Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recursul privind achitarea unor crime de război comise de mareşalul Ion Antonescu, de Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, şi de Horia Sima, şeful Gărzii de Fier, este luat in discuţie astăzi la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce Curtea de Apel Bucureşti a hotărăt achitarea acestora pentru unele crime de război imputate la procesul din 1946.
Recursul privind achitarea unor crime de război comise de mareşalul Ion Antonescu, de Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, şi de Horia Sima, şeful Gărzii de Fier, este luat in discuţie astăzi la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce Curtea de Apel Bucureşti a hotărăt achitarea acestora pentru unele crime de război imputate la procesul din 1946.
In acord cu voinţa invingătorilor anglo-americano-sovietici şi cu legislaţia internaţională, Ion Antonescu, aliatul lui Hitler, a fost judecat alături de principalii săi colaboratori pentru dezastrul ţării şi crime de război. La capătul unui proces-spectacol, desfăşurat sub semnul "justiţiei populare", completul de judecată (din care au făcut parte muncitori, ţărani, o femeie casnică şi un fost chelner la "Capşa") a pronunţat 13 condamnări la moarte. Ca intotdeauna, invingătorii au fost nemiloşi cu invinşii.
Generalul Ion Antonescu făcuse in timpul războiului ce a crezut că e mai bine pentru ţară: a mizat pănă la capăt pe cartea germană şi a pierdut. In ciuda bunelor sale intenţii, sfărşitul incleştării ne-a găsit in tabăra statelor invinse, vinovate de agresiune impotriva Naţiunilor Unite. După război au fost judecaţi oamenii care conduseseră statele invinse.
Procesul de la Nürnberg a adus in boxa acuzaţilor pe liderii nazişti, pedepsiţi drastic pentru crime impotriva păcii, crime de război şi crime impotriva umanităţii. Philippe Petain, aliatul francez al lui Hitler, erou al primului război mondial, a fost de asemenea condamnat la moarte, dar Charles de Gaulle i-a comutat pedeapsa in inchisoare pe viaţă. Benito Mussolini, şeful Italiei fasciste, a fost impuşcat alături de amanta sa, Clara Petacci.
"TRIBUNALUL POPORULUI". In prima jumătate a anului 1945, in acord cu voinţa ocupantului sovietic, dar şi cu legislaţia internaţională, guvernul de la Bucureşti a pregătit judecarea "criminalilor de război". Printre măsurile luate cu acest prilej s-au numărat adoptarea decretului-lege referitor la urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război şi infiinţarea unor tribunale speciale, intitulate "ale poporului", la Cluj şi Bucureşti. Completul de judecată al acestor instanţe se compunea din doi magistraţi de carieră desemnaţi de Ministerul Justiţiei, condus de comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, şi şapte "judecători populari", aleşi dintre membrii celor şapte grupări politice care alcătuiau Guvernul Groza, toate fidele Partidului Comunist. Pe lăngă Ministerul Justiţiei s-a format corpul "acuzatorilor publici", cu atribuţiile obişnuite ale procurorilor, care nu trebuiau să fie magistraţi sau să aibă studii de specialitate. In "Procesul Marii Trădări Naţionale", "acuzatori publici" au fost avocatul Vasile Stoican, Constantin Dobrian, procuror general la Curtea de Apel Timişoara, şi Dumitru Săracu, muncitor, fost chelner la "Capşa". In dimineaţa zilei de 6 mai, la Judecătoria Ocolului VIII din Strada Ştirbei Vodă, a inceput procesul a 24 de foşti demnitari ai regimului Antonescu.
"CRIMELE DE RĂZBOI". Decretul-lege nr. 312 din aprilie 1945, pe baza căruia au fost judecaţi acuzaţii, stabilea două categorii de culpe - pentru dezastrul ţării şi pentru crime de război. Conform legii amintite, vinovaţi de dezastrul ţării se făceau cei care "au promovat hitlerismul sau fascismul şi care, avănd răspunderea politică efectivă, au permis inaintarea armatelor germane pe teritoriul ţării, iar după 6 septembrie 1940 (venirea la putere a lui Ion Antonescu - n.n.) au militat pentru pregătirea sau desăvărşirea faptelor de mai sus prin viu grai, prin scris sau prin orice alte mijloace".
Vinovaţi de crime de război erau, in principal, cei care hotărăseră declararea sau continuarea războiului contra URSS şi a Naţiunilor Unite; au supus la un tratament inuman pe prizonierii sau ostaticii de război; au ordonat sau săvărşit acte de teroare, cruzime sau de suprimare asupra populaţiei din teritoriile in care s-a purtat războiul; au ordonat sau săvărşit represiuni colective sau individuale in scop de persecuţie politică sau din motive rasiale asupra populaţiei civile; au ordonat sau organizat munci excesive sau deplasări şi transporturi de persoane in scopul exterminării acestora; au părăsit teritoriul naţional pentru a se pune in slujba hitlerismului sau fascismului şi au atacat ţara prin scris, prin viu grai sau prin orice alt mod; şi-au insuşit ilicit şi abuziv bunuri private sau publice din teritoriile in care s-a purtat războiul; au realizat averi in mod ilicit cu ocazia participării la conducerea războiului, in orice calitate, ori profitănd de legătura lor cu asemenea persoane sau de legiuirile sau măsurile de fapt cu caracter hitlerist, legionar sau rasial; au ordonat sau iniţiat infiinţări de ghetouri, lagăre de internare ori deportări din motive de persecuţie politică sau rasială; au ordonat edictarea de legiuiri sau măsuri nedrepte de concepţie hitleristă, legionară sau rasială ori au practicat - cu intenţie - o execuţie excesivă a legilor derivate din starea de război sau a dispoziţiilor cu caracter politic sau rasial; s-au pus in slujba hitlerismului sau fascismului şi au contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice sau la aservirea vieţii economice a ţării in detrimentul intereselor poporului romăn. După afirmaţia ministrului de Justiţie, rechizitoriul număra 190 de pagini.
SENTINŢA. La 17 mai, s-au pronunţat 13 condamnări la moarte, dintre care şase in contumacie (pentru capi ai Mişcării Legionare, foşti membri ai guvernului după 6 septembrie 1940). La 1 iunie 1946, la sugestia ministrului Pătrăşcanu, Regele Mihai a comutat pedeapsa cu moartea in muncă silnică pe viaţă pentru condamnaţii Constantin Pantazi, fost ministru al Apărării, Radu Lecca, fost imputernicit al guvernului pentru problemele evreieşti, şi Eugen Cristescu, fost director al Serviciului Special de Informaţii. In aceeaşi zi, in Valea Piersicilor din Inchisoarea Jilava, Ion Antonescu, Mihai Antonescu, fost ministru de Externe, Constantin Piki Vasiliu, fostul şef al Jandarmeriei, şi Gheorghe Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei, au fost executaţi prin impuşcare.
Destinul tragic, de erou shakespearian, al lui Ion Antonescu, ultimul mareşal al Romăniei, impresionează şi astăzi, la 60 de ani de la moartea sa. Vremurile complicate, căt s-a aflat in fruntea statului, oferă cu generozitate argumente atăt pro, căt şi contra sentinţei sale. Istorici, politicieni, opinia publică s-au impărţit in două tabere, "cazul Antonescu" căpătănd aspectul unei poveşti fără sfărşit.
In acord cu voinţa invingătorilor anglo-americano-sovietici şi cu legislaţia internaţională, Ion Antonescu, aliatul lui Hitler, a fost judecat alături de principalii săi colaboratori pentru dezastrul ţării şi crime de război. La capătul unui proces-spectacol, desfăşurat sub semnul "justiţiei populare", completul de judecată (din care au făcut parte muncitori, ţărani, o femeie casnică şi un fost chelner la "Capşa") a pronunţat 13 condamnări la moarte. Ca intotdeauna, invingătorii au fost nemiloşi cu invinşii.
Generalul Ion Antonescu făcuse in timpul războiului ce a crezut că e mai bine pentru ţară: a mizat pănă la capăt pe cartea germană şi a pierdut. In ciuda bunelor sale intenţii, sfărşitul incleştării ne-a găsit in tabăra statelor invinse, vinovate de agresiune impotriva Naţiunilor Unite. După război au fost judecaţi oamenii care conduseseră statele invinse.
Procesul de la Nürnberg a adus in boxa acuzaţilor pe liderii nazişti, pedepsiţi drastic pentru crime impotriva păcii, crime de război şi crime impotriva umanităţii. Philippe Petain, aliatul francez al lui Hitler, erou al primului război mondial, a fost de asemenea condamnat la moarte, dar Charles de Gaulle i-a comutat pedeapsa in inchisoare pe viaţă. Benito Mussolini, şeful Italiei fasciste, a fost impuşcat alături de amanta sa, Clara Petacci.
"TRIBUNALUL POPORULUI". In prima jumătate a anului 1945, in acord cu voinţa ocupantului sovietic, dar şi cu legislaţia internaţională, guvernul de la Bucureşti a pregătit judecarea "criminalilor de război". Printre măsurile luate cu acest prilej s-au numărat adoptarea decretului-lege referitor la urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război şi infiinţarea unor tribunale speciale, intitulate "ale poporului", la Cluj şi Bucureşti. Completul de judecată al acestor instanţe se compunea din doi magistraţi de carieră desemnaţi de Ministerul Justiţiei, condus de comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, şi şapte "judecători populari", aleşi dintre membrii celor şapte grupări politice care alcătuiau Guvernul Groza, toate fidele Partidului Comunist. Pe lăngă Ministerul Justiţiei s-a format corpul "acuzatorilor publici", cu atribuţiile obişnuite ale procurorilor, care nu trebuiau să fie magistraţi sau să aibă studii de specialitate. In "Procesul Marii Trădări Naţionale", "acuzatori publici" au fost avocatul Vasile Stoican, Constantin Dobrian, procuror general la Curtea de Apel Timişoara, şi Dumitru Săracu, muncitor, fost chelner la "Capşa". In dimineaţa zilei de 6 mai, la Judecătoria Ocolului VIII din Strada Ştirbei Vodă, a inceput procesul a 24 de foşti demnitari ai regimului Antonescu.
"CRIMELE DE RĂZBOI". Decretul-lege nr. 312 din aprilie 1945, pe baza căruia au fost judecaţi acuzaţii, stabilea două categorii de culpe - pentru dezastrul ţării şi pentru crime de război. Conform legii amintite, vinovaţi de dezastrul ţării se făceau cei care "au promovat hitlerismul sau fascismul şi care, avănd răspunderea politică efectivă, au permis inaintarea armatelor germane pe teritoriul ţării, iar după 6 septembrie 1940 (venirea la putere a lui Ion Antonescu - n.n.) au militat pentru pregătirea sau desăvărşirea faptelor de mai sus prin viu grai, prin scris sau prin orice alte mijloace".
Vinovaţi de crime de război erau, in principal, cei care hotărăseră declararea sau continuarea războiului contra URSS şi a Naţiunilor Unite; au supus la un tratament inuman pe prizonierii sau ostaticii de război; au ordonat sau săvărşit acte de teroare, cruzime sau de suprimare asupra populaţiei din teritoriile in care s-a purtat războiul; au ordonat sau săvărşit represiuni colective sau individuale in scop de persecuţie politică sau din motive rasiale asupra populaţiei civile; au ordonat sau organizat munci excesive sau deplasări şi transporturi de persoane in scopul exterminării acestora; au părăsit teritoriul naţional pentru a se pune in slujba hitlerismului sau fascismului şi au atacat ţara prin scris, prin viu grai sau prin orice alt mod; şi-au insuşit ilicit şi abuziv bunuri private sau publice din teritoriile in care s-a purtat războiul; au realizat averi in mod ilicit cu ocazia participării la conducerea războiului, in orice calitate, ori profitănd de legătura lor cu asemenea persoane sau de legiuirile sau măsurile de fapt cu caracter hitlerist, legionar sau rasial; au ordonat sau iniţiat infiinţări de ghetouri, lagăre de internare ori deportări din motive de persecuţie politică sau rasială; au ordonat edictarea de legiuiri sau măsuri nedrepte de concepţie hitleristă, legionară sau rasială ori au practicat - cu intenţie - o execuţie excesivă a legilor derivate din starea de război sau a dispoziţiilor cu caracter politic sau rasial; s-au pus in slujba hitlerismului sau fascismului şi au contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice sau la aservirea vieţii economice a ţării in detrimentul intereselor poporului romăn. După afirmaţia ministrului de Justiţie, rechizitoriul număra 190 de pagini.
SENTINŢA. La 17 mai, s-au pronunţat 13 condamnări la moarte, dintre care şase in contumacie (pentru capi ai Mişcării Legionare, foşti membri ai guvernului după 6 septembrie 1940). La 1 iunie 1946, la sugestia ministrului Pătrăşcanu, Regele Mihai a comutat pedeapsa cu moartea in muncă silnică pe viaţă pentru condamnaţii Constantin Pantazi, fost ministru al Apărării, Radu Lecca, fost imputernicit al guvernului pentru problemele evreieşti, şi Eugen Cristescu, fost director al Serviciului Special de Informaţii. In aceeaşi zi, in Valea Piersicilor din Inchisoarea Jilava, Ion Antonescu, Mihai Antonescu, fost ministru de Externe, Constantin Piki Vasiliu, fostul şef al Jandarmeriei, şi Gheorghe Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei, au fost executaţi prin impuşcare.
Destinul tragic, de erou shakespearian, al lui Ion Antonescu, ultimul mareşal al Romăniei, impresionează şi astăzi, la 60 de ani de la moartea sa. Vremurile complicate, căt s-a aflat in fruntea statului, oferă cu generozitate argumente atăt pro, căt şi contra sentinţei sale. Istorici, politicieni, opinia publică s-au impărţit in două tabere, "cazul Antonescu" căpătănd aspectul unei poveşti fără sfărşit.
"Criminalii de război"
La 6 mai 1946, Tribunalul i-a judecat pe Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Horia Sima, Constantin Pantazi, Constantin Piki Vasiliu, Dragoş Titus, Gheorghe Dobre, Ioan Marinescu, Traian Brăileanu, Dumitru Popescu, Constantin Petrovicescu, Constantin Dănulescu, Constantin Buşilă, Nicolae Mareş, Petre Tomescu, Dimitriuc Vasile, Mihail Sturdza, Ion Protopopescu, Corneliu Georgescu, Constantin Papanace, Vasile Iasinschi, Gheorghe Alexianu, Radu Lecca şi Eugen Cristescu.
Recunoaştere
La 15 mai 1946, Ion Antonescu a adresat Tribunalului Poporului un memoriu prin care işi exprima poziţia faţă de invinuirile aduse in actul de acuzare, incheiat astfel: "Domnule Preşedinte şi Onorat Tribunal, s-a dat aici, in faţa poporului nostru, a istoriei noastre şi a conştiinţei universale, un penibil şi trist spectacol. Majoritatea foştilor mei colaboratori au găsit că este de demnitatea lor şi a neamului nostru să se desolidarizeze de guvernarea la care au participat. Eu, Onorat Tribunal, declar solemn, in acest ceas, că, in afară de crime şi de furturi, mă solidarizez şi iau asupra mea toate greşelile pe care, eventual, cu ştiinţa sau fără ştiinţa mea, le-au făcut".
Citește pe Antena3.ro
