MARTIRI LA INALTA POARTA
Drama familiei Brancoveanu a insangerat inceputul secolului al XVIII-lea. O pilda despre patriotism, dar si despre pretul duplicitatii.
ANDREEA CASCAVAL
JOC "LA DOUA CAPETE". Pana in anul 1709, Constantin Bracoveanu a reusit sa mentina o politica echilibrata intre Imperiul Otoman, caruia ii era vasal, si Imperiul German. Cu acesta din urma domnul Munteniei a incheiat mai multe tratate secrete. In schimbul acestor servicii, Brancoveanu a primit pentru el si pentru familia sa mai multe mosii si titluri nobiliare ale Sfantului Imperiu Roman de neam German. In 1709, o conjunctura europeana nefavorabila si greselile politice ale lui Constantin Brancoveanu au dus la dezastrul familiei. Atunci, regele Suediei, Carol al XII-lea, fusese invins de Petru cel Mare la Poltava. Scapata de amenintarea suedo-germana pentru prima data in istorie, armata rusa a intrat pe teritoriul Moldovei, pentru a lupta cu sultanul. Brancoveanu s-a gandit atunci sa se alieze cu rusii. I-a scris lui Petru cel Mare o scrisoare in care i-a promis ca il va ajuta cu aprovizionarea armatei. In schimb, tarul i-a trimis multumirile sale si 300 de pungi cu aur, pentru plata serviciilor. Pentru mai multa siguranta insa, Inalta Poarta l-a trimis de indata domn in Moldova pe Dimitrie Cantemir, dusman stiut al familiei Bracovenilor, cu insarcinarea de a raporta Divanului orice miscare facea acesta. Primul lucru pe care l-a facut insa Cantemir a fost sa se alieze cu tarul. Prudent, Brancoveanu a incercat un abil joc "la doua capete". El si-a adunat ostile in tabara de la Urlati - Prahova, aproape de granita Moldovei. In cazul in care rusii ar fi vrut sa intre in Muntenia, se alia cu ei. El intentiona insa sa ramana de partea turcilor daca acestia ar fi fost mai rapizi. Planurile i-au fost date peste cap insa de varul sau, spatarul Toma Cantacuzino, care impreuna cu mai multi boieri ai lui Brancoveanu a fugit in lagarul tarului. Speriat, Brancoveanu i-a trimis lui Petru cel Mare cele 300 de pungi inapoi, iar turcilor proviziile, contribuind la esecul militar al tarului, care s-a vazut nevoit sa incheie pacea.
INCEPUTUL SFARSITULUI. In anul 1711, sultanul a hotarat sa se razbune. Pentru aceasta a pus la cale un plan, aplicat abia dupa trei ani, cand Brancoveanu nici nu mai banuia ca ar mai avea dusmani. Toate rudele lui, Cantacuzinii, care ii sprijinisera pana atunci domnia, se intoarsera insa impotriva lui. Brancoveanu pregatea la vremea aceea nunta fiului sau Radu. Mireasa, fata lui Antioh Voda Cantemir, se afla la Constantinopol. Pentru a nu supara Inalta Poarta, Brancoveanu i-a trimis o scrisoare sultanului, impreuna cu 4.000 de galbeni si o blana de samur. Ali Pasa, comandantul ostilor otomane, pregatea atunci o mare lovitura impotriva Germaniei, motiv pentru care s-a decis sa-l scoata pe Brancoveanu din joc inainte de inceperea luptelor. Viclean, Pasa i-a comunicat lui Voda ca Poarta nu se opune casatoriei. Brancoveanu a trimis la Stambul, dupa mireasa, un convoi condus de domnita Balasa si de sotul ei. Era pe la sfarsitul iernii anului 1714, cand domnita Stanca, una dintre fiicele domnitorului, s-a imbolnavit grav. Inaintea mortii ea a avut o vedenie: pe peretele din fata patului i-a aparut o ceata de turci, care il ducea pe tatal ei in lanturi la Stambul.
EXECUTIA. Enache Vacarescu, ginerele domnitorului, a fost decapitat primul. Au urmat fiii cei mari. Inspaimantat, Matei, mezinul, a fost gata sa renunte la crestinism: "Da-mi voie sa-mi traiesc tineretea. Mai bine vreau sa fiu mahomedan decat sa mor nevinovat". Brancoveanu s-a impotrivit, iar calaul i-a retezat si capul copilului. Constantin Brancoveanu insusi a ingenuncheat ultimul in fata gadelui. Capetele celor sase au fost plimbate pe strazile Stambulului in varfuri de sulite, iar trupurile, aruncate in mare. Doamna Maria a aflat vestea in inchisoare. Cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului a inceput pescuitul cadavrelor, care si-au gasit odihna vesnica la Halki, intr-o veche manastire zidita de imparatul Ion Paleologul. Doamna Maria, fiica si nora sa au fost declarate roabe si aduse in seraiul Sultanului. Pentru ca nu a aflat nimic despre comorile Brancovenilor de la ele, femeile au fost condamnate la inchisoare pe viata la Bostangibasa, unde au stat inchise timp de sapte luni. Au reusit sa scape de aici dupa ce s-au rascumparat cu sute de galbeni luati cu dobanda de la negustorii din Stambul. Dupa un an si jumatate de exil in Caucaz, Doamna Maria a ajuns la Bucuresti, vaduva si saraca. Femeie puternica, Maria a facut tot posibilul sa-si adune averile instrainate, a obtinul tutela nepotului ei, Constantin, si i-a cerut lui Carol al VI-lea de Habsburg, imparatul Austriei, protectie pentru ea si ce mai ramasese din familie. Doamna Maria s-a stins in Bucuresti, in decembrie 1729, cu sufletul impacat ca si-a dus neamul mai departe. Material documentat din cartea "Trecute vieti de doamne si domnite" - C. Gane, 1991, Bucuresti
.
.
.
.
| ||
In 25 de ani de domnie, Constantin Bracoveanu a inaltat numeroase edificii. Palatul de la Mogosoaia, al episcopiei Buzaului si cel de la manastirea de la Sambata de Sus sunt cele mai celebre. De asemenea, a ridicat in Oltenia Manastirea Hurezi, bisericile din Surpatele si Vaforata, biserica de la Brancoveni in Fagaras si Biserica Sf. Gheorghe din Bucuresti. Toate acestea au fost construite intr-un stil arhitectonic specific, care ii poarta numele. NEVESTELE BEIZADELELOR In cursul lungii sale domnii, Brancoveanu a reusit sa-si marite toate fetele cu feciori de boieri, principi fanarioti ori fosti domni din Moldova si Muntenia. Stanca s-a casatorit cu Radu Beizadea, fiul lui Ilie Voda, din Moldova, Maria cu Constantin Duca Voda, Elenca cu Scarlat Mavrocordat, Safta cu Radu Cretulescu, Smaranda cu Baleanu, Ancuta cu Nicolae Rosetti si Balasa cu Manolachi Lambrino. Din cei patru fii doar doi au reusit sa se casatoreasca pana in anul in care s-a napustit tragedia asupra neamului lor. TITLURI NOBILIARE EUROPENE Stirpea Brancovenilor se trage, potrivit cronicilor, din familia princiara sarba Brancovici, al carei reprezentant a fost voievodul Lazar Brancovici, care si-a lasat capul sub securea turcilor dupa batalia de la Kosovopolje. Principele Constantin Voda Brancoveanu s-a nascut in 1654, la vreo 150 de ani dupa ce stramosii sai au venit in Valahia, daruiti cu mosii de Voda Radu cel Mare. Titlul de conte ereditar al Ungariei l-a primit in 1688. In 1695 avea titlul de principe al Sf. Imperiu, de "kneaz" de la Tarul Petru cel Mare si de Alteta serenisima a Republicii Venetiei. |