Jurnalul National: Veniti de la miting.

Mitingul cand a spart, a spart in mod haotic. Oamenii cand au plecat s-au calcat in picioare; piata era plina de caciuli, pantofi, posete... ce sa va spun, exact cum ati spus dumneavoastra, cum e pe stadion cand intra lumea in panica. Se calcau in picioare, femeile tipau ca erau imbrancite, trantite... Barbatii nu mai tineau cont de nimic... se luptau cu pancarte, se aruncau. O parte din oameni au iesit la Piata Romana, unde s-au regrupat foarte repede, din ce am vorbit cu martori oculari.

Prima incercare

Apoi au venit scutierii…

La Universitate a fost putintel mai greu sa ne regrupam intr-o forma cat de cat ordonata si asta a dat posibilitatea fortelor de ordine, care au inceput sa vina de pe strazile care ieseau din Piata Revolutiei catre Bulevardul Nicolae Balcescu (la vremea aia), au inceput sa apara scutierii si au reusit sa ne desparta in doua. O parte dintre manifestanti au fost impinsi spre Piata Romana, o parte au fost impinsi catre Universitate, Piata Unirii, sa se imprastie. Si acolo s-a format un nucleu dur din oameni care pentru mine sunt mai mult decat eroi, de fapt eroii sunt morti. Am inceput sa construim baricada prima data din jardinierele de flori, scaunele luate de la Pescaru, dupa aceea am luat de la Dunarea de pe terasa scaune si mese din acelea de tabla si cosurile de gunoi de pe stalpi. Daca va imaginati ca noi credeam ca vom opri tancurile cu aceste obiecte marunte...

De ce ati facut baricada chiar acolo?

Pe locul unde s-a construit baricada se spune ca ar fi existat o baricada imaginara intre revolutionari si fortele de represiune. Acolo au fost batai crunte intre revolutionari si scutieri.

Si militieni au inceput sa va "imputineze"…

In momentul in care scutierii veneau iesea cate un individ, daca reusea sa prinda pe unul de-al nostru de par, era tras, primul lucru, era lovit intre omoplati, pus jos si tarat. La inceput i -au aruncat in fata fostului Minister al Comertului Exterior, dupa aceea i-au dus la Negoiu si as vrea sa-l corectez pe domnul Sergiu Nicolaescu. Primul om impuscat nu a murit la Negoiu. Doi au fost cei impuscati care au murit in fata Bisericii Kretulescu, unul dintre ei a fost dezbracat si camasa lui plina de sange a fost ridicata si s-a strigat: "Uitati cum omoara copiii!". Cert este ca o data cu consolidarea baricadei, in baricada au fost te miri ce minuni, pana si un carucior de aprozar. Nimeni nu v-a spus si nimeni nu va va spune lucrurile astea decat dupa ce vor citi sau cei care au stat acolo si au construit baricada si nu sunt mai mult de 100 de oameni si nici unul dintre acei oameni nu a fost intelectual sau demnitar. Nici unul. O spun cu toata taria si credinta mea in Dumnezeu. Cel mai cult om care a roit in jurul lui Dan Iosif, prin cult intelegand diplome, a fost colonelul Iancu Marin, Dumnezeu sa-i odihneasca fata! Fata lui a fost impuscata in pat cu arma cu luneta; pun pariu pentru ca lovitura era exact intre ochi. Am construit baricada din masini, a fost un TIR plin cu saltele care a blocat intrarea pe Batistei. Exact la iesirea din metrou a fost o salvare. Eu o am intr-o fotografie inca.

A doua incercare

Baricada.

S-a construit baricada, care a rezistat pana in jurul orei 1:30. N-am tinut un jurnal, cum au facut altii care acum ocupa si functii prin Parlament ori in structuri guvernamentale, pe motiv de scrupulozitate in a consemna. Eu, cel putin, stiam un singur lucru: ori la bal, ori la spital. Mi-am zis: ori muream eu, ori mureau ei. Pe mine viu nu m-ar fi prins. In momentul in care ei au incercat sa strapunga baricada, au trimis doua TAB-uri. Unul a incercat sa loveasca in zona Pescarusul. Pe partea dreapta venind dinspre Romana. A ramas agatat in ceva de la una din masinile pe care-a izbit-o. In momentul ala s-a aruncat cu cocteiluri Molotov. Langa TAB se afla un camion al IREB-ului, cum se numea pe atunci Electrica, si inauntru erau o anvelopa si un colac gros de cablu, de doi toli. Sticla a cazut drept in mijlocul anvelopei. Va dati seama cum s-a intins focul. Era, cred, sase seara. Se innoptase.

In acel moment a venit un alt TAB, sa loveasca baricada spre Intercontinental, la iesirea din metrou. Cineva a adus o sa pe care erau butoaie cu motorina. Cand a venit, l-am intrebat pe sofer: stii sa faci un derapaj controlat? - Da. Am desfacut toate busoanele de la butoaiele cu motorina, a intrat cu derapaj controlat, a izbit baricada si a ramas acolo. Niste butoaie s-au rasturnat. Cand TAB-ul a venit, cineva a aruncat un Molotov si a luat foc tot TAB-ul.

Au luat un TAB

RELICVA. Iata ce a ramas dupa ce baricada a fost sparta

O victorie, iata...

Da, victoria suprema. A fost asa ceva... va dati seama, am reusit sa distrugem masina de lupta a inamicului. Imaginea se vede, in filmul prezentat de domnul Tuca, filmul de la Sahia, se vad pompierii, stingeau. Daca nu-l inundau, exploda munitia din TAB si nu stiu ce s-ar fi intamplat cu noi acolo. Nu stiu. Cand au vazut ca e groasa, n-au mai incercat cu utilaje. Si noi tot peroram pe acolo, fiecare facea guverne, era domnul doctor Filipoiu si scria lista conducatorilor, pe spinarea mea si pe-a altora si prima proclamatie. Care nu difera mult de proclamatia de la Timisoara.

La ora 12:00 am cerut o portavoce, mi-a adus-o un baiat, Bogdan, tatal lui lucra la Casa Poporului, i-a furat-o, s-au dus cativa tineri, au smuls capota la o Dacie, au scos acumulatorul, au alimentat-o si Dinca tinea bateria, eu vorbeam la microfon si un tanar tinea portavocea ridicata. Acel tanar a sfarsit impuscat in piept, dupa 12 noaptea. 43 de oameni au murit intr-o ora. Si foarte multi au fost raniti.

Incepe represiunea

Ce-ati spus la portavoce?

Am spus: "Va rog, faceti liniste! Armata doreste sa ne adreseze un mesaj". Il vazusem pe generalul Milea, cu mantaua pusa pe umeri, era insotit de Postelnicu, avea tocul pistoletului desfacut, a dat niste ordine, cred - parerea mea - au incarcat doua camioane cu militari din cordon si au plecat spre Piata Romana care fusese evacuata fara victime. Traieste generalul Suceava, care a coordonat operatiunea de curatire a Pietei Romane. Acolo nu a murit nimeni.

Au lucrat cu manusi.

Au stiut sa lucreze profesionist, i-au intimidat si i-au imprastiat.

Mesajul Armatei...

S-a facut liniste. Stiti ce inseamna liniste cand erau vreo 30.000 de oameni pe spatiul verde din fata Teatrului National si in fata la Inter. Unii ne faceau golani, unii ne spuneau ca suntem nebuni, ca ne impusca. Si eu le-am spus: oameni buni, n-aveti curajul sa veniti intre noi, dar macar strigati tot ce auziti ca strigam noi. Si in momentul ala de liniste, am primit raspuns din partea cealalta a baricadei. O rafala neintrerupta de arma. Atunci au inceput sa apace primele victime. Eu sunt un tragator bun.

De elita, ar zice unii.

Normal, daca scriu ca sunt braconier. Dupa unghiul de incidenta mi-am dat seama ca toti cei impuscati in noaptea de 21 au fost impuscati de sus. S-a tras de pe blocul Dunarea, Pescaru...

Deci, soldatii din fata, nu.

N-aveau cum. Baricada avea peste 3 metri inaltime. Era facuta din camioane, tirul ala plin cu saltele... Se tragea de sus, asta e clar. Cine au fost tragatorii - militieni, securisti, militari, nu stiu. Stiu un singur lucru, nu vreau sa-i apar: isi faceau datoria, depusesera un juramant, aparau regimul care-i platea. Dar le reprosez ca n-au inteles ca noi eram parte din fiinta poporului roman. Nu eram teroristi, arabi, turci, rusi, eram romani. Puteau sa aiba discernamant. Ei au jurat in fata poporului.

Vin tancurile

Deznodamantul…

Am plecat la ora 2:00, mi-am dat seama ce urmeaza, eram sus pe camion, mi-am dat seama imediat ce urmeaza, le-am spus oamenilor care erau langa mine la baricada: "Dati-va la o parte!". A venit primul tanc, avea peste 70 la ora. In momentul impactului, a trecut prin baricada cum trece cutitul printr-o bucata de branza. Nu cum spunea generalul Hortopan, ca a trecut usor...

Al doilea tanc l-a urmat indeaproape. Primul s-a dus in jos spre Piata Unirii, al doilea a facut stanga, in fata Ministerului Agriculturii a deschis focul cu mitraliera, nu stiu cat si daca au murit oameni acolo, a intrat pe Strada Galati, unde a strivit sase Dacii. Acela a fost momentul de panica pe care si l-au dorit, a fost momentul pe care si l-a dorit.

Au fost arestati apoi multi.

Bine, Bucurestiul are 1.200-1.300 de arestati in noaptea de 21/22, atunci ne-am vorbit acel nucleu dur de care v-am vorbit, ne-am inteles sa plecam fiecare spre sectorul unde locuiam si sa convingem cat mai multa lume sa vina a doua zi in Piata Universitatii.

Fuga e sanatoasa

AFORISM. "Curajul naste eroi, frica naste conducatori"

Cum ati scapat?

Am vrut s-o tai catre Pantelimon, la intrarea in metrou, in fata Teatrului Mic era un ruman, avea un brad. Voia sa-l duca la copii. In noaptea aia, o sa radeti, aveam la mine 400 de dolari si 2.100 lei. Pai, daca eram bisnitar... Si am dat 200 de lei pe bradul acela. I-am zis: am brad acasa, dar imi trebuie mie. Imi trebuia sa nu ma recunoasca. In naivitatea mea, credeam ca daca umblu pe strada cu pomu-n spate, ca Mos Craciun, o sa trec neobservat. Uitam ca am o canadiana comandata la Targu-Mures, la fabrica, foarte groasa, neagra, cu o dunga rosie pe piept si una pe spate. Inconfundabil. Mi-am pus bradul pe spate si am mers, doar pe stanga, ca strutul cu capul in nisip, sperand sa trec neobservat.

Cand e singur se cunoaste viteazul ori nu-i asa...

Am trait momente de paralizie, de frica. Dar n-aveam voie s-o arat. Zilele acelea mi-au dat o lectie: curajul naste eroi, frica naste conducatori. Frica indeamna la prudenta.

Si-asa, cu pomu’-n spate, ati ajuns acasa.

Am ajuns si m-am pus sa scriu un fel de manifest. Mi-a picat sub ochi "Imparat si proletar". Singura carte spre care m-am indreptat din toata biblioteca.

Si inapoi, la razbel.

M-am intors repede, pe la 7:00 m-am intalnit la Electroaparataj cu un grup de muncitori, le-am zis, inapoi la Universitate sa vedeti cum au impuscat copiii ca pe caini. Pe la Iancului era un depozit de branza, m-am suit pe gard si-am citit manifestul, apoi am plecat mai departe.

La intersectia Mihai Bravu cu Dimitrov, venea o coloana dinspre Obor. Cei de la Aversa, Mase plastice, de la Mecanica Fina, au iesit la Dimitrov inca doua coloane, la Mosilor m-am cocotat pe un stalp, le-am citit iar acel manifest si-am innebunit.

Zau?

Era o mare de capete, cat vedeam cu ochii, nu-mi venea sa cred ochilor ce vad.

Salubritatea a spalat sangele de pe caldaram

In primii ani dupa Revolutie, nou-creatul Serviciu Roman de Informatii a intocmit un raport cu caracter secret despre evenimentele din decembrie 1989. Va prezentam, in exclusivitate, fragmente din acest raport privitoare la ziua de 21 decembrie.

Deturnarea mitingului a continuat cu aparitia in principalele puncte ale Centrului Capitalei (zona Cismigiu - CCA - Piata Universitatii; zona strazii Onesti - Scala; zona Piata Romana) a unor grupuri de manifestanti care scandau lozinci anticeausiste si cereau multimii sa li se alature. Persoane care au participat la evenimente afirma ca printre acestia se aflau si "unii care venisera de la Timisoara special pentru aceasta actiune".

La inceput, acestor grupulete li s-au alaturat putini bucuresteni

In vreme ce in cazul grupului, destul de masiv, format in zona Bulevardul Magheru - Piata Romana, s-a intervenit in forta, acesta fiind dispersat, in zona Pietei Universitatii si a fostului Bulevard Gh. Gheorghiu-Dej lucrurile se desfasurau intr-o maniera cu totul diferita. Astfel, fiecare grup agitatoric era, practic, inconjurat de scutieri, dar acestia nu intreprindeau nici o actiune de dispersare sau capturare a lor, limitandu-se sa-i mentina in grup compact si deplasandu-se o data cu ei.

Atitudinea incoerenta a fortelor de ordine a fost factorul care a intarit curajul populatiei de a se ralia grupurilor si a trece la manifestari anticeausiste.

Intre orele 15:00 si 20:00, actiunea de reprimare a fost cea mai apriga. S-au folosit toate mijloacele de intimidare pentru a-i dispersa pe demonstranti

Intensitatea maxima a actiunii s-a inregistrat aproximativ intre orele 15:00 si 20:00, cand in zona centrala a orasului s-au adunat cateva mii de oameni din cele mai diferite medii socio-profesionale si de toate varstele, care scandau lozinci anti-Ceausescu. In intervalul mentionat s-au incercat si cateva actiuni de descurajare: lansarea, in viteza, a unor TAB-uri, printre cei care manifestau; manevre ale unor cisterne ale pompierilor, care au stropit grupurile cu un amestec de apa si substante chimice urat mirositoare etc.

O data cu lasarea intunericului, multi dintre cei adunati in zona centrala a Capitalei s-au retras, activi ramanand tinerii, multi dintre ei studenti, dar si indivizi fara ocupatie.

In zonele "fierbinti" (in special Piata Universitatii, in vecinatatea Hotelului Intercontinental si a Restaurantului Dunarea) existau grupuri organizate, care se manifestau activ si coerent, in vreme ce masa se misca si actiona haotic, penduland de la un grup la altul.

Pentru a se apara, manifestantii constituisera, intre ei si fortele de ordine, o baricada formata din cateva autovehicule, o remorca rasturnata si din mobilier scos din incinta Restaurantului Dunarea.

In intervalul 20:30-23:00 a inceput represiunea propriu-zisa. Militarii au primit ordin sa intensifice focul de avertisment, tragand in sus, cu car-tuse trasoare.

Dupa ce s-a zvonit ca au fost injunghiati militari, folosind surubelnite, violenta scutierilor a scapat de sub orice control

Inspre orele 24:00 au intrat in actiune si fortele de interventie (scutierii), care au inceput sa-i vaneze pe manifestanti. In timpul "asalturilor" au fost prinsi unii dintre cei care se aflau in zona.

La inceput, actiunile scutierilor erau coordonate si dirijate, acestia alegandu-si tintele - grupuri mai concentrate - si actionand pentru dispersarea lor. Evolutia a luat insa o intorsatura tragica in momentul in care in randul scutierilor a fost lansat zvonul ca la Piata Romana mai multi colegi de-ai lor fusesera omorati prin injunghiere cu surubelnite.

Din acest moment, scutierii au inceput sa "lucreze" la gramada, fara nici o alegere si fara limite. Un caz este cel in care aproape toti pasagerii care au coborat la un moment dat la statia de metrou Piata Universitatii, pana si copiii, au fost pur si simplu luati pe sus, maltratati.

Un alt moment deosebit l-a constituit iesirea din dispozitiv si trecerea prin piata a tancurilor.

Distrugerea baricadei a fost apogeul acelei nopti de cosmar. Atunci au murit oameni striviti sub senilele tancurilor

Dupa ce initial se incercase, fara succes, spargerea baricadei cu ajutorul unui TAB (cei din piata incendiasera baricada), au fost folosite tancurile.

Persoane care s-au aflat la fata locului sustin ca, dupa ce s-ar fi anuntat prin portavoce ca lumea sa se imprastie, intrucat in piata vor intra tancurile, unul dintre blindate s-a indreptat spre remorca rasturnata si a impins-o, deschizand o bresa larga. Aceasta manevra a provocat si accidentarea mortala a catorva persoane.

Dupa o scurta oprire, in timpul careia echipajul a tras o rafala cu mitraliera de bord, tancul s-a indreptat in viteza spre intersectia din Piata Universitatii, apoi s-a angajat pe Bulevardul Republicii. Primul blindat a fost rapid urmat de celelalte patru, doua urmand acelasi drum cu primul, iar doua avansand spre Piata Unirii. Dupa ce blindatele au parasit zona, in piata au patruns atat forte de ordine, cat si trupe MApN, care, cu brutalitate, i-au imprastiat pe demonstranti.

Eliberarea pietei a fost urmata de curatarea urmelor, actiune pentru care au fost folositi lucratori de la Salubritate.

In aproape tot acest timp insa, in dreptul Hotelului Intercontinental, in chiar imediata vecinatate a cordonului de militari, exista un grup agitatoric foarte activ, amplasat pe un TAB "cucerit", abandonat de echipaj, grup care nu a fost supus nici asalturilor scutierilor, nici tirului executat in zona.

Pagini coordonate de Poliana Mardari

Nu ratati!

In ziua de 21 decembrie, sistemul fortelor de represiune fusese desfasurat conform "Planului unic de actiune". Mecansimul de reprimare s-a pus in miscare. Ceausescu era decis sa ramana la putere cu orice pret. De coordonare s-a ocupat Ministerul de Interne. Despre acest episod, in ziarul nostru de maine.