x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Program de seară: ciomăgitul în cap

0
Autor: Luiza Moldovan 27 Aug 2009 - 00:00
Program de seară: ciomăgitul în cap Dragoş Soica/JURNALUL NAŢIONAL
Vezi galeria foto


Pentru mulţi dintre noi, atmosfera căminelor de copii rămâne o istorie exotică. Oricât de cinic ar suna asta, trebuie să admitem, dacă e să fim sinceri cu noi înşine, că un personaj care povesteşte la prima mână din copilăria lui la orfelinat e ca un întuneric în care luminează o lumânare. Eşti foarte curios să vezi ce se mai află în jurul lumânării şi, pentru asta, te apropii, cu paşi mici, ca să nu-i stingi flacăra. În timp ce noi orbecăim pe lângă lumânare, alţii ştiu ce se mai află pe lângă ea. Alţii se nasc deja obosiţi.



Radu Carp e unul dintre aceste personaje care ştiu să orbecăie la fix prin întuneric. Fusese născut de o mamă surdomută şi abandonat, nu se ştie dacă înnobilată de oarece remuşcări, în maternitate. Tipic. Ajuns la orfelinat, îşi inaugurează vârsta inocenţei cu botezul "cuvenit" al ciomăgelii de seară cu seară. În timp ce mulţi dintre noi se grăbeau să-şi termine lecţiile ca să iasă la joacă, pentru alţii începea serialul fără-de-sfârşit al bătăilor în baie. "Ne închideau în baie ca să nu vadă supraveghetorii şi începeau să ne lovească cu ce apucau: cu scaune, cu papuci, cu răngi de fier, ne băteau până rămâneam nemişcaţi pe podea şi plini de sânge. Se învârtea camera cu mine. Şi oricât de ridicol ar suna, faptul că ne băteau nu era nimic, dar în fiecare zi dădeau în aceleaşi locuri. A doua zi era la fel. Pentru noi, seara era ceva normal să luăm bătaie."

Nu e uşor să auzi povestindu-ţi-se asta, cu atât mai puţin să te apleci asupra fiecărui cuvânt al descrierilor tânărului, acum în vârstă de 24 de ani. Un copil. Scăpat de sub incidenţa fără-de-sfârşitelor bătăi ale căminului (mă întreb totuşi, ce fel de îngrijitor e ăla care nu-şi dă seama de nimic din ce se întâmplă în preajma lui), Radu începe să se simtă rău. Îşi dă seama că umflătura apărută la nivelul scalpului şi care-i pusese oarece probleme, dar nu prea multe, e cauza numeroaselor lui stări de rău. E diagnosticat cu "tumoră malignă".  

O NON-MAMĂ + O COPILĂRIE NON-FERICITĂ
"Am fost curios să-mi cunosc părinţii şi atunci am făcut ce-am făcut şi am găsit-o pe mama. Îi spun «mamă» pentru că nu cunosc alt cuvânt care ar putea să-l înlocuiască, dar numai «mamă» nu e aia care-şi lasă copilul în spital şi pleacă. O cheamă Alexandrina şi e surdomută. Tatăl meu a murit şi mai am o soră. Ştiu că mai am o surioară, tot surdomută, dar n-o cunosc şi nici nu sunt prea curios. Nu ştiu cum e să ai o mamă, n-o iubesc pe mama mea, dar nici rău nu-i doresc. Se luptă, sărăcuţa, să supravieţuiască. Nici ei nu-i e uşor. Şi nici ălora care ne-au bătut seară de seară nu le-a ajutat Dumnezeu." Nenorocita lui de copilărie nu i-a dezafectat de tot simţămintele, aşa cum se întâmplă îndeobşte. Doar când se gândeşte la brutele alea care-l băteau nonstop îi tremură glasul şi ochii-i devin apoşi. Dacă vrei să-l menajezi, mai bine schimbi subiectul. Are o anumită stângăcie şi o timiditate excesivă. Logic. Deşi aici, la Centrul P.A.V.E.L., din incinta Institutului Oncologic, unde ne-am cunoscut, oamenii sunt extrem de binevoitori. Aflăm că se pregăteşte să plece într-o tabără la Mănăstirea Horezu. Foarte bine. Tocmai şi-a găsit, cu chiu, cu vai, o garsonieră de închiriat, pe care o plăteşte cu 150 de euro. Adică toţi banii luaţi din munca pe o lună. Doarme pe jos. "Mi se mai dezmorţesc oasele", spune cu un fel de râsu-plânsu'. Absolvent al unei şcoli de bucătari, a ajuns casier şi bucătar şi om bun la toate la o mare firmă de catering, care asigură mâncarea pentru firme importante. Deşi boala ar trebui să-i impună un program mai riguros în privinţa orelor de odihnă şi a dietei, nu are cum să se ţină strict de asta. De lucrat, lucrează numai noaptea. De mâncat, mănâncă în cursul săptămânii la firmă. Din punctul ăsta de vedere, zilele de week-end sunt o mare problemă. Mă gândesc cât de cinică e lumea în care trăim: televiziunile fac emisiuni în care se dau note la mâncare, iar alţii, ca Radu, literalmente nu au ce mânca.  

BANCĂ VS ADĂPOST
Ca şi alţi bolnavi de cancer, Radu n-are habar că tratamentul pentru boala lui e gratuit. Tratament n-a mai făcut de doi ani şi continuă să acuze stări proaste, în ciuda analizelor care, spune el, îi ies bine. Oricine a avut de-a face în viaţa lui cu un om bolnav de cancer ştie că tracasarea continuă în care trăieşte nu e câtuşi de puţin benefică pentru binele acestuia. Amintirile copilăriei nu şi le poate extirpa nicicum, problemele cu banii sunt o constantă, depresiile plus perioadele cu stări de rău, tot aşa. Povesteşte cum, proaspăt venit în Bucureşti, încerca să se aciuieze noaptea pe undeva, pe la vreun adăpost social, ca să poată dormi şi să-şi facă o baie. "O săptămână am stat pe stradă, stăteam pe o bancă împreună cu prietenul meu, mă lua somnul, într-o mână aveam telefonul, în cealaltă ziarul în care căutam cazare. Îmi cădea capul în piept de somn, iar prietenul meu mă zgâlţâia ca nu cumva să adorm. Eram rupt de oboseală. Am ajuns aşa la un adăpost din Pantelimon. «Adăpost» e aiurea spus, pentru că numai adăpost nu era ăla. Erau mai degrabă nişte tomberoane imense în care mirosea de-ţi muta nasul şi-n care nu te primea decât noaptea. Până la urmă, deşi sunt cam scârbos din fire, am acceptat să mă culc pe un pat dintr-ăla murdar şi care mirosea toate mirosurile din lume. A fost groaznic, dar mi-era atât de somn, încât am dormit acolo. N-am putut să dorm însă prea mult."

Totul, în viaţa asta a lui Radu, a decurs sub semnul provizoratului. Totul, în afară de cei 19 ani de bătaie neîntreruptă din cămin. Mă uit la el. O mână de om. Pe mâna dreaptă are o cicatrice de când s-a opărit cu un vas. Capul îi e acoperit de o şapcă. Chiar dacă acum nu mai are de ce să se teamă, în privire i s-a tatuat o frică de animal hăituit.

Nu trebuie să fii un specialist ca să-ţi dai seama că ai de-a face cu un om care la 24 de ani a trăit cât alţii în 100. Ce ştie Radu despre viaţă şi despre cât de răi pot fi oamenii puţini dintre noi ştiu sau intuiesc. Mă întreb ce anume din om apasă pe trăgaciul nevăzut al brutalităţii şi lipsei de compasiune. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că dacă nu poţi face binele, atunci măcar nu face răul. Ce anume din om determină atâta agresivitate? Cum poţi fi atât de nemernic, încât să tăbari cu pumnii pe unul mai slab decât tine? Să-l loveşti cu scaunul? Să-l dai cu capul de podea? Să nu te opreşti nici măcar atunci când vezi că nu mai mişcă? Cum poţi fi atât de capabil de rău? Atât de neînsemnat de mic, mare cât casa fiind?

Ajutor pentru Radu
"În centru am descoperit, nu ştiu cum, că am oarece calităţi vocale. Am făcut şi un curs de canto, în fine... Mi-am făcut o trupă, Power Dance se numea. Dacă dai pe You-tube, mă găseşti. N-a fost cine ştie ce, vă daţi seama, dar mie mi-a făcut bine. Muzica e singura care mi-a uşurat viaţa. Pentru mine, e cea mai bună terapie. N-am rezistat mult cu trupa asta, dar ce mai contează? Am avut eu trupă? Am avut. Aş vrea să am şi eu o viaţă normală. Aş fi vrut să am aceleaşi şanse pe care le-au avut alţii. În schimb, eu ce fac? Ştiţi vorba aia, mortul pe masă cu analizele bune? Eu sunt ăla, nici la bal, nici la spital. Analizele-mi ies bune, dar eu mă simt groaznic." Poate c-am fi tentaţi să credem că Radu şi alţii ca el aparţin ab initio acelei categorii de oameni pe care societatea dezagreabilă în care trăim scapă repede de ei, condamnându-i, cinic şi brutal, cum obişnuieşte, la statul pe margine. Şi totuşi. Oricât de paradoxal pare, adevăraţii învingători sunt cei care găsesc acele resurse incredibile care-i ajută, ca, în pofida greutăţilor de tot felul, să meargă înainte. Radu e exemplul viu, pentru că în fiecare zi încearcă să se izbăvească de răutatea şi de neomenia acestei lumi odioase, profesionistă doar în pus de etichete. Radu are nevoie de ajutor. Diligenţele făcute pe lângă Preşedinţie au rămas simple demersuri fără finalitate concretă. Era şi normal. "Omul bogat nu crede celui sărac", spune unul din popor. Până la urmă, tot banul văduvei e cel care salvează.

Oricine vrea să ajute poate suna la Centrul P.A.V.E.L.

Citeşte mai multe despre:   orfelinat

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Bugetarul-nabab Băsescu atacă primăria călare pe un sac de bani. „Petrov”, cel mai tare la capitolul bani, mult peste Tăriceanu, Firea şi Nicuşor Dan

Bugetarul-nabab Băsescu atacă primăria călare pe un sac de bani. „Petrov”, cel mai tare la capitolul bani, mult peste Tăriceanu, Firea şi Nicuşor Dan
Galerie Foto Dintre cei cinci candidați propuși de partidele politice puternice, pentru funcția de primar general al Capitalei, doar patru au declarații de avere și de interese completate la zi. Generalul Ion Sîrbu, opțiunea...

Incredibil. DSU susține că instanța a încălcat legea când a ridicat carantina instituită în localitatea Gornet

Incredibil. DSU susține că instanța a încălcat legea când a ridicat carantina instituită în localitatea Gornet
Galerie Foto Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să soluționeze, mâine, recursul formulat de Departamentul pentru Situații de Urgență, împotriva hotărârii Curții de Apel București, prin care, în data de 4...

Mircea Barzuca, omul care are grijă de moștenirea lăsată de marea artistă Margareta Sterian: ”Nepăsarea, imensa nepăsare a autorităților, a făcut ca operele ei să rămână nevăzute”

Mircea Barzuca, omul care are grijă de moștenirea lăsată de marea artistă Margareta Sterian:  ”Nepăsarea, imensa nepăsare a autorităților, a făcut ca operele ei să rămână nevăzute”
Galerie Foto Margareta Sterian, una dintre marile artiste date de România secolului trecut, are un destin copiat la indigo cu al altor oameni de cultură: operele îi sunt apreciate mai mult în străinate decât acasă....

Pentru evitarea gastritelor, mai puţine mezeluri și conserve

Pentru evitarea gastritelor, mai puţine mezeluri și conserve
Auzeai pe buzele multor oameni tânguirea: „Mă doare, mă supără stomacul, am gastrită”! Cu implementarea investigaţiei endoscopice, cu acea cameră video, s-au limpezit multe diagnostice în bolile digestive....

Legea carantinei pune instanțele într-o situație ingrată: dau drumul pe stradă la infectați sau țin arestate medical persoane sănătoase

Legea carantinei pune instanțele într-o situație ingrată: dau drumul pe stradă la infectați sau țin arestate medical persoane sănătoase
Galerie Foto Internarea cu forța, în unitățile sanitare sau în locațiile afiliate acestor unități medicale, prevăzute în noua lege privind carantina și izolarea, mult lăudată de Guvern și de președinte, încalcă...

Situația măștilor pentru nevoiași va fi tranșată de instanță la 10 zile după expirarea celei de-a treia lună de stare de alertă

Situația măștilor pentru nevoiași va fi tranșată de instanță la 10 zile după expirarea celei de-a treia lună de stare de alertă
Achiziția pe care Ministerul Sănătății este obligat să o facă, prin lege, privind măștile ce trebuie să fie puse, gratuit, la dispoziția categoriilor vulnerabile din punct de vedere fianciar, va fi tranșată...

Cei cu gută trebuie să evite carnea roşie, tânără, organele și mezelurile

Cei cu gută trebuie să evite carnea roşie, tânără, organele și mezelurile
Există boli care atacă articulaţiile degetelor, cum sunt poliartrita reumatoidă, dar şi guta. Celebra artistă Edith Piaf avea degetele atât de deformate, strâmbe ca nişte vreascuri, încât strângea în palmă...

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică
Galerie Foto Motivare devastatoare a Judecătoriei Giurgiu împotriva măsurilor instituite de Direcția de Sănătate Publică Giurgiu împotriva președintelui Consiliului Județean Marian Mina. Acesta a fost plasat, pur și simplu...

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile
Galerie Foto Membrii Palatului Victoria și-au asigurat stocurile necesare de măști de protecție facială, pentru două luni, de la o companie pe care premierul Ludovic Orban a vizitat-o la debutul stării de alertă și care,...

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale
Galerie Foto Cel puțin trei judecătorii, din trei județe diferite, au dispus punerea în libertate a persoanelor carantinate ilegal, prin decizii ale Direcției de Sănătate Publică, motivarea hotărârilor instanțelor fiind...

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice
Galerie Foto Mulţi oameni şi-au găsit un vinovat de serviciu pentru neplăcerile digestive: bila. Care este adevărul despre vezica biliară ne explică profesor doctor Nicolae Iordache, de la Spitalul „Sfântul...

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”
Galerie Foto La începuturile democrației, scriitorul Gheorghe Smeoreanu devenea primul patron al unui ziar privat din România - Curierul de Vâlcea. De fel plimbăreț, ajuns în cele mai exotice locuri ale lumii, acesta își...

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal
Exploatată zeci de ani de sindicatele apărute după 1990, Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava a fost lăsată în paragină. În loc să spună ce au făcut cu banii obţinuţi din activităţile desfăşurate...

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete
Galerie Foto În toamna anului 2017, când, la nivelul societății românești, exista o dispută aprinsă cu privire la neconstituționalitatea protocoalelor de cooperare încheiate, în 2009 și 2016, de Parchetul General, DNA...

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc
Secretarul de stat pentru Turism, Emil-Răzvan Pîrjol, a reușit, în timp record, să distrugă tot ce s-a făcut bine în ultimii ani pentru industria ospitalității. În timp ce Pîrjol se filmează pe șalupă,...
Serviciul de email marketing furnizat de