PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA - Ion Cristoiu, marcă notorie şi înregistrată

de Gabriela Antoniu | 26 Sep 2008 • 00:00

Ion Cristoiu. Scriitor, analist politic, istoric. Jurnalistul care în urma unor procese a plătit cel mai mult pentru ceea ce a scris: 750 de milioane de lei vechi. Fondatorul primului cotidian popular din România postdecembristă, cu ştiri care pot fi oricând exemplu în manualele de gazetărie. Părintele unor cuvinte sau expresii ca "taliban, piţifelnici, fătucile şi guguştiucii din presă", pentru care ar putea cere drepturi de autor. Cel mai fidel cititor al Bibliotecii Academiei Române, care-i este ca şi a doua casă de 28 de ani. Aici are şi un copac sub care îşi bea cafeaua dimineaţa şi după-amiaza şi se întâlneşte cu politicieni importanţi. Şi peste toate acestea, autorul premierei premierelor: numele său a fost recunoscut în instanţă ca marcă notorie. O recunoaştere care i-a permis ca numele Ion Cristoiu să fie acum şi marcă înregistrată la OSIM. Un precedent care nu va mai permite nimănui să obţină foloase necuvenite din munca şi renumele altora.

Reputatul analist şi scriitor Ion Cristoiu a devenit marcă notorie şi înregistrată. El a ieşit învingător în procesul cu Trustul Ringier care a refuzat să-i scoată numele din caseta redacţională a cotidianului Evenimentul zilei. Este pentru prima dată în România când un nume, fără a fi înregistrat ca marcă, este totuşi recunoscut printr-o sentinţă judecătorească drept "marcă notorie" şi ca atare nu mai poate fi folosit.

Procesul între Ion Cristoiu şi trustul Ringier, care editează cotidianul Evenimentul zilei, a început în 2006. Acţiunea în instanţă a fost deschisă de Ion Cristoiu în urma refuzului repetat al conducerii ziarului amintit de a-i scoate numele din caseta tehnică. Bătălia în instanţă s-a dat pe ideea susţinută de conducerea editorială a Evenimentului zilei că Ion Cristoiu nu este o marcă în presa românească. Cu toate acestea, Secţia 5 Civilă a Tribunalului Municipiului Bucureşti a decis scoaterea din caseta tehnică a cotidianului Evenimentul zilei a numelui Ion Cristoiu. Tot atunci instanţa de fond a stabilit existenţa unei mărci "Ion Cristoiu" şi a caracterului notoriu al acestei mărci pornind de la faptul că, în principiu, o marcă poate fi constituită din numele unei persoane. Totodată, marca notorie este protejată în România, independent de vreo înregistrare sau utilizare (potrivit art. 3 lit. c din Legea 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice şi potrivit art. 6 bis alin. 1 din Convenţia de la Paris), iar dispoziţiile articolului 35 alin. 2 din Legea 84/1998, care reglementează acţiunea de contrafacere, sunt pe deplin aplicabile mărcilor notorii înregistrate.

Martori interogaţi
Pentru a se stabili însă că Ion Cristoiu este o marcă notorie, la tribunal s-au făcut interogatorii în toată regula, fiind audiaţi martori propuşi de ambele părţi. Interesant este însă că atât reprezentanţii trustului, cât şi martorii propuşi de acesta au recunoscut, potrivit comunicării Curţii de Apel, că "recunosc faptul că cel puţin în ultimii 17 ani reclamantul (n.r. – Ion Cristoiu) a desfăşurat o activitate intensă, atât în presa scrisă, cât şi în presa audiovizuală. "Parte din această activitate este într-adevăr strâns legată de ziarul Evenimentul zilei, al cărui director a fost reclamantul în perioada arătată anterior. Într-o perspectivă temporală se poate susţine că perioada în care reclamantul a fost director la cotidianul Evenimentul zilei este determinantă pentru dobândirea caracterului notoriu al mărcii Ion Cristoiu. Chiar pârâta (n.r. – SC Ringier) foloseşte în întâmpinare sintagma «activitate câştigată publicaţiei», ceea ce califică respectiva activitate ca fiind una de calitate. Analizând amplu conţinutul interogatoriilor formulat de pârâtă spre a fi luat reclamantului, precum şi declaraţiile martorilor propuşi de părţi spre a fi audiaţi în cauză, Tribunalul a reţinut caracterul de marcă notorie a numelui Ion Cristoiu, prin raportare la produsele şi serviciile de pe piaţa media românească (presa scrisă şi presa audiovizuală)", se arată în comunicarea instanţei.

Trustul Ringier a atacat decizia Tribunalului Bucureşti la Curtea de Apel. În urma examinării hotărârii atacate, judecătorii Curţii au respins însă apelul ca nefondat şi au stabilit că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică. Cu alte cuvinte, Ion este o marcă notorie. În 15 zile de la comunicare, trustul Ringier poate face recurs.

Drepturile titularului de marcĺ
Aşa cum prevedea Legea 84 din 15 aprilie 1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice, mai exact în Capitolul VI – Drepturi conferite de marcă, înregistrarea de marcă conferă titularului său un drept exclusiv asupra acesteia. Înregistrarea de marcă îi oferă titularului posibilitatea de a cere instanţei judecătoreşti competente să interzică folosirea în activitatea comercială a unor semne identice sau similare cu marca înregistrată de el, fără consimţământul său. Interzicerea utilizării unui semn identic sau similar cu o marcă inregistrată este valabilă în special pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată acea marcă, însă, pentru o marcă ce deja a dobândit un renume în România, titularul poate cere interzicerea utilizării semnului respectiv chiar şi pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care a fost înregistrată marca respectivă. Când cineva utilizează fără drept o marcă înregistrată, sarcina apărării dreptului asupra mărcii revine în principal titularului care trebuie să vegheze şi să identifice orice încălcare a dreptului sau conferit de marcă.

Modalităţi de transmitere
Legea 84/1998 prevede totodată şi modalităţile de transmitere a drepturilor asupra mărcii. Este vorba despre transmiterea prin cesiune, licenţă sau în cazul urmăririi silite a debitorului titular al mărcii. Transmiterea drepturilor asupra mărcii în baza unui contract de licenţă menit să autorizeze terţii să folosească marca pe întregul teritoriu al României sau pe o parte a acestuia. Această modalitate de transmitere este importantă, pentru că drepturile pe care le are titularul asupra mărcii sale îi dau acestuia posibilitatea să dispună şi să impună o politică unitară cu efecte pozitive asupra viitorului şi valorii mărcii sale. Aşa cum este specificat şi în legea sus-menţionată, "pe durata contractului de licenţă, licenţiatul este obligat: a) să folosească, pentru produsele cărora li se aplică marca, numai marca care face obiectul contractului (...); b) să pună menţiunea sub licenţă alături de marca aplicată pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului".
Pe lângă chestiunile obligatorii menţionate mai sus, contractul poate să conţină diverse alte clauze, sub condiţia ca ele să nu fie contrare legii.

"Mi-am înregistrat numele la OSIM"

"Nu aş vrea să creadă cititorii că am deschis această acţiune din ambiţia deşartă de a fi declarat prin hotărâre judecătorească marcă notorie.
Am destul bun-simţ ca să-mi dau seama că acest drept îl au Eminescu şi Caragiale. Era singura cale juridică de a-i obliga pe cei de la Evenimentul zilei să facă un lucru normal: scoaterea mea din caseta redacţională, unde am fost trecut fără acordul meu. Hotărârea judecătorească se referă nu numai la marca notorie Ion Cristoiu, dar şi la obligativitatea ziarului de a mă scoate din casetă. Având în vedere că afacerea m-a costat timp şi bani şi că n-am cerut despăgubiri materiale, o pot considera păgubitoare într-o ţară unde numai un prost se gândeşte să scoată ceva parale de la un trust atât de bogat precum Ringier. Pe baza acestei hotărâri judecătoreşti am înregistrat deja în luna august, la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), marca notorie Ion Cristoiu. Cred că e foarte important de precizat că e vorba despre o premieră în România şi am ţinut să se afle despre aceasta nu pentru a mă făli cu titlul de marcă notorie, ci pentru a-i îndemna şi pe alţii să procedeze la fel, ca să evite folosirea numelui lor de către tot felul de cârnăţari", ne-a declarat Ion Cristoiu.

A plătit cel mai mult pentru ceea ce a scris

De numele lui Ion Cristoiu se leagă şi o altă premieră în România. Este jurnalistul care în urma unor procese a plătit cel mai mult pentru ceea ce a scris. Este vorba despre daunele morale cerute în procesele intentate de scriitoarea Gabriela Adameşteanu şi preşedintele Alianţei Civice, Christian Mititelu. Daunele morale plătite de Ion Cristoiu celor doi însumează 750 de milioane de lei vechi.

Prima condamnare a lui Ion Cristoiu la plata unor daune morale a pornit de la un pamflet scris în anul 2000 la adresa Gabrielei Adameşteanu în cotidianul Ziua. La procesul cu Gabriela Adameşteanu, instanţa de fond i-a dat acesteia câştig de cauză, condamnându-l pe Ion Cristoiu la plata sumei de 50 de milioane de lei daune morale. Adameşteanu a făcut însă recurs, Curtea de Apel i l-a respins, confirmându-se hotărârea instanţei de fond. Numai că Gabriela Adameşteanu a mers până la Curtea Supremă de Justiţie, al cărei complet format din trei judecători, în ianuarie 2001, a hotărât să mărească daunele morale la 450 de milioane de lei. Ion Cristoiu este în acest caz şi singura victimă a Ordonanţei Stoica dată în 2000 prin care procesele civile pentru pagube morale pricinuite de un articol de presă erau scutite de taxa de timbru.

Cea de-a doua condamnare a venit din procesul intentat pe civil pentru pagubă morală de Christian Mititelu. Totul a pornit de la un editorial pe care Ion Cristoiu l-a publicat în ediţia din 17 martie 2000 a cotidianului Azi şi intitulat "Lături electorale". În acest editorial, Cristoiu scria că Mititelu a fost denunţat de Sorin Roşca Stănescu ca fiind securist. Procesul a durat şapte ani. A fost pe fond, la Apel, la Curtea Supremă de Justiţie, care l-a trimis la Curtea de Apel Bucureşti.

În mai 2007, Curtea l-a condamnat pe Ion Cristoiu la plata a 300 de milioane de lei vechi daune morale. Atât în cazul Adameşteanu, cât şi a lui Mititelu, din cauza sumelor mari solicitate ca daune morale, Ion Cristoiu a fost în pericol să-şi piardă casa. În primul caz, Jurnalul Naţional a declanşat cu succes o campanie de strângere de fonduri în sprijinul lui Ion Cristoiu.

Noi premiere

"Cele două procese constituie premiere în România, pentru că sunt primul jurnalist care dă bani şi nu ia bani pentru ceea ce scrie. Pamfletul împotriva Gabrielei Adameşteanu este cel mai scump text din literatura română, pentru că o filă şi jumătate din manuscris m-au costat 450 de milioane de lei vechi. Pentru prima dată şi ultima oară un jurnalist a fost pedepsit nu pentru calomnie, ci pentru durerea sufletească produsă celor despre care a scris. De asemenea, pentru prima dată în istoria ultimilor 50 de ani ai României, o doamnă a avut de suferit de 450 de milioane de lei vechi, iar un domn de 300 de milioane. Lucru normal, o doamnă suferă mai mult decât un domn. Şi iar pentru prima dată în istoria femeilor din lume, o femeie s-a supărat şi m-a dat în judecată, pentru că am scris despre ea că nu e sexy şi nu că ar fi prostituată", ne-a declarat Ion Cristoiu, comentând cu ironie cele două procese în care a fost condamnat practic pentru dreptul la opinie.

Fondatorul primului cotidian popular din România postdecembristă

Ion Cristoiu reprezintă un nume de referinţă în presă românească. Pe lângă editorialele, analizele, cărţile pe care le-a scris, emisiunile de televiziune pe care le realizează, Ion Cristoiu este şi fondatorul primului cotidian popular din România postdecembristă, respectiv Evenimentul zilei. A rămas antologică ştirea cu găina care a născut pui vii publicată în paginile acestui ziar. "Tot felul de piţifelnici se iluzionează că mă înjură reamintind că Evenimentul zilei condus de mine a publicat ştirea despre găina care naşte pui vii. Sunt mândru că am publicat această ştire şi cred că trebuie dată ca exemplu în toate manualele de gazetărie despre ce ar trebui să fie o ştire. O găină care face ouă nu este o ştire, pentru că e normal, găinile fac ouă, în timp ce găinile care fac pui vii e ceva ieşit din comun şi, deci, o ştire. Din acest punct de vedere remarc că în aceste zile toate gazetele dau ca fiind o ştire că Nicoleta Luciu a născut un copil. Aceasta nu este o ştire. O ştire ar fi fost dacă năştea un ied", comentează Ion Cristoiu. Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, aţi mai face un cotidian popular?, îl întreb. "Nu, pentru că mai toate gazetele şi televiziunile, chiar şi cele ale deontologilor, apelează la ceva din stilul Evenimentului zilei", a venit hotărât răspunsul lui Ion Cristoiu. Un săptămânal generalist, poate.

Diplome

De-a lungul carierei sale, Ion Cristoiu a primit numeroase diplome şi distincţii, dar două dintre ele i-au mers la suflet. "Diploma de excelenţă" pentru cel mai bun jurnalist de investigaţii şi pentru calităţi autentice de detectiv din partea Asociaţiei Naţionale a Detectivilor din România şi diploma pentru unul dintre cei mai fideli cititori al Bibliotecii Academiei Române. Dacă prima diplomă îi recunoaşte practic lui Ion Cristoiu calităţile de detectiv, ultima este considerată de premiant ca fiind cel mai important premiu din viaţa sa. Biblioteca Academiei Române este pentru Ion Cristoiu ca o a doua casă, aici punând pe hârtie toate lucrările, cărţile şi editorialele sale. Merge la această bibliotecă din 1980, îmbătrânind, cum cu umor spune, odată cu bibliotecarele. În biblioteca de la Cluj, unde mergea în anii studenţiei, în Biblioteca Academiei, dar şi în alte săli de lectură Ion Cristoiu a stat şi stă mereu în ultima bancă.

Dicţionar

În editorialele pe care le-a scris şi în intervenţiile la emisiunile la care este invitat, Ion Cristoiu a lansat o serie de cuvinte, marcă proprie: piţifelnicii, fătucile şi guguştiucii din presă, talibanii. Iată sensul lor şi momentul când au fost lansate:

Taliban = tărănişti înverşunaţi (a fost lansat în timpul guvernării CDR)
Piţifelnic = persoană măruntă, neînsemnată (lansat tot în timpul guvernării CDR)
Fătucă = ziaristă sărăcuţ îmbrăcată, foloseşte pixuri ieftine, înghite pe nemestecate informaţiile care i se oferă, dramatizează totul şi în toate transmisiunile în direct foloseşte cu preponderenţă cuvinte ca "groaznic, aproape un dezastru" (lansat în timpul regimului Băsescu)
Guguştiuc = corespondentul masculin al fătucii