Pravalirea pamantului

Satul Crangu, din comuna valceana Scundu este rupt de civilizatie: saracie si mizerie la tot pasul. Si cum toate astea parca nu erau de ajuns, acum satenii se chinuiesc sa stavileasca alunecarile de teren: sapa santuri. Mai mult nu pot face si nimeni nu-i ajuta. Asteapta integrarea, poate trimit europenii utilaje sa scoata apa si pamantul care le-a acoperit munca de-o viata.

FARA SPRIJIN. Satenii se chinuiesc sa stavileasca alunecarile de teren sapand santuri. Autoritatile nu-i ajuta

Satul este locuit de vreo trei mii de tarani, nu foarte gospodari, daca te uiti la casele darapanate, cu tencuiala cazuta, si la mizeria ce domneste in ograzi. Cine are fantana in curte este om instarit, restul satului se aprovizioneaza de la puturile comunale. Care mai au apa, caci dealurile ce inconjoara satul au inceput sa se miste asta vara de zici ca erau vii. Pamantul s-a pravalit peste locuintele taranilor, a rascolit apele ce curg prin matca dealului si aceasta le-a distrus ograzile, le-a acoperit toaletele, le-a secerat viile si livezile, iar aerul s-a imputit de apa statuta si murdara. Copacii sunt inclinati in toate partile, casele scartaie si crapa din toate incheieturile. Satenii nu dorm noaptea din cauza pamantului ce huruie suparat si ameninta sa vina peste ei si peste animalele speriate din grajdurile care mai stau in picioare.

AJUTOR IN SCHIMBUL VOTULUI. A venit edilul satului cu niste oameni, obligati sa munceasca pentru a primi ajutor social si s-au chinuit sa stavileasca furia naturii sapand un sant in argila galbena si uscata, dar degeaba. "I-am zis primarului ca aci trebuie sa vie cu utilaje sa scoata pamantul si apa din curti, sa opreasca ponorul (alunecarile de teren - n.r.). El o zis ca n-are cum. I-am reprosat ca a venit la poarta mea sa-i dau votul si daca nu ma ajuta, data viitoare nu i-l mai dau. S-a suparat, a plecat injurand si de atunci nici ca mai trecu pe la noi prin ograda", povesteste unul din victime, Mihai Maxim.

DISPERARE. Taranul este sofer pe o cisterna. Impreuna cu sotia sa, Victoria, pensionata pe caz de boala, castiga aproape cinci milioane de lei pe luna. Pun deoparte doar de paine, caci majoritatea banilor se duc pe medicamente, Victoria este tare suferinda: de fibrom, de discopatie, de lombosciatica, cu ficatul si cu inima. De doua ori pe an se interneaza intr-un spital de boli nervoase, pentru ca sta rau cu psihicul de cand si-a inmormantat cei doi baieti, de 26 si 28 de ani. Unul muncea in Italia si a fost gasit mort pe strada. Cel mic a murit la fabrica unde lucra ca paznic, a cazut o poarta pe el. Mama insa, ne arata hainele copilului, murdare de sange si pastrate cu grija si ne povesteste printre sughituri ca baiatul ei "a fost ucis in prima zi de Pasti, pentru bani, de colegii de serviciu, iar Politia nu a facut nimic", i-a dat afara din sectie, de la Valcea. "Nu le pasa de nimic. Au gresit pana si certificatul de deces. Scrie numele sotului in loc de cel al baiatului", spune Victoria, indurerata si ne arata fantana ingropata si sapata de mult de baiatul cel mic.

Acesta din urma era insurat, locuia in aceeasi curte cu parintii. Platisera pentru constructia casei 150 de milioane de lei. Mihai Maxim a vrut sa vanda casa dupa moartea baiatului si sa se mute in alt sat, sa scape de prapad. "Primarul n-a vrut insa sa-mi elibereze certificat de proprietate. Acum astept sa vina pamantul peste mine. Iaca cum curge, ca niste lacimi. Te trezesti cu el in curte si n-ai ce-i face", zice Maxim.

AMENINTARE. Satenii din Cranguri sunt speriati ca din cauza apei imputite se vor imbolnavi de tifos

DESPAGUBIRI. Sotia inca plange, nu se poate stapani, povesteste cum bufneste pamantul noaptea, cum oracaie pasarile si latra cainii si cum ii trosneste podeaua casei sub picioare. Dimineata cand se trezeste, dupa putinele ore de somn, observa cum i s-a mai micsorat gospodaria cu cel putin un metru. Celor 40 de pruni din spatele casei nu li se mai vad varfurile si teiul a coborat 500 de metri din deal. Din toaleta, o cutie de scanduri, n-a mai ramas la vedere decat acoperisul. Acum isi fac nevoile pe dupa garduri si mirosul duhneste in toata ograda. "Eu sper la despagubiri, dar primarul nu mi-ar da nici 2.000 de lei pentru o lumanare", mai spune taranca si se retrage in casa, sa faca coliva pentru parastasul de a doua zi al baiatului.

FRICA DE SERPI. Vecinii sunt speriati de mirosul ce coboara peste sat din cauza apei imputite in care si-au facut salas broastele. Cred ca o sa se imbolnaveasca de tifos sau de altele, caci ei se pot stapani sa nu bea apa contaminata, dar pe animale nu le pot inchide. "Si nici vecinii nu-ti dau voie sa intrii in curtea lor si sa le iei apa din fantana. Iti dau o data, de doua ori, dar dupa aia gata", povesteste Trate Gheorghe. A lucrat o viata in mina si spune ca n-a mai vazut asa pamant furios niciodata. "Imi vine sa ma arunc si eu in balta de necaz, dar ma opresc, ma gandesc ca este scump si n-au copiii cu ce sa ne inmormanteze". Sotia sa, o batranica blanda si cu ochi albastri, e speriata ca "apa o sa faca serpi, ca niste balauri si o sa intre peste noi in casa. Si atunci, ce ne-om face?!". Taranii au cel mai apropiat punct sanitar la sapte kilometri. Sunt rupti de civilizatie, nu gasesti un telefon in tot satul. De se imbolnaveste vreunul, "Dumnezeu cu mila, chemam si noi vecinii". L-am cautat pe primarul Titi Bejan (PSD), sa-l intrebam ce are de gand cu gospodariile taranilor din Scurtu, dar nu l-am gasit, nici la Primarie, nici acasa. Am admirat insa casa sa aratoasa, cu un etaj nou in constructie, si masina straina din curte.

CE INSEAMNA UE. Au scris taranii la Prefectura, se intreaba de ce nu-i baga nimeni in seama, ce se intampla cu fondurile alocate dezastrelor naturale si cu banii de la Uniunea Europeana. Au auzit si ei ca vine Europa, dar mai are pana sa ajunga in Cranguri, "ca noi suntem cu o suta de ani in urma fata de restul tarii", zice Mihai Maxim. Se face grup in fata portii taranului si satenii incep sa-si dea cu parerea despre integrare. "I-am asteptat pe americani 45 de ani. Bine ca vin acum sa ne ia porcii din curte", zice o batranica. "Nu vom mai avea ceva al nostru, totul va fi centralizat pe UE. Dar va veni si ceva scris de acolo si Blejan n-are sa mai fie primar", zice cu naduf un mosneag, zdrentuit ca vai de el.

Nu stiu daca e bine sau rau in Uniune, pe de o parte spera la pensii si salarii mai mari, viseaza sa plece din tara si sa munceasca pe o mie de euro. Pe de alta parte insa sunt speriati ca nu-si vor mai putea instraina sau taia animalele si la un moment dat n-au sa mai aiba ce manca, "ca nu degeaba vin ungurii la noi". "Or sa ma bage la inchisoare ca tai gatul porcului", zice de colo o femeie. Afirmatia starneste furia pe vecinii de alaturi, care cica se ocupa de braconaj, dau chefuri si mananca numai carne de mistret si caprioare. "Si nimeni nu le face nimic. Doar face si primarul parte din asta", mai comenteaza Maxim. Buna sau nu, integrarea este totusi speranta taranilor. Ei stiu ca in 2007 europenii vor finanta fiecare comuna in parte si poate, daca pana atunci nu-i va acoperi pamantul, vor reusi sa scoata apa din ograzi, sa aiba drumuri in loc de uliti prafuite si fantani in curte in loc de puturi ce duhnesc.

SOLUTIE "I-am zis primarului ca aci trebuie sa vie cu utilaje sa scoata pamantul si apa din curti, sa opreasca ponorul (alunecarile de teren - n.r.). El o zis ca n-are cum. I-am reprosat ca a venit la poarta mea sa-i dau votul si daca nu ma ajuta, data viitoare nu i-l mai dau. S-a suparat, a plecat injurand si de atunci nici ca mai trecu pe la noi prin ograda" Mihai Maxim satean din Cranguri LEGAT "Am vrut sa ma mut in alt sat, sa scap de prapad, dar primarul din comuna nu a vrut insa sa-mi elibereze certificat de proprietate. Acum astept sa vina pamantul peste mine. Iaca cum curge, ca niste lacrimi. Te trezesti cu el in curte si n-ai ce-i face" Mihai Maxim satean din Cranguri SETE "Fantana asta din curte nu mai are apa buna de baut. Are apa contaminata. Iar vecinii nu-ti dau voie sa intrii in curtea lor si sa le iei apa din fantana. Iti dau o data, de doua ori, dar dupa aia gata. Imi vine sa ma arunc si eu in balta de necaz, dar ma opresc, ca ma gandesc ca este scump si n-au copiii cu ce sa ne inmormanteze" Gheorghe Trate satean din Cranguri