Ambasadorul-poet / Diplomat pakistanez inspirat de România

Diplomaţia este o sursă nesperată de surprize. Una dintre ele o constituie însuşi ambasadorul Pa­kistanului la Bucureşti, Excelenţa Sa Sanaullah, al cărui talent îl descoperim într-un volum de poezie ieşit de sub tiparul Editurii Curtea Veche şi lansat recent la Bucureşti.

Chiar dacă mulţi îşi imaginează că a fi di­plomat în­seam­nă doar să scrii zilnic rapoarte despre situaţia internă din statul în care eşti acreditat, iată că muza nu ţine cont de ocupaţii şi de aria geografică în care ele se exercită, ci-şi alege singură "gazda". În fond, după cum ambasadorul însuşi o declară, lumea diplomaţiei oferă şansa extinderii orizontului spi­ritual. Un diplomat întâlneşte oameni rafinaţi, care sunt experţi în descrierea specificului cultural într-un mod elegant, fără să amăgească minţi iscoditoare. Acreditat în România, Excelenţa Sa Sanaullah mărturiseşte că a început să se ocupe, printre altele, de poezie, "această extrem de sensibilă formă de exprimare", numai cu doi ani în urmă, în Bucureşti. "România m-a inspirat să scriu versuri. Eu nu sunt un poet autentic. Poate că, de aceea, versurile mele sunt jumătate inspiraţie şi jumătate un efort conştient de a spune ceea ce simt zilnic. Pentru mine, versurile reprezintă o exprimare intensă a gândurilor care ţâşnesc normal din profunzimea proprie", mărturiseşte diplomatul pakistanez.



MOTIVE. Pentru Excelenţa Sa, "cultura, oamenii şi peisajul de la noi au suficient farmec pentru a transforma o persoană inofensivă într-un poet". În plus, el consideră că "un mesaj inspirat poate ajuta un poet să schimbe socie­tatea în care trăieşte sau cel puţin normele din timpul vieţii sale. Istoria abundă în exemple în care poeţii au schimbat desti­nul unor naţiuni şi au precizat statutul lor în lume, dar nu în mod ne­gativ". Prietenul domniei sale, dr. Surender Bhutani, poet şi scriitor indian, este convins că "un nou poet-filosof a răsărit în literatura de limbă urdu şi engleză. Istoricii poeziei urdu vor încerca să desluşească adâncurile frumuseţii femeii prin conotaţiile spirituale din versurile sale".

O PREMIERÂ. Citindu-i versurile, am avut posibilitatea să-i descopăr gândurile şi, ca româncă, am considerat interesant să le traduc în limba română şi să public prima carte de versuri din viaţa domniei sale. Am vrut ca românii să ştie că au fost sursă de inspiraţie pentru un diplomat, ambasadorul unei ţări străine în ţara lor. Aşa a apărut "Mountain Fox" – "Vulpea de munte ", în limbile engleză şi română. Sunt poezii scrise în majoritate în anul 2008.

La evenimentul lansării cărţii, desfăşurat la Hotel Marshal din Bucureşti, au participat am­ba­sa­dori, oameni de cultură şi artă, presă. A fost realizată mai întâi o edi­ţie specială, limitată, cu coperţi din mătase, care a fost oferită de  ambasador primului-minis­tru pakistanez în octombrie 2008, cu ocazia unei călătorii în ţara sa.

• Lucia Ban

VULPEA DE MUNTE
O, tu vulpe de munte,
Învaţă-mă cum să dansez
Peste piscurile colţuroase,
Ceva frumos,
Ceva urât,
Ca tălpile mele săltând în dans
Să lase urme de sânge roşu, proaspăt
Pe orice bolovan şi ghimpe,
Deschizând o cărare luminoasă pentru mulţimea dezlănţuită.
Aud ecourile pietrelor şi seminţelor
Rostogolindu-se cu semeţie la vale de pe crestele înnegurate
Într-un dans înfocat de păun,
Trezind zeii din somnul lor adânc
Şi mângâind incitant pântecul virgin al stâncilor.


O, tu vulpe de munte
Nu voi mânca seminţele ce se rostogolesc,
Nu voi împiedica norii albi
Să sărute buzele ascuţite ale pis­c­urilor,
Nu voi călca cu paşii mei stân­gaci
Iarba proaspătă şi petalele roşii de mac.
Cu picioarele mele neastâm­pă­rate şi învăţăturile tale
Voi face tăcerea să prindă viaţă o dată cu păsările,
Scrijelind în mormintele comune ale durerii
Presărate-n toată valea la sosirea mea.
Învaţă-mă cum să dansez, dragă vulpe,
Deosebirea subtilă dintre a merge şi a dansa
A rămas de neînţeles pentru picioarele mele,
Deşi ele par a păşi inteligent
În timp ce mă conduc la templele păcatului.