Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La această problemă se adaugă nevoia agricultorilor de a capta cantități foarte mari de apă din izvoarele subterane, pentru a-și iriga terenurile, iar noile proiecte depuse la Apele Române sunt pentru depozitarea unor cantități din ce în ce mai mari de apă, deja periculoase din punctul de vedere al dezechilibrelor pe care le-ar putea crea. Seceta agravează situația, iar în mare parte a țării deja au dispărut atât apele de suprafață, cât și cele de adâncime.
În multe zone ale țării nu a plouat de foarte mult timp, iar apele de suprafață au dispărut și puțurile au secat. În Moldova și în Dobrogea este cea mai gravă situație, dar și în alte zone, cum ar fi nordul județului Dâmbovița, unde până acum doi ani nu au fost astfel de probleme. Perioadei de secetă i se adaugă intervențiile făcute de diverși întreprinzători care fie captează apele subterane, în cantități foarte mari, pentru a le folosi la irigații, fie au construit microhidrocentrale, pentru a produce energie electrică.
Controale se pot face doar teoretic
Pentru a capta apele subterane este nevoie de autorizații din partea mai multor instituții, iar acestea se pot obține doar după depunerea unor proiecte foarte complexe. Deși există legislație în acest domeniu, întreprinzătorii pot face și lucrări neautorizate, tocmai pentru că e foarte greu să se depisteze aceste intervenții care presupun foraje și rezervoare de înmagazinare a unor cantități mari de apă, iar autoritățile ar putea merge să le verifice doar în urma unor sesizări făcute de cineva care ar putea afla, doar întâmplător, că ele există.
Chiar și acolo unde există autorizații, cantitatea de apă care se extrage din sursele subterane rămâne la decizia beneficiarului, pentru că doar din punct de vedere teoretic trebuie să se respecte anumite reguli și debite, practic fiind aproape inexistente controalele din partea instituțiilor statului.
Citește pe Antena3.ro
Un ajutor în plus pentru cei care vor să facă exploatări ilegal în România este și faptul că problema este împărțită între mai multe instituții, dintre care doar Apele Române și Garda de Mediu se pot ocupa de eventuale controale, însă mai mult la nivel teoretic, pentru că practic este aproape imposibil să fie depistate exploatările ilegale, în lipsa unor sesizări.
Agricultorii vor mai multă apă din subteran
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) se ocupă de evaluarea în vederea autorizării proiectelor pentru captarea apelor subterane și înmagazinarea lor în bazine, pentru irigații. Cercetătorii din cadrul institutului au autorizat până acum proiecte de mici dimensiuni, însă deja spun că se confruntă cu o situație alarmantă.
„Noi nu avem o evidență a acestor folosințe, ci administrațiile bazinale. Orice exploatare se face pe baza unui aviz care se eliberează, dacă există o documentație prezentată de proiectant. Trebuie să existe un memoriu tehnic, studiu hidrogeologic, iar noi validăm soluția propusă sau nu, în funcție de situație. S-au depus până acum documentații pentru investiții mici. În acest moment se fac presiuni pentru debite foarte mari, care ar supraexploata acviferele și trebuie să fim foarte atenți cum exploatăm această resursă. În general, în zone de câmpie se vine cu astfel de solicitări”, a explicat, pentru Jurnalul, Dan Stoichiță, șeful Secției de Studii și Expertize Hidrogeologice din cadrul (INHGA).
Amenda, ca mod de operare
Dacă de apele subterane se ocupă INHGA în privința autorizării proiectelor, alta este situația microhidrocentralelor, pentru care este captată apa de suprafață. De 10 ani este un adevărat război în România, între ONG-urile de mediu care arată cum se ajunge la dezastru ecologic din cauza avizării unor astfel de proiecte care distrug mediul, și autoritățile care au luat în considerare doar nevoia de a se produce așa-zisa „energie verde”.
Electricitatea produsă de hidrocentrale poate fi „verde” doar în măsura în care nu produce dezastru ecologic, însă sutele de microhidrocentrale construite pe cursurile râurilor au făcut deja pagube și ar putea duce chiar la deșertificarea zonelor montane și submontane, dacă autoritățile nu le vor desființa.
Totuși, pentru a se putea ajunge la o asemenea soluție, cele peste 400 de microhidrocentrale care au secat cursurile râurilor din aproape toate zonele montane și submontane ale României ar trebui să fie și controlate de o instituție. Birocrația din acest domeniu este atât de bine organizată, încât este aproape imposibil să se ajungă la închiderea lor fără o decizie judecătorească, iar așa ceva s-ar putea întâmpla doar dacă ONG-urile de mediu ar da statul în judecată, cum au mai făcut-o în unele situații. Altfel se dau doar amenzi, în cazurile excepționale în care există o sesizare și reprezentanții uneia dintre instituțiile de control chiar se duc pe teren, să facă o evaluare a situației.
În România este deja modus operandi aplicarea amenzilor „ieftine”, pentru bifarea activității, în toate domeniile. La fel s-ar întâmpla și în cazurile excepționale în care cineva ar sesiza dezastrul ecologic produs de microhidrocentrale. Dar după amendă, acestea vor continua să producă pagube.
Lângă Sinaia, nimic nu mai curge
Apele Române ar putea ajunge până la desființarea microhidrocentralelor, dar numai în urma unui proces de foarte lungă durată, care presupune multe verificări, expertize și analize. Până acum, nicio microhidrocentrală nu a fost desființată, iar numărul lor crește de la un an la altul, deși râurile aproape că nu se mai văd.
O astfel de situație există în nordul județului Dâmbovița, unde râul Ialomița aproape a dispărut, în ultimii doi ani. Cu o albie foarte largă, râul se mai vede sporadic, printre pietre, la Moroeni, foarte aproape de Sinaia. În această vară au dispărut și afluenții de pe versanții din apropiere de Sinaia, peste tot rămânând doar pietrișul din fostele albii, în zone unde apa a curs tot timpul, dar acum a dispărut.
În astfel de situații, Apele Române ar trebui să oprească eventualele exploatări care afectează cursurile apelor, mai ales pentru că afectează zeci de localități din aval, dar nu s-a făcut încă nicio sesizare în acest sens, deci nimeni nu s-a dus să verifice situația din zona respectivă.
Recent s-a constatat că prea mulţi români şi-au instalat panouri fotovoltaice și există surplus de energie. În loc să se limiteze prosumatorii cu panouri fotovoltaice, s-ar putea elimina microhidrocentralele care deja au secat râurile.
