Postul fraţilor călugări de la Muntele Athos. Rânduielile postului athonit, neschimbate de 1.000 de ani

La Muntele Athos, postul nu e o obli­gatie tinuta doar in perioadele reglementate de calendarul ortodox. A posti reprezinta, de fapt, un mod de via­ta curent, insusit de calugari o data cu juramantul de credinta si supunere fata de Dumnezeu si de Biserica. Ajuns la una dintre cele 22 de ma­nas­tiri ale Athosului, monahul renunta pentru totdeauna la familia sa, la amintirile lumesti, la conditia de civil, consacrandu-se traiului in post si rugaciune. "Eu nu mai am dor de tara, nici de mama, de prieteni si surori", imi marturisea fratele Ioanichie de la Cutlumus. "Mama mea e Maicuta Domnului, iar fratii mei sunt ceilalti calugari din manastire."

Unii monahi, intrati la Athos, n-apuca sa-si mai vada vreodata casa parinteasca, Muntele Sfant devenind unica dimensiune geografica pe care ajung sa o accepte; uneori, nici atat, pentru ca, de o mie de ani, chiar si vizitele la manastirile invecinate sunt restranse si supuse strict aprobarii egumenului.

In aceste conditii, hrana trupeasca devine si ea reglementata. Regulile au la baza Vechiul si Noul Testament, dar mai ales invataturile lui Grigorie Palama, vremelnic "lo­catar" al Athosului, care, aparand isihasmul, a sustinut ideea ca trupul este templul lui Dumnezeu. Prin ur­mare, hrana spirituala (rugaciunea) si cea trupeasca (mancarea) sunt le­gate intre ele, prima devansand-o pe a doua in ordinea necesitatilor omului profund religios. Ca intr-o ade­va­ra­ta competitie, calugarii se intrec in post si renuntare, considerand ca nu­mai astfel pot atinge treptele sfin­te­niei. Posturile pe care le tine, in­deobste, lumea ortodoxa civila sunt nu­mai repere pentru monahii de la Athos. Carnea, interzisa noua in meniurile de post, nici nu exista in manastirile athonite. Buni pescari si buni gradinari, calugarii suplinesc nevoia de proteine din carne prin anumite legume si peste, prin fructe de mare si copturi. Acestea sunt, de fapt, principalele ingrediente ale unui meniu uzual la Athos. Dat fiind ca pe teritoriul singurei republici mona­hale din lume fiintele de sex feminin nu sunt admise, laptele si derivatele sale se importa si au un pret ridicat, constituind uneori un lux. Calugarii au in schimb ulei de masline din belsug si nu ezita sa faca uz de el nu doar in candele, ci, atunci cand e dezlegare, si in retetele culinare.

Sarace in ingrediente, retetele Athosului sunt, in compensatie, bogate in asocieri dintre cele mai neasteptate de fructe, legume, peste si cereale. Experienta de o mie de ani i-a invatat pe calugari sa-si prepare un pranz echilibrat, capabil sa excite papilele gustative, dar si sa intareasca trupul, obligat nu de putine ori sa faca fata muncilor fizice, in cadrul obstei. Combinatia este atat de reusita incat se dovedeste capabila sa alunge boli incurabile. Cercetari recente au demonstrat ca datorita stilului de viata si, mai ales, alimentatiei, mo­nahii de la Athos nu se imbolnavesc de cancer. Doar unsprezece cazuri au fost semnalate, dupa 1994, in randul celor peste 1.500 de calugari atoniti, rata reprezentand nici un sfert din cea inregistrata pe plan mondial.

Unul dintre cei mai renumiti bucatari ai Muntelui, calugarul Epifanios, a scris, dupa 35 de ani de experienta in trapezele manastirilor atonite, o carte in care carnea si untul lipsesc cu desavarsire, iar sosurile si rantasul sunt total ignorate. "Ne-ar fi de ajuns sa mancam fierturi de legume sau de peste, ori fructe de mare, sa ne delectam cu fructe dulci si cu bauturi naturale, ca sa traim pana la adanci batraneti, in rugaciune si venerare a lui Dumenzeu", imi spunea parintele toamna aceasta, cand l-am vizitat la schitul Milopotamos. Retetele de post din cartea sa contin, in mare parte, fructe de mare (aflate din belsug pe Athos datorita pozitiei sale pe o peninsula inconjurata din trei parti de mare) si vegetale. Lipsesc deserturile, conside­rate, probabil, un rasfat. Cheia sanatatii este, in opinia calugarului Epifanios, alternanta dintre regimul alimentar cu ulei de masline, in zilele de marti, joi, sambata, duminica, si cel fara ulei, lunea, miercurea si vinerea, la care se adauga vegetale bogate in proteine, cum ar fi fasolea, lintea, mazarea. Nu e de mirare o asemenea bogatie de plante, cat timp Muntele Athos e supranumit (desi­gur si din alte considerente) "Gradina Maicii Domnului". Totodata, res­pec­ta­rea orelor de masa, la intervale egale, este un factor de mare importanta in sustinerea sanatatii organis­mului. Se spune despre calugarii de la Muntele Athos ca sunt cei mai sa­natosi oameni din lume, in principal da­torita regimului alimentar, adaptat la conditiile ma­nastiresti, dar inspirat din bu­cataria mediteraneana, asa cum este ea cunoscuta de milenii. "Spuneti-i cum vreti acestui mod de a prepara mancarea – ne aten­ti­o­nea­za ca­lu­ga­rul. Spuneti-i mediteranean, di­e­tetic, monastic, traditional... pentru ca rezultatul e acelasi si il puteti ve­dea in efectele acestui regim alimentar asupra sanatatii: reducerea conside­rabila a colesterolului, regula­rizarea circulatiei sangvine..."

Postul, pentru calugarii de la Athos, nu e un exercitiu de in­de­ma­nare, ci un mod firesc de existenta. Ma­jo­ritatea il tin 200 de zile pe an, man­cand exclusiv alimente preparate din ingrediente locale, de doua ori pe zi. Insusi regimul de masa e regula­rizat de clopotelul care opreste des­fa­tarile pantagruelice si pune un termen rezonabil, egal, pentru toti ca­lu­garii adunati la trapeza.

BUCATARIA ATHOSULUI
Sfaturile Parintelui Epifanios
Iata cateva explicatii ale parintelui Epifanios, care insotesc bi­blia sa alimentara:
"Prin cartea mea, «Gastronomia Muntelui Athos», as dori sa va transmit o parte din experientele castigate in treizeci si cinci ani de gatit in Sfantul Munte. N-am participat la cursuri speciale de bucatar si nici nu detin astfel de grad. Cu toate acestea, am fost invatat de calugarii batrani cum sa sotez ceapa la foc bland si am inteles ca, atunci cand ceapa devin usor rumenita, mancarea este mai gustoasa. De asemenea, am invatat ca pentru toate felurile de mancare este multa nevoie de rabdare pana la sfarsitul procesului de gatit, pana cand, de exemplu, fierbe toata apa aflata in exces in tigaie.
De-a lungul procesului de gatit, de la obtinerea de ingrediente, cu­ra­tare, spalare, taiere, sarare, ga­titul propriu-zis si pana la servirea fi­nala, trebuie sa ne indreptam gan­durile noastre mereu la cei pentru care facem tot ce facem, la cei pe care ii iubim".

"Sa gatesti pentru ingeri"
"Tot ce facem cand gatim este o expresie a iubirii noastre pentru semeni, dorinta noastra de a le face pe plac. Din cauza dra­gostei noastre pentru cei pentru care gatim, nu trebuie sa ne fie tea­ma de greseli. Dragostea noastra pentru altii ne conduce la crea­rea de mancaruri gustoase. As dori ca aceasta carte sa o pastrati in mai­nile voastre, si in afara re­te­te­lor care o sa va ajute, sa va apropiati, prin mancare, mai mult de cei pentru care gatiti. Des­chi­deti-va casa, invitati-va prie­tenii, ga­titi impreuna, puneti masa, beti un pahar cu vin si bucurati-va... «Bucura-te cu cei ce se bu­cura!», spu­ne Apostolul Pavel. Toa­te mo­mentele fericite si pli­ne de bucurie din viata noastra sunt in­­so­tite de mancare buna si de o masa buna. In continuare, fericitul Pavel spune: «Plangeti cu cei ce plang». V-ati gandit vreodata ca puteti alina su­fe­rin­tele unei persoane bolnave printr-o supa fier­binte sau cu un peste delicios facut de mainile voastre? Sfantul Ioan Sca­­r­arul spune ca, in timp ce gatiti, tre­bu­ie sa aveti in vedere faptul ca ur­­meaza sa-i serviti cu bucatele voas­tre si pe ingeri... De aceea, oa­menii care mananca din man­ca­rea voastra sunt egali ingerilor..."

De 37 de ani, in Muntele Sfant, Parintele Epifanios este cel care cunoaste cel mai bine dintre toti secretele gastronomiei athonite