x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Relaţia copiilor, noi am pus-o la cale..."

0
Autor: Paula Anastasia Tudor Andreea Sminchise 21 Feb 2008 - 00:00


CAZUL "CRISTINA" ● Tatăl fetei, despre legătura celor doi tineri, paşi prin anchetă, urmărirea penală şi procesul din instanţe
Ion Udrea, tatăl Cristinei, ne-a primit în vila care poartă numele fiicei sale. Este singur şi nu-şi poate alunga din cap gândul că el a înlesnit căsătoria singurului său copil cu cel care este acum judecat pentru că ar fi omorât-o. Prietenia cu tatăl fostului său ginere s-a sfârşit brusc, la 12 august 2002. Acesteia i-a urmat o răceală duşmănoasă, din cauza şiretlicurilor avocăţeşti manifestate pe parcursul proceselor. Insinuări, manipulări, tergiversări…



CAZUL "CRISTINA" ● Tatăl fetei, despre legătura celor doi tineri, paşi prin anchetă, urmărirea penală şi procesul din instanţe
Ion Udrea, tatăl Cristinei, ne-a primit în vila care poartă numele fiicei sale. Este singur şi nu-şi poate alunga din cap gândul că el a înlesnit căsătoria singurului său copil cu cel care este acum judecat pentru că ar fi omorât-o. Prietenia cu tatăl fostului său ginere s-a sfârşit brusc, la 12 august 2002. Acesteia i-a urmat o răceală duşmănoasă, din cauza şiretlicurilor avocăţeşti manifestate pe parcursul proceselor. Insinuări, manipulări, tergiversări…



Ion Udrea este convins acum că Alexandru a comis crima. Însă nu înţelege cum de a putut fi achitat de două ori. Dacă la început n-a crezut, din 2003 încoace a simţit pe pielea sa că procesele le câştigă avocaţii, nu adevărul. Este totuşi încrezător că de data asta o să se dea un verdict corect.


"Cristina avea personalitatea sa... puternică, posesivă...", încearcă să o creioneze tatăl său. "Ea, fiind singurul copil, a fost răsfăţată şi de bunici, şi de noi... A avut însă o creştere aleasă, a beneficiat de orice. Hotărârile le lua întotdeauna de una singură. Era foarte bună prietenă cu mama ei. Aveau secrete... Ea a avut o colegă căreia i-a murit mama şi a fost foarte impresionată atunci. După aia, la scurt timp, a aflat că şi maică-sa e bolnavă"... se opreşte puţin ... "a suferit foarte mult, că erau foarte apropiate". Boala mamei s-a manifestat în ianuarie 2001. Cancer la pancreas. "Eu eram la Eforie, iar Cristina mi-a dat telefon şi mi-a spus «mama a început să se îngălbenească!». Era deja în gradul 4... Medicii i-au mai dat şase luni, dar ea a luptat, că a rezistat un an jumate."


EA ŞI EL. "Decizia de a se căsători (la jumătate de an de când se cunoşteau – n.r.)  a venit şi pe fondul... că maică-sa era bolnavă, ne aşteptam la deces. A vrut să-i facă o surpriză, pentru că ştia că dorinţa sa era s-o vadă căsătorită. Cununia a avut loc la 29 iunie, iar maică-sa a murit la 1 iulie, după trei zile...", încearcă să îşi explice Ion Udrea.


Tatăl fetei ne-a povestit – chiar dacă amintirea aceasta e o rană deschisă – şi cum s-au cunoscut cei doi tineri: "Cristina cu Alexandru au fost colegi până în clasa a patra. Tatăl lui este din Eforie. El (tatăl lui Alexandru – n.r.) era inginer şi şi-a găsit de muncă la Şantierul Naval Mangalia şi s-au mutat acolo. Soţia mea a fost colegă de liceu cu el.


Ne-am reîntâlnit în ’79 şi am devenit prieteni. Relaţia lor, a copiilor... eu cu taică-său am pus-o la cale...", face o pauză, dând din cap de parcă ar vrea să alunge un gând supărător. "Eram prieteni buni, situaţii bune materiale... Copiii erau singuri... S-au cunoscut în iarna lui 2001, în noiembrie sau decembrie." Se opreşte şi întinde mâna după o pungă cu fotografii. "S-au împuţinat, că mi-au tot cerut reporterii care-au mai venit şi nu mi le-au mai adus înapoi." În cea mai mare parte sunt fotografii ale celor doi tineri. Poze de când erau prieteni, apoi de la cununia civilă făcută în grabă, în jeanşi, la care au participat doar prietenele ei. Răsfiră tremurat pozele şi ni le întinde una câte una, încercând să ni le explice. "Uite, aici sunt la cununie. Aici e el la terasa din Eforie, încă nu-i dăduseră drumul. Aici e Cristina... cea blondă, înaltă şi subţire." Şi tatăl tace, uitându-se prin poze.


CREAŢIA EI. După cununie, Cristina şi Alexandru s-au mutat împreună într-o cămăruţă a Vilei Cristina din Eforie Sud. Vila ei. "Cristina avea grijă de vilă. Îi mergea foarte bine, extraordinar de bine. Parcă era făcută pentru aşa ceva. Bine, a terminat şi Management în Turism. Da’ îi plăcea, se ocupa, tot ce vedeţi aici de ea e creat", îşi aminteşte tatăl ei cu mândrie roasă de tristeţe.


"El trebuia să se ocupe de o terasă din Eforie Nord, dar nu prea se ocupa, iar Cristina era mereu supărată din cauza asta. Ea producea aici ca lumea. El era mai aventurist, aşa... teribilist, îi plăceau cursele de maşini, paria...", ne povesteşte Ion Udrea. "Dacă aş fi bănuit că nu se înţeleg, nici n-aş fi discutat de căsătorie. Păi, n-avea nevoie! Dar treburile s-au legat aşa de bine la început... şi relaţia mea cu taică-său, ne şi gândeam – dom’le copiii ăştia au o posibilitate extraordinară. E şansa lor să aibă o viaţă..."


VÅNÅTÅI FÅRÅ CERTURI. Despre cum era relaţia Cristinei cu Alexandru, atât înainte de căsătorie, cât şi după, tatăl nu ştia prea multe. Doar cum se purtau în prezenţa lui şi ce i-a mai spus când şi când Cristina. Multe le-a aflat abia după... când a început ancheta. "În faţa mea nu s-au certat niciodată. Am văzut urme de vânătăi pe braţele ei, dar mi-a spus că-i ceva obişnuit, că se mai lovea pe ici, pe colo... Pe picioare nu am văzut, că ea purta pantaloni de obicei", îşi aminteşte tatăl ei. "Pare-mi-se că i-a spus Ralucăi (prietena ei – n.r.) odată că i-ar fi făcut el o vânătaie, dar în joacă. Eu am avut senzaţia că el se poartă bine, dar când am văzut-o pe ea că suferă... Oricum, ea devenise foarte retrasă după moartea maică-sii, iar el nu părea afectat de suferinţa ei, îşi vedea de treburile lui. Dar nici ea nu mai ieşea ca înainte. Se izolase."


BUNIC. După aproximativ două săptămâni de la cununie, tatăl ei a primit două veşti: "Mi-a dat telefon într-o zi şi mi-a spus că o să fiu bunic. A zis că o să păstreze copilul, dar că o să divorţeze de el. Bine, eu nu puteam să-i spun «da, măi, fă treaba asta!». I-am zis: «Stai, măi tată, cuminte, că vă împăcaţi voi, sunt situaţii şi situaţii...» Ea mi-a spus că nu se înţelege sub nici un chip cu el. Că el are problemele lui, că nu vrea să se ţină de treabă la terasă acolo, că cere bani mereu, că cheltuieşte şi cu cursele astea de maşini. Paria, nu pe sume mari, dar în mod sigur paria. Şi pierdea tot timpul. Dar că a bătut-o, că astea... nu".


Însă o întâmplare din scurta poveste a celor doi tineri l-a frapat pe Ion Udrea, întâmplare pe care i-a povestit-o chiar Cristina: "O singură dată mi-a spus că a aruncat-o de pe dig îmbrăcată, cu geantă, telefon... Că a avut o ieşire, o reacţie stranie... «m-a luat prin surprindere şi m-a aruncat în apă», mi-a spus ea. «Păi cum să te arunce, măi, în apă? De pe dig?», am întrebat-o eu. «Uite-aşa, pur şi simplu, m-a aruncat de pe dig». Ea nu ştia nici să înoate. Poate că era mai la mal... nu ştiu, dar m-a uimit. El, la prima vedere, nu era impulsiv, dar devenea..."


SALTEAUA CONJUGALÅ. Cristina şi Alexandru locuiau într-o cameră foarte mică în corpul de clădire situat în spatele vilei. În acel corp erau restaurantul, bucătăria (chiar sub camera lor) şi biroul administratorului, după cum ne-a explicat şi apoi ne-a şi arătat tatăl fetei. "Camera lor era... la urma urmei ea făcea şi-un sacrificiu, că e o cămăruţă, de fapt, unde stăteau acolo... E foarte mică, nu aveau pat, doar o saltea pe jos, un cuier pom, un televizor pus pe o policioară şi vreo două scaune. Nici şifonier nu aveau. Nu era loc. De la camera lor mergi pe un hol, cobori câteva trepte şi pe stânga e biroul administratorului. Aveau administrator plătit."


ULTIMA ZI. Ion Udrea şi-a văzut ultima oară fiica în viaţă la 11 august, în jurul orei 19:30. "Era duminică şi am fost la pescuit.

M-am întors după-amiază şi am venit aici. Administratorul a făcut cinste, că era ziua lui. Stăteam aici, pe scări. Am plecat pe la 19:30; Alexandru şi Cristina erau chiar aici la o masă, mâncau pepene. Erau bine. Ultima dată am vorbit cu ea la nouă jumate sau zece jumate seara. Ea mi-a dat telefon şi mi-a spus că vorbeşte primarul pe un post, dar eu mă uitam deja şi i-am spus «bine. Mersi!» şi-am închis. Atunci nu era tulburată. După aia a intervenit chestiunea că a aflat că el vrea să plece şi ei nu-i mai convenea. Ştiu că mai târziu în seara aia, fiind ziua adiministratorului, au plecat cu toţii de-aici. Să sărbătorească. Toţi, mai puţin Cristina. Deci la ora la care s-a întâmplat (a fost omorâtă – n.r.), la 1-2 noaptea nu era nimeni în zonă care-ar fi putut auzi ceva... doar turiştii care erau în vilă, dar ei au plecat aproape toţi a doua zi."


PRIMA ZI DE DUPÅ. "A doua zi, dis-de-dimineaţă, pe la 6:00, a venit la mine acasă şeful Poliţiei de la Eforie. M-a luat cu maşina şi m-a adus la vilă. Ea era încă aici, întinsă pe saltea, cum o găsiseră. Când am văzut-o, avea pe faţă urme... era bătută. În cameră erau toate lucrurile răvăşite. Mult mai multă dezordine decât de obicei. Urmele de lovituri le-am văzut şi la autopsie. Am fost, că trebuia să-i comand acolo nişte haine... Dar cred că ar fi ripostat dacă era bătută. Sigur. Nu ar fi stat...", povesteşte stins şi sacadat tatăl fetei. "În dimineaţa aia, când am ajuns la vilă, l-am văzut pe Alexandru. Era gramadă acolo, la intrarea în vilă. Nu ştiu ce făcea, plângea... Cu  Răzvan (prietenul lui Alexandru – n.r.), cu prietena lui, erau acolo toţi."


CINE? După ce a început ancheta, primul suspect a fost Alexandru, soţul Cristinei, în primul rând din cauza contradicţiilor în declaraţii cu privire la reperele orare din programul lui din acea noapte. "Pe Alexandru l-au reţinut mai întâi 5, apoi 29 de zile, şi apoi până în septembrie 2003. Prima oară a fost la Poarta Albă şi, când s-a mutat dosarul la Alba-Iulia, l-au dus la Aiud. Ne-am reîntâlnit la Curtea de Apel. El a încercat să discute cu mine, dar nu aveam ce să vorbesc cu el. A venit să dea mâna cu mine", povesteşte bărbatul. "Acum sunt convins că el a făcut-o. Prima oară nu-mi venea să cred. Acum, că sunt probele... am citit şi am recitit rechizitoriul ăla de câteva ori. Şi procurorii de-atunci... am senzaţia că n-au realizat tot ce trebuia, adică prea au fost siguri că el e criminalul şi au trecut peste nişte amănunte pe care avocaţii lui au ştiut să le exploateze. Nu ştiu care, se găsesc multe, avocaţii le ştiu...", oftează tatăl fetei. "În plus, pe măsură ce afla de probe, el îşi schimba declaraţia."


"Apoi, mai e o confesiune, să-i spunem. În vilă stătea chiar un prieten de-al lui (unul dintre martorii cu care a fost în noaptea aceea la discotecă), devenise un fel de client permanent. Eu, după ce mi-am mai revenit, mi-am adus aminte că martorul ăsta, într-o seară – chiar aici eram, în faţă – a venit la mine şi mi-a zis: «Dom’le, cred că el a făcut... lucrul ăsta. Că eu îi ştiu obiceiurile şi ştiu cum se comportă, şi-n seara aia s-a comportat în mod deosebit». Că el nu prea bea, Alexandru... şi-n seara aia a băut. Băuse şi-nainte nişte vin... roşu parcă sau negru şi după aia, la discotecă, a băut... repede. Şi a băut whisky." Şi totuşi, a fost oprit de poliţie de două ori pe traseu. Şi la dus, şi la întoarcere de la discotecă. Dar tatăl Cristinei ne-a lămurit: "Nu ştiu cine conducea la întoarcere, în orice caz a folosit numele meu când l-a oprit poliţia. Poliţiştii mă cunoşteau pe mine şi..."


CONTRADICŢII. "Ea nu dormea niciodată cu uşa deschisă, nici vorbă! Eu când veneam îi dădeam telefon şi-mi deschidea. Devenise foarte retrasă după moartea maică-sii şi stătea mult timp în cameră. Fuma... ştiam că fumează, dar se ascundea de mine. Şi stătea tot timpul numai cu uşa încuiată", ne-a explicat tatăl ei un aspect asupra căruia în anchetă au apărut semne de întrebare.


În faza de urmărire penală a apărut o ipoteză de care apărătorii lui Alexandru Radu au tras în toate instanţele. Că Radu Cristina ar fi fost implicată în traficul de droguri şi că ar fi putut fi omorâtă de un colaborator... ipoteză care i-a părut extrem de neverosimilă tatălui: "Treaba cu drogurile s-a verificat. Îmi închipui de unde a pornit. Ea a avut un prieten, ăla s-a apucat să spună că a tras o dată pe nas un drog sau de la o ţigară... pare-mi-se că a declarat o dată în instanţă treaba asta, şi de-acolo cred că a pornit. Că e cu poliţia, că la mine se făcea aici trafic de droguri... la ea, de fapt, că nu mai eram eu. Avea aici o sală de fitness şi veneau şi poliţiştii, că nu mai era o altă sală de fitness în Eforie. Şi de-aici că ar fi fost relaţia asta cu poliţia, că erau şi aştia de la Crimă Organizată şi că o acopereau, dar asta nu s-a-ntâmplat niciodată. Drogurile... nu."


O DATÅ, DE DOUÅ ORI... Tribunalul de fond de la Alba-Iulia l-a achitat pe Radu Alexandru. Apoi, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba şi l-a achitat din nou... "Nu ştiu, dar am văzut că şi avocaţii, şi cei care-au citit rechizitoriul parcă totuşi nu au fost lămuriţi, trebuiau făcute cercetări mai în amănunt. Avocaţii lui se leagă de faptul că ar fi putut fi altcineva şi au mers mult pe treaba aia cu drogurile", consideră tatăl fetei. Recursul Parchetului a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru refacerea urmăririi penale.  "Alexandru a plecat din ţară pe 12 august 2005", ne-a spus Ion Udrea. Acum procesul se rejudecă la Alba-Iulia. "Eu zic că de data asta se va da verdictul adevărat", spune tatăl Cristinei.


Renunţare contra renunţare

Faza de urmărire penală s-a încheiat cu trimiterea în judecată a lui Alexandru Radu. "La Constanţa s-a tot amânat, s-au dat termene peste termene, până a fost strămutat la Alba-Iulia. Cererea de strămutare a fost făcută sub motivul că eu, fiind viceprimar la Eforie, pot influenţa cumva procesul, că toţi erau împotriva lui. Iar unul dintre avocaţii lui a fost prim-procuror la Alba şi poate şi asta a contat", încearcă o explicaţie Ion Udrea.

Pe parcursul primului proces, tatăl Cristinei a renunţat la calitatea de parte civilă prin care cerea daune morale: "La început m-am constituit parte civilă în proces. Am renunţat, pentru că am făcut un fel de înţelegere cu ei. Un pact. Pentru că eu nu reuşeam să fac nimic aici (la vilă – n.r.). Rămăseseră toate de izbelişte, pentru că el avea dreptul la jumătate din moştenire. Şi toate au fost ale Cristinei. A fost dorinţa maică-si să le trecem pe numele ei. Şi la primul proces am avut un notar şi, pe bază de declaraţii, el a renunţat la partea lui de moştenire, iar eu am renunţat la daunele morale. Plus că trebuia să-i mai dau lui vreo treizeci şi ceva de mii de dolari. I-am dat. Spunea că i-a dat Cristinei vreo şapte mii de dolari... în fine, i-o fi dat, nu i-o fi dat, nu ştiu... dar parcă am văzut ceva scris între ei. Şi plus cheltuielile pe care le-a făcut la terasă, acolo (terasa din Eforie Nord – n.r.). Terasa era tot a noastră, dar o parte din lucrări – finisările – le-a făcut el, că noi nu mai aveam bani. Eu terasa am vândut-o după aia şi le-am zis «în momentul în care vând, vă dau banii» şi le-am dat banii... tot aşa, prin notariat. Şi ei au profitat de chestia asta şi de faptul că eram în perioada aia... că nu prea eram în apele mele... În sfârşit, avocaţii lor au profitat şi au zis că deja eu îl consider pe el nevinovat, că am renunţat la chestiile astea...", povesteşte Ion Udrea.



Citiţi şi:

 




Citeşte mai multe despre:   special,   ne-a,   ştiu,   venit,   s-au,   văzut,   udrea,   tatăl,   vila,   eforie,   avocatii,   vil,   avoca

 



Mai multe titluri din categorie

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu
Galerie Foto Alexandru Macedonski a trăit, fără îndoială, o viață tumultuoasă în care a cheltuit mai mult decât îl țineau buzunarele. A fost, ca cetățean, colțos, înfășurat în aere aristocrate, avid după recunoaș...

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază, instituția care se ocupă cu protejarea demnitarilor, cheltuie peste 20 de milioane de lei pentru dotări hardware și software. 16 loturi ale unui contract-cadru au fost atribuite,...

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 
Unul dintre cele mai importante momente din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, a avut loc tot în timpul unei pandemii, şi...

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”
Galerie Foto Prilejuit de Ziua Națională a României, dialogul cu istoricul Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române și una dintre puținele voci limpezi și neatârnate ale prezentului nostru răscolit de incertitudini,...

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere
Istoria este rotundă și se repetă, este o un proverb popular. Proverb care se aplică, pare-se, ad-litteram când vorbim despre politica din România. Între ianuarie 1918, anul Mari Uniri, și sfârșitul anului...

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro
Ministerul Culturii a finalizat, la mijlocul acestei luni, licitația privind atribuirea unui contract referitor la elaborarea documentației și execuția lucrărilor pentru amenajarea, la Timișoara, a Muzeului...

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională
Galerie Foto A fost „Black Friday” la avansări în grad, de Ziua Națională a României. In acest an, printre cei propuși la grade înalte se numără personaje ciudate: un chestor in cadrul Ministerului de Interne - abonat...

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID
Galerie Foto Compania deținută de omul de afaceri Mihai Matei, președinte al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii, a primit, recent, de la Administrația Națională a Penitenciarelor un contact de peste...

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară
Interviu cu Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” Fără capacități de prelucrare a materiei prime, valoarea producției în anul...

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii
Conflict între polițiști și sindicaliști, în Argeș. Oamenii legii le cer socoteală celor care îi reprezintă. Un ofiţer din cadrul Secţiei 4 Poliţie Piteşti a postat un mesaj public în care își arată dez...

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro
Galerie Foto Cabinetul PNL-PSD-UDMR, condus de generalul Nicolae Ciucă și căruia, mâine, Parlamentul României îi va acorda votul de învestitură, este putred de bogat, pe persoanele fizice care îl compun. Cei 23 de membri ai...

Roman: Rotația premierilor PNL și PSD, în baza unui gentlemen's agreement

Roman: Rotația premierilor PNL și PSD, în baza unui gentlemen's agreement
Ministrul desemnat al Digitalizării, Florin Roman susține că PNL și PSD mai au de lucrat la capitolul încredere. El mai spune că rotația premierilor se va produce în baza unui gentlemen's...

Alexandru Odobescu, o moarte învăluită în misterul unui amor cu năbădăi

Alexandru Odobescu, o moarte învăluită în misterul unui amor cu năbădăi
Galerie Foto Dependent de morfină, viciu căpătat în Franța, în urma unui tratament medical prescris împotriva gutei, Alexandru Odobescu (1834-1895) mai avea o slăbiciune: femeile tinere. Combinația droguri + dame frumoase...

556.000 de lei, băgați în sistemul de conferințe pentru „Salonul Alb” de la Senat

556.000 de lei, băgați în sistemul de conferințe pentru „Salonul Alb” de la Senat
Instituția condusă de Anca Dragu a majorat, săptămâna trecută, prețul stabilit în august pentru achiziția unei instalații de conferință destinate unei singure săli din Palatul Parlamentului, costul final...

Povestea satului care înjură 112 și alungă urșii cu muzica populară

Povestea satului care înjură 112 și alungă urșii cu muzica populară
Galerie Foto În urmă cu doi ani, cam pe această vreme, la 112 suna un bărbat disperat: tocmai ce-l alergase ursul pe uliță. Dialogul cu dispecerul de la Poliție, timp de câteva minute, a fost halucinant: „capetele de...
Serviciul de email marketing furnizat de