munţi. Dar un centru de zi în curtea şcolii s-a putut înghesui. Aproape lipit de şcoala cu etaj, îi ia toată lumina pe o parte. E de aşteptat ca premianţii să fie doar din partea cu lumină. E bine să fie aşa o şcoală aşa mare şi frumoasă. E bine să fie şi un centru de zi de un milion de euro. Păcat că elevi nu sunt decât vreo şaizeci, în opt clase, şi vor fi din ce în ce mai puţini. Doar nu era acum să se cumpere şi elevi din banii statului! Deşi ar cam trebui aduşi sau găsită o soluţie, cumva, că mai sunt numai o sută şi ceva de elevi în toată comuna, în şase sate, cu tot cu ăia mici de la grădiniţă.
   
"Mai bine", zice unul, "– dar fără nume, vă rog! – se făceau lucruri de care aveam nevoie: drumuri ca lumea, transport, că nu există nimic, curent electric, că sunt atâtea case-ntuneric, şi ceva loc de muncă, no!"
   
Curentul electric ajunge, aşadar, doar la o parte dintre locuitorii din Răchiţele. Şi se întrerupe des. În prima zi de campanie electorală se întrerupe fix la 14. "No, aşe ne omoară aparatele electrice! Nu făcea mai bine un transformator bun? Şi un releu pentru telefoane?", izbucneşte un Fară-nume-vă-rog. E tânăr, solid şi beat. A fost băiat bun, dar a picat un an la închisoare pentru furt de ceva lemne, şi acolo s-a stricat nu ştiu ce în el, bea de la liberare. Când cade curentul, uneori şi de două-trei ori pe zi, tânărul o ia la deal spre releul Vodafone şi schimbă siguranţa. Nu-i cere nimeni să facă asta. Aşa vrea el să facă un bine pentru consătenii săi. Atât poate el face la nivelul său. În felul ăsta, Răchiţele se ţine legat de restul lumii prin telefonul mobil.
   
Cade şi internetul. O voce masculină şi rotund-ardelenească de la Romtelecom, relaţii cu clienţii, zice calm: "Poate să dureze o oră-două sau o zi-două, poate şi mai mult, că e ceva defecţiune generală în zonă".
   
S-au dat bani publici pentru spoturi publicitare la televiziune: "Descoperă Mărgău!" Dar în Mărgău nu există nici măcar o pensiune. Dacă se băgau bani în ceva infrastructură, poate se făcea şi ceva turism. Că locurile, har Domnului, sunt chiar mai frumoase decât în clipul plătit de Elena Udrea din bani publici.
   
De fapt, când zici "Descoperă Mărgău" zici "Descoperă Răchiţele". Pentru că toate obiectivele turistice din clip sunt în Răchiţele. Şi aici sunt şi trei pensiuni, ar fi loc de ceva turişti. O pensiune, "Maria", e a lui Ioan Boc, fratele mai mare al lui Emil Boc, fost premier şi actual primar al municipiului Cluj-Napoca. Dar pensiunea n-are nici o legătură cu mandatele de premier ale lui Emil Boc. Poate doar piticii de teracotă aşezaţi pe trepte, la intrare. Stau cuminţi şi zâmbitori, nu se saltă nici unul în vârful picioarelor ca să pară mai înalt. Ioan Boc a făcut pensiunea din bani europeni, pe vremea când era pesedist. Şi domnul Nelu se extinde. E când pe acoperiş să pună o grindă, când într-o cameră, cu o cheie, ca să repare un calorifer, când la bucătărie să pună de o cafea. Se poartă frumos cu turiştii, e o plăcere să stai la pensiunea sa. E ieftin şi bun. Cafeaua, apa minerală şi palinca sunt pe masă, din partea casei. Dar numai cu pensiunea lui Boc nu se face turism la nivelul reclamei. De altfel, reclama aia n-a adus nici un turist în Mărgău. Bani aruncaţi în vânt.
   
Politicieni, descoperiţi Mărgău! Pământ, apă, foc. Să vină politicienii să vadă adevăratul Răchiţele. Aici candidează senatorul Alexandru Cordoş, de la USL, un maestru al tăcerii parlamentare. De asemenea, tot de la USL, candidează Elena Uioreanu, care s-a remarcat prin soţul său, Horia Uioreanu, care a spus de mai multe ori mai multe chestii pe la televizor şi este şi preşedintele Consiliului Judeţean Cluj. De la ARD candidează consilierul judeţean Alexandru Coroianu. "Nu-i interesează, domnule, voturile din Răchiţele. Dacă la locale au fost o mie de voturi pe toată comuna", zice primarul Petru Ungur, "la generale nu vor fi mai mult de opt sute. Cine-şi bate capul pentru atât?".
   
În Răchiţele nu a început campania electorală. Oamenii îşi văd de viaţa lor. Părintele Teodor Boc, unchiul lui Emil Boc, botează un copil şi înmormântează doi bătrâni.