Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
_________________________________________
"Sfârşitul lumii este o metaforă că ne dăm jos o piele de şarpe şi un sistem de credinţe. Murim la capitolul ataşamente, credinţe limitative şi obiceiuri nesănătoase şi intrăm într-un alt timp a altceva. În sensul acesta 2012 este sfârşitul timpurilor, şi nu în sens apocaliptic. Într-adevăr, se termină timpurile în care am fost roboţi, zombi, inconştienţi. Iar viitorul, mâinele, noi îl alegem chiar acum, prin felul în care îl gândim şi simţim, prin starea pe care o avem”. Rosteşte frazele apăsând pe fiecare vorbă în parte şi zice că nici n-ar avea cum altfel: căci toate astea sunt idei îndelung mestecate şi digerate – sunt adevărul lui. Dar până să ajungă să le rostească public, în conferinţe, gândurile acestea l-au măcinat şi l-au frământat pe el întâi, multe zile şi multe nopţi.
Și poate tocmai de aia formatorul Vasile Păun Anghel are acum felul lui unic al lui de a-şi spune gândurile: freamătă, nerăbdător, de pe un picior pe altul, cu ochii sclipind de bucurie că poate să ne râdă în nas când vine vorba de apocalipsă. "Hehehe, arăt eu ca un tip îngrijorat? Aşadar, sunt aici şi acum în faţa ta, sunt lumină din lumină , sunt vesel, inspirat şi asta e! Și acum hai să te îmbrăţişez!”. Aşa se salută cu mai toţi oamenii care-i răsar în cale, îmbrăţişându-se. Căci este convins că în anii ce vor veni vom ajunge cu toţii mult mai apropiaţi şi mai uniţi decât acum.
Și îi învaţă şi pe alţii să se îmbrăţişeze şi să gândească optimist, ca el. De fapt, din asta trăieşte. Vasile Păun Anghel a fost, pe rând, inginer de automatizări, analist de stat major şi ofiţer de informaţii. Într-o zi şi-a dat demisia, şi-a schimat viaţa la 180 de grade şi a devenit alt om. Acum organizează conferinţe şi tabere de dezvoltare personală, fiind cunoscut ca orator inspiraţional, mentor în leadership intuitiv şi antreprenor social. Și le vorbeşte oamenilor despre ce ar trebui să facă pentru ca schimbările de după 2012 să-i prindă cu psihicul sus. Le spune că apocalipsa în sine nu există; există doar un univers de gânduri despre sfârşitul lumii, ca o imensă "bază de date”. Iar viitorul, le mai spune el, este rezultatul a ceea ce gândim şi facem exact în secunda asta. Cu alte cuvinte, dacă ne imaginăm apocalipsa, o vom avea, într-un fel sau altul. Și, culmea, în ultima vreme discursul lui a prins la români mai mult ca niciodată.
"Gândul meu, sentimentul meu influenţează realitatea”
L-am cunoscut pe Vasile Păun la Brad (Hunedoara), vorbind pătimaş din mijlocul "elevilor” săi, oameni în toată firea (de fapt, el le spune "parteneri”): "Să zicem că eu, în acest moment, sunt supărat, bolnav, îngrijorat, nu am bani. Pai ce fac eu cu această stare negativă? Continuu să fac ceea ce face un om îngrijorat, ca să atrag şi mai multă îngrijorare, belele şi nenorociri? Sau aleg să deschid o altă uşă?”.
Și apoi explică mecanismele care, spune el, atrag realităţi: "Dacă mă uit la televizor şi ascult diverse surse care îmi spun că haosul se adânceste, criza devine şi mai amplă, guvernele cad, sistemele financiare se prăbuşesc şi toate lucrurile astea ajung să mă îngrijoreze, nu fac altceva decât să generez şi mai multă îngrijorare în spaţiul meu psihic. Fiindcă gândul meu amplifică aşa-numita minte colectivă de îngrijorare şi creează probabilitatea ca această linie de destin colectiv să se manifeste, pe principiul binecunoscut de toată lumea ce gândeşti, aia atragi. De pildă, dacă îţi doreşti să întâlneşti în viaţă fiinţe care să te inspire, o să constaţi că exact asta se va petrece. Până şi mersul tău pe stradă... cobori la metrou şi intri să-ţi iei un covrig... şi intri pe aceeaşi uşă unde în jurul tău sunt fiinţe la fel ca tine”.
Și, spre uimirea "elevilor” săi, zice că el ştie care e soluţia unui viitor luminos: "Cum pot eu să contribui pentru ca 2012 şi 2013 să fie ani frumoşi şi luminoşi pentru mine? Simplu, menţinând acum, în acest moment, o stare benefică mie. Și dacă şi tu faci asta, şi alte milioane şi milioane de fiinţe ale acestui neam şi ale planetei, atunci balanţa va înclina în favoarea binelui şi, în loc sa mergem pe o linie de destin colectiv a fricii, a manipulării şi a controlului, ne ducem pe linia cooperarii şi a bunăstării. Nu eu spun asta, ci ştiinta, fizica cuantică, aceea că gândul meu, sentimentul meu influenţează realitatea şi atunci eu sunt - prin tot ceea ce gândesc, spun şi fac - creatorul acestei realităţi”.
În opinia sa, "fenomenul 2012” este, de fapt, un soi de binecuvântare, un fel de dar făcut omenirii fiindcă acesta ar fi momentul în care ea are deplina libertate să-şi aleagă singură viitorul: "Omenirea se află la răscruce de drumuri: unii vor merge spre linia de destin colectiv a bunăstării, alţii vor dori în continuare conflictul, războiul şi competiţia, creându-şi propria realitate. Dar minunea este că fiecare poate alege realitatea în care vrea să trăiască”.
