Postul Paştilor

În Postul Mare, creştinul se gândeşte mai mult la suflet, găseşte puterea de a posti, de a se căi, încercând să intre pe uşa mântuirii
 Citiţi şi: ● Cuvintele pustnicilor ● Învăţăminte ● Pregătire pentru lumină ● Duminicile din Postul Mare ● Poruncind răului să plece ● Purificarea sufletelor ● Smerenia Împăratului

O pavăză puternică, rugăciunea

De ce este nevoie să postim dacă a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ şi ne-a scos din păcatul adamic? Cum să postim dacă vrem să urmăm această cale? Cu ce este diferit acest post al Paştilor de celelalte? Cum ne apropiem cu vrednicie de Sfântul Trup şi Sânge numite împărtăşanie?


La început de post, am considerat necesar un dialog pe această temă cu Prea Sfinţitul dr Ambrozie, Episcopul Giurgiului, care ne întăreşte convingerile că această practică veche a Bisericii noastre este calea cea mai bună de a ne curăţi înainte de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Postul ne este necesar atât din punct de vedere sufletesc, cât şi trupesc, de aceea credincioşii ortodocşi trebuie ţină seama de ispitele şi de capcanele ce li se întind timp de şapte săptămâni..

Mântuitorul ne-a arătat cum se posteşte

• Jurnalul Naţional: Potrivit Sfintei Scripturi, Dumnezeu Însuşi orânduieşte, prin Moise, postul din ziua Curăţirii sau Ispăşirii. Ştim că budiştii şi brahmanii au postul ca o regulă de viaţă, iar mahomedanii postesc în Ramadan. Noi, creştinii, de ce trebuie să postim?

PS Ambrozie: Potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă, postul este înfrânarea de la toate mâncărurile sau, la caz de boală, numai de la unele, de asemenea şi de la băuturi, şi de la toate cele lumeşti, şi de la toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea cu mai înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu. Exemplul postului îl avem de la însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, care, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei, a postit 40 de zile în pustie (Matei IV, 6). El ne învaţă cum să postim şi ne spune că diavolul nu poate fi izgonit numai cu post însoţit cu rugăciunea.

• Care sunt foloasele postului adevărat şi cum trebuie ţinut pentru a fi bine primit de Dumnezeu?

Postul ne dă mare putere, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, postul face din om înger, doboară puterile netrupeşti. Postul este un exerciţiu de voinţă, o formă de pocăinţă, un mijloc de mântuire. Cel care posteşte este uşor şi înaripat, postul stinge poftele cele rele, pogoară mila lui Dumnezeu, smereşte sufletul îngâmfat. Postul curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă. Dar oare este de ajuns numai postul singur? Postul este folositor creştinului numai atunci când este însoţit cu rugăciunea şi faptele bune. Postul şi rugăciunea sunt cele două aripi spirituale care au darul să ne apropie de Dumnezeu, liniştea, mângâierea şi bucuria inimii noastre. Postul şi rugăciunea sunt cele două arme ale creştinului, pavăza cea mai puternică împotriva ispitelor. Postul implică o îndoită cumpătare, o îndoită înfrânare: înfrânarea de la anumite mâncăruri – postul de mâncare şi abţinerea de la săvârşirea păcatelor – post sufletesc. Deci trebuie să postim nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Postul goneşte ispitele, postul duce spre evlavie, postul este izvor al înfrânării.

"Lumina care izvorăşte din mormânt"

• Care ar fi caracteristica Postului Mare?

Dacă ne uităm în rânduiala liturgică a primei săptămâni a Postului Mare, observăm că prima paremie din Cartea Facerii citită luni, seara, la vecernie, vorbeşte despre primele trei zile ale creaţiei lumii. În prima zi a creaţiei Lumii, Dumnezeu spune: Să fie lumină! Paremia se opreşte însă la ziua a treia, înainte de crearea luminătorilor, făcuţi de Dumnezeu abia în ziua a patra. Aşadar, lumina primelor trei zile ale Creaţiei şi cea cu care începe Postul Mare este alta decât a soarelui, este lumina Feţei lui Dumnezeu, care se revarsă peste lume. Iată deci că postul stă sub semnul luminii. Postul Mare este numit şi Postul Paştilor, vedem că la ambele capete ale acestui post se află lumina: la început lumina pe care Dumnezeu a revărsat-o peste lume, la sfârşit lumina care izvorăşte din mormânt, lumina Învierii. Între aceste două repere postul apare ca un drum al nostru spre lumină, pe parcursul căreia viaţa noastră se curăţeşte, se transfigurează şi se umple de strălucire pentru ca să ne putem îmbrăca în lumina Învierii lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur despre post

"Fiecare să-şi cerceteze în conştiinţa sa folosul obţinut din post; şi de va afla câştig mult, să adauge la negustorie, iar de nu va afla nimic adunat, s-o întrebuinţeze vremea cealaltă care a mai rămas la negustoria duhovnicească. Cât timp este târgul, să negustorim cu mare câştig şi apoi să plecăm, ca nu cu mâinile goale să ne aflăm. Să nu suferim în zadar osteneala postului, şi să pierdem şi plata lui, că se poate să ducem şi osteneala postului şi să nu luăm nici plata lui.
Cum? Când de bucate ne depărtăm, dar de păcate nu ne lepădăm. Când carne nu mâncăm, dar mâncăm casele săracilor. Când nu ne îmbătăm cu vin, ci cu pofta cea rea. Când toată ziua stăm nemâncaţi, dar o petrecem în privelişti desfrânate. Iată osteneala postului, dar plata lui nicăieri."
"Nu către voi îmi este cuvântul, căci ştiu că sunteţi curaţi de păcatul acesta, dar şi eu ca şi cei necăjiţi, când lipsesc vinovaţii, slobozesc mânia peste cei ce sunt de faţă. Ce folos ai dacă postind mergi la priveliştile fărădelegii, intri în şcoala desfrânării şi în gimnaziul cel slobod al înverşunării şi stai pe scaunul pierzătorilor? Căci scaun al pierzării, gimnaziu al înverşunării şi şcoală a desfrânării – şi nu vei greşi dacă-l vei numi cu toate numirile cele de ruşine – este locul de comedie, locul cel prea rău şi plin de toate felurile de boli, cuptorul cel babilonesc.
Căci ca într-un cuptor bagă diavolul cetatea, îl aprinde de jos, nu punând catran, nici câlţi, nici smoală, ci cele mai rele decât acestea, vederi desfrânate, cuvinte de ruşine, versuri urâte şi desfrânate, cântece pline de toată răutatea. Şi cuptorul acela l-au aprins mâini păgâneşti, iar pe acesta îl aprind gânduri mai nebune decât păgânii. Mai cumplit este acesta decât acela, pentru că şi focul este mai cumplit, că nu arde firea trupurilor, ci vatămă sănătatea sufletului şi, ceea ce este mai cumplit, că cei ce se ard nu simt. Că de ar fi simţit n-ar slobozi râsete pentru cele ce se fac acolo. Deci aceasta este răutatea cea cumplită, când cineva fiind bolnav, să nu ştie că este bolnav, ci arzându-se cu ticăloşie să nu simtă arsurile."
"Care este folosul din post când trupul îl opreşte de la hrana cea legiuită, iar sufletului îi dai ca hrană fărădelegea? Când petreci acolo toată ziua, văzând firea omenească purtându-se cu necuviinţă? Că desfrânare şi preadesfrânări văd şi hule aud, ca şi prin ochi şi prin urechi să intre boala în suflet. Deci care este folosul postului, când sufletul se hrăneşte cu unele ca acestea? Cu care ochi vei vedea pe femeia ta după priveliştea aceea? Cu care ochi îţi vei
vedea fiul? Cu care pe slugă şi cu care pe prieten? Că fiind nevoie să spui cele ce s-au făcut acolo, te vei necinsti sau vei tăcea afundându-te în ruşine.
Dar de aici nu te reîntorci aşa, căci vei putea acasă, cu toată îndrăzneala, să povesteşti toate cele ce s-au grăit: cuvintele cele prooroceşti, dogmele cele apostoleşti, legile cele stăpâneşti; toată masa faptelor celor bune s-o pui înainte, şi pe femeie mai înţeleaptă s-o faci cu povestirile cele de aici, pe fiu mai priceput, pe slugă mai cu dragoste, pe prieten mai cu prieteşug şi chiar pe vrăşmaşul tău îl vei pleca să strice şi să înceteze vrajba. Vezi că învăţăturile acestea sunt pretutindeni mântuitoare, iar auzurile acelea nefolositoare."

 

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi al nevăzutelor.Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut; Carele pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din cer şi S-a întrupat din Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om; Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat; Şi a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi S-a suit în ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui.Şi iarăşi va să vină cu mărire să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, care din Tatăl purcede; Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Carele a grăit prin proroci. Şi într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.Mărturisesc un botez pentru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor.Şi viaţa veacului ce va să vie.
Amin!