Prototipul evreului romăn din Israel

Israelul este ţara unde etnicii din Romănia deţin cel mai mare procent. Urmaşii celor care au făcut "allya" in anii ’30, valul de emigranţi de după război ori după căderea comunismului, impreună cu fiii şi nepoţii lor născuţi in Israel, reprezintă circa 10% din totalul populaţiei. Nicăieri, in nici un alt stat al lumii, romănii nu sunt atăt de bine reprezentaţi!

Ne-a trebuit un timp să admirăm priveliştea Sionului deschisă larg privirii prin peretele de sticlă al incăperii in care ne aflam. Alt timp am zăbovit apoi in acomodarea cu impresia "de muzeu al artelor" ce-o degajă casa familiei Goshen. Pretutindeni cărţi, albume, CD-uri şi obiecte decorative amintind de călătorii in locuri exotice ori insemnate de istorie, picturi şi basoreliefuri ale unor mari artişti romăni şi israelieni.

Convorbirea cu soţii Ditza şi Sorel Goshen, proprietarii locuinţei ce-ar putea figura intr-un album gen "cele mai frumoase case din lume", s-a petrecut intr-o după-amiază de neuitat pelerinilor ce-am fost in Ierusalim.


LA "PER TU" ŞI CU DUMNEZEU. "Spuneţi-ne pe nume, ne indeamnă, de la inceput, Sorel Goshen, al cărui prenume, Shmaya in ebraică, s-ar traduce prin «ascultă-mă, Doamne». Cănd am venit din Romănia, ne adresam celorlalţi politicos, la plural. Aici insă, dacă şi lui Dumnezeu ii spui «tu», am intrat in firescul adresării directe." Jurnalist bine cunoscut şi preţuit tocmai intr-o comunitate etnică de "prioritate absolută" in breslele ziariştilor, scriitorilor, psihologilor ori laureaţilor Nobel de pretutindeni, Sorel a venit din Romănia in 1961. Tocmai işi luase Bacalaureatul, avea 17 ani şi nu ştia deloc ebraică. A invăţat limba ţării, ca şi soţia sa, Ditza, intr-un kibutz. Munceau ca să se intreţină după regulile unui socialism "pur şi dur", comunitatea kibutz-ului ingrijindu-se şi de lecţiile de ebraică. Au hotărăt, imediat după căsătorie, că vor avea mulţi copii şi vor vorbi cu ei doar in ebraică. Şi-au cumpărat, chiar inainte de-a fi părinţi, cărţi de poveşti şi poezii pentru copii in ebraică. N-a fost chiar aşa. Au avut "doar trei copii" - au acum şi nepoţi - vorbitori de limba romănă care se bucură de orice prilej de excursie in ţara de origine a părinţilor şi strămoşilor.

Sorel a fost mulţi ani redactorul-şef al emisiunilor in limba romănă la Radio Kol Israel. Şapte ani a fost redactorul-şef al tuturor emisiunilor in limbi străine difuzate de această mare şi prestigioasă instituţie de presă a lumii. Ditza Goshen este coordonatoare a Centrului de Studiu al Istoriei Evreilor din Romănia de la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

O intălnire rară, aşadar, prin potrivirea de-a aborda un subiect făcut parcă pentru a incinge spiritele in polemici, opinii, raţionamente şi contra argumente - imaginea-prototip a evreului romăn din Israel.


PIONIERII. Cercetarea ştiinţifică a diverselor aspecte ale vieţii evreilor din Romănia coordonată de Ditza Goshen se raportează la mărturii din ultima sută de ani. Ceea ce se ştie foarte puţin şi nu destul de bine in Romănia este că primii pionieri care s-au aşezat pe pămăntul Israelului modern au fost etnici romăni. Primele mici comunităţi de evrei din Romănia au apărut in 1882. "După aceea, adunaţi in jurul rabinilor lor, au inceput să vină din Rusia, Polonia, Germania, oameni speriaţi de pogromuri şi de prigoana diverselor grupuri antisemite, precizează Ditza. Primul grup de evrei romăni era din Moineşti. Oameni foarte religioşi care au venit pe teritoriul de atunci al Palestinei pe jos, după perceptul că poporul evreu trebuie să ajungă in patria lui istorică, in Ţara Făgăduinţei. Au inceput să vină şi alţii in locuri considerate astăzi leagănul sionismului: Peetah-Tiqva, Galileea de Nord, Zichron Iaacob. Erau locuri aride, unde oamenii nu aveau cu ce să-şi ducă viaţa de azi pe măine. Acolo, unde găseai doar piatră şi nisipuri, au incercat să cultive vii aşa cum făcuseră la Moineşti. S-au instalat şi au inceput să scoată ce se putea din piatra aceasta seacă. Au continuat apoi celelalte..."


"MAREA NEAGRĂ S-A FĂCUT ROŞIE..." După cum bine ştie Ditza Goshen din studiile sale, in Israelul modern fondat in 1948, marea masă de evrei au făcut "allya" dinspre Romănia incepănd de prin 1951. Ei reprezintă valul mare de emigranţi. Mulţi erau bătrăni - plecaţi cu găndul de a-şi sfărşi zilele in "ţara făgăduită" celor 12 seminţii ale lui Israel. Mulţi au fost şi tineri plini de speranţele altui inceput. Majoritatea fără profesiuni bine definite. "Emigranţii din Romănia au incercat să se aranjeze mai mult sau mai puţin după stilul in care trăiseră in Romănia, reuşind să supravieţuiască unei vieţi foarte grele, povesteşte Ditza. Căci Israelul anilor ’50 era intr-o situaţie economică proastă, derivată bineinţeles din situaţia politică de după războiul cu toate statele arabe in joc…"

Oamenii primelor valuri mari de emigranţi din anii ’50 erau ocupaţi cu micile probleme, nu cu teoriile de mixare sau de amestecare a etniilor existente in Israel. Apoi comunităţile etnice au inceput să se cunoască mai bine şi vechile tabuuri şi-au mai pierdut din putere. "In anii ’50, in primul val mare de emigranţi din Romănia au fost oameni de calitate nu tocmai superioară, apreciază Sorel Goshen. Ana Pauker şi restul ajunseseră atunci la o inţelegere gen «daţi drumul la evrei!». Cui au dat drumul? Membrilor de partid şi oamenilor care crezuseră ei in Romănia şi Rusia că vor transforma Israelul intr-un bastion al comunismului. Circula un banc pe vremea aceea care anunţa că Marea Neagră s-a făcut Marea Roşie. Cum? Cănd au ajuns evreii in largul ei, şi-au aruncat carnetele de partid!"


ŞMECHERI ŞI HOŢI. Cam zece ani după acea perioadă au ajuns şi interlocutorii noştri, adolescenţi pe-atunci, cu familiile lor in Israel. Ditza venea traumatizată de istoria familiei sale. Tatăl ei crescuse dintr-o familie mare, cu mulţi copii imprăştiaţi de război in locuri felurite. Unul dintre cumnaţii săi fusese in 1956 ambasador al Israelului la Bucureşti. Intălnirile "ca intre neamuri apropiate" s-au finalizat pentru cetăţeanul romăn cu o condamnare de 15 ani inchisoare pentru "spionaj in favoarea Israelului". In acelaşi an cănd emigrase familia Ditzei a ajuns şi familia lui Sorel. "Acolo, in Romănia, fuseserăm «evreii» şi aici am devenit «romănii» , işi aminteşte el. Era un renume cum că «romănii sunt hoţi». Ştiţi şi voi chestia asta. Pănă şi astăzi se intămplă cănd stai de vorbă cu cineva, că te intreabă cu toată seriozitatea: «Eşti romăn?!». Dar, pe de altă parte, mai circula şi vorba că «romănii sunt destul de deştepţi ca să se descurce». Adică şmecheri. Romănii erau consideraţi neparolişti şi nepunctuali faţă de societatea care-i primise, formată şi din evrei de origine germană, rusă sau poloneză cu reputaţie mai serioasă. Incet-incet, societăţile de aici nu s-au contopit, dar s-au amestecat. Am inceput să auzim de oameni cu renume şi reputaţie bună care nu s-au dezis de originea lor romănă. In decurs de 20-25 de ani după ce venisem, situaţia s-a schimbat. Reputaţia romănilor - sau a evreilor din Romănia, după cum vrei să le zici - a fost in mare creştere. Incepănd cu profesiunile libere - medicii, inginerii, actorii care in ultimii 20-25 de ani s-au afirmat in Israel. Scriitori, muzicieni, compozitori sunt laureaţi ai premiilor de stat, unii au fost primiţi in Academie."

De altfel, după cum ne va informa mai tărziu Leon Volovici, stereotipul de hoţ al etnicului romăn e fals, in statisticile de gen cetăţenii israelieni din Romănia fiind pe ultimul loc la capitolul delincvenţă şi incălcarea legii.


REVENIREA LA RĂDĂCINĂ. Din dialogul interesant asupra trăsăturilor comunităţii evreilor din Romănia reies multe particularităţi ale acestui loc unic pe pămănt, venerat deopotrivă ca leagăn al spiritualităţii lor de evrei, creştini şi musulmani. In majoritatea ţărilor de emigraţie s-au păstrat de-a lungul tuturor generaţiilor comunităţile etnice. Pe cănd indemnul pentru evreii nou-veniţi ca şi pentru "sabra" (adică cei născuţi aici) a fost ca din societăţile multiculturale şi multinaţionale să se injghebe un popor unic - poporul israelian.

"Existase pănă atunci poporul evreu - precizează Sorel - care se afla in diaspora peste tot in lume. Eram atunci şi dornici, şi indemnaţi să uităm ce-a fost in spatele nostru, ce-au fost părinţii noştri. Incepănd de prin anii ’70-’80 suntem insă martori la o nouă polarizare. Cred că se petrece in toată lumea, şi in Statele Unite, care e tot o ţară de emigranţi. Oamenii, după ce se instalează şi se realizează materialiceşte, ajung să propovăduiască revenirea la surse, revenirea la rădăcini, la cultura de origine. In Israel se vorbesc şi astăzi 70 de limbi şi dialecte." "Multe comunităţi etnice ţin acum să-şi inveţe copiii in limba lor maternă, specifică Ditza. Pornesc de la ideea inversă
ce-o avusesem noi: ebraică au să ştie ei oricum, deoarece realitatea israeliană este atăt de absorbantă, incăt le va da şi faţeta cealaltă".


LEGĂTURI SPECIALE. Romănia este astăzi un obiectiv turistic nemaipomenit de dorit pentru israelieni - afirmă soţii Goshen. De căţiva ani este "foarte la modă" să apreciezi frumuseţile Romăniei, mai puţin alterate de turismul comercializat. Nu pentru pensionarii etnici romăni (şoselele ţării fac revederea locurilor natale mai puţin tentantă in cazul lor!), căt pentru tinerii care caută locuri frumoase din natură.

Legăturile evreilor romăni din Israel cu ţara de origine sunt speciale, spun ei. "N-a trebuit niciodată să punem pe seama Romăniei lucruri rele pentru a justifica copiilor noştri de ce am plecat de-acolo", explică Ditza. Detaliile le dă Sorel: "Noi n-am emigrat pentru că am fost persecutaţi sau in pericol de moarte, ci pentru că aici este ţara noastră istorică. La intrebarea: «De ce au părăsit ţara de origine?», cei plecaţi din Romănia şi aflaţi oriunde in lume găsesc un bun prilej să arunce cu noroi in ea. Noi am fost şi suntem scutiţi de aceasta".

Oameni cu suflet şi viaţă bogată, soţii Goshen ne vorbesc despre interesul actual al Romăniei in a menţine continuitatea culturii şi memoriei sale pentru a treia ori a patra generaţie de emigranţi ai săi in "cetatea eternă" a Ierusalimului.

In ceea ce ne priveşte... "Pe curănd, la Bucureşti!" e urarea noastră de bun-rămas; căci tradiţionalul "La anul, la Ierusalim!" nu prea-i la indemăna romănului.

Spiritualitate

In eseul "Moise şi evreii", apărut iniţial in 1907, la Paris, Regina Elisabeta (1843-1916), deplăngănd inceputul exodului evreilor din Regatul Romăniei, făcea observaţii pertinente privind mentalul colectiv al acestei etnii.
"Evreii şi-au păstrat religia mai pură decăt creştinii; este un fapt care ar trebui să ne facă să roşim", scrie ea. "Ei au răbdat, timp de veacuri, persecuţiile, fără să cedeze vreodată. Şi-au păstrat intactă credinţa, fără a incerca s-o impună altora. De aceea, persecuţia impotriva evreilor nu este o problemă de religie, ci de rasă. Popoarele n-au putut răbda să vadă in sănul lor un popor mai puternic. Este un lucru simplu şi incă şi mai simplu in Romănia. Ţara e puţin populată; meseriile sunt, pentru a ne exprima aşa, in intregime in măna străinilor şi iată că au venit ani de secetă, ale cărei urmări se văd abia acum. Nu se cumpără, nu se construieşte, nu se fac comenzi şi iată că nu numai mulţi evrei, ci şi protestanţi şi catolici au părăsit ţara, pur şi simplu pentru că nu-şi mai puteau agonisi viaţa. Nu sufereau din pricina nici unei persecuţii, dar ţara suferă din pricina plecării lor (...).
Un evreu spiritual imi spunea: «Vă doresc ca istoria dumneavoastră să fie scrisă intr-o zi la fel ca a noastră şi să fie citită ca o carte de rugăciuni in Bisericile dumneavoastră la fel ca in ale noastre». De ce, oare, nici un alt popor n-a avut ideea de a scrie astfel istoria sa? Pentru că Biblia ne e indestulătoare; pentru că e istoria intregii umanităţi. Ea cuprinde totul; căci, altminteri, Hristos s-ar fi indreptat spre India, Persia sau China (...) Prin inteligenţa lor precumpănitoare, evreii ar trebui să fie ca o drojdie pentru celelalte popoare, călăuzindu-le către căi mai inalte."

Biblioteca

Centrul de Studiu şi Cercetare a Istoriei Evreilor din Romănia de la Universitatea Ebraică din Ierusalim deţine o bogată bibliotecă cu conţinut religios şi beletristic. "Sutele de mii de evrei plecaţi din Romănia cu dreptul la 70 de kg bagaj au luat şi cărţile dragi lor, trecute prin anticariat cu ştampilă şi plată, ne spune Ditza Goshen. De fiecare dată cănd un om de bine, un intelectual, pleacă dintre noi rămăne o bibliotecă impresionantă. Cărţi scrise in romăneşte, puţine in idiş. Aşa s-au adunat mii de volume de Eminescu, Arghezi, Coşbuc. Găsim şi «lucruri speciale» ieşite in anii dintre cele două războaie mondiale. A rezultat astfel această bibliotecă iudaistică - importantă pentru noi şi pentru posteritate - solicitată şi de cercetători străini. O mulţime de oameni vor insă să citească romăneşte şi imprumută cărţi de la noi".

Allya

Cartea istoricului Liviu Rotman, "Evreii din Romănia in perioada comunistă. 1944-1965", aduce multe amănunte interesante şi inedite despre abordarea temei exodului evreilor la nivelul Biroului Politic al CC al PCR. Cauzele care-i determină să facă cereri de emigrare sunt, in 1951, sintetizate astfel: insuficienţa salariului; pericolul antisemitismului, uşurinţa cu care femeile se pot căsători in Israel (!), credinţa că toţi coetnicii vor pleca şi necesitatea de a fi alături de rude. In 1953 a fost insă criticată in Biroul Politic "politica evreiască a partidului", prilej cu care Gheorghiu-Dej şi-a făcut puţină autocritică. "S-a mers aşa departe in timpul imigrărilor, declară el, incăt s-a spus la un moment dat ca să creăm o şcoală, să ţinem cursuri cu oamenii şi să-i trimitem dincolo, ca să facem revoluţie in Israel. Căte glume nu s-au făcut pe chestia asta, pe naivitatea comuniştilor".