Bani - Spectacolul banalului

Ca si patratul, rotundul este, in sine, o lectie despre perfectiune. Mai ales ca pana si spatiul este sferic. Rugam a se intelege de aici ca orice realitate, oricat de decupata, nu poate fi decat rotunda. O felie de perfect care se cere a fi lustruita cu "o dalta de sange". Moneda este un rotund perfect. Dar cine face moneda? Si cum?

Am intrat in Monetaria Statului cu sentimentul ca, fara exercitiul detasarii controlate, autoimpuse, noi, oamenii de bine, am putea foarte usor s-o luam razna si sa ne prefacem in ticalosi, fie chiar si in fata unei cratite pline cu galbeni in valoare de 5.000. Tentatia banala a furaciunii te poate face sa-ti pierzi mintile, chiar si de dragul furtului in sine. In fata unei cratite pline cu monede de 5.000 de lei, micutul cleptoman care doarme in tine se cere afara. Si repede.

O intrebare existentiala de mare anvergura: cine ajunge sa lucreze in Monetarie, pentru ca, ne gandim noi asa, c-ar trebui sa fii mai cu mot, sa ai o stea proptita-n frunte, raspunsul ne linisteste, avand insa darul sa ne frustreze de un spectaculos pe care l-am fi dorit: "De obicei, oamenii vin aici si invata meserie de la cei mai in varsta; nu exista cursuri specializate si, in plus, ca sa va spun o treaba, trebuie sa-ti si placa, sa ai pasiune, pentru ca altfel...". Mircea Badarau, directorul general al institutiei, isi lasa raspunsul suspendat intr-un aer in care mai plutesc si alte intrebari, la fel de caraghioase ca asta, dar preferam sa iesim ca sa mai facem cunostinta cu o sectie necunoscuta: sectia de...

BIJUTERII SI OBIECTE RELIGIOASE. Aici, pragmatismul programat al omului care are chef sa-si faca o bratara din "aoleu" se pupa retoric cu Dumnezeu (si sfintii Lui), descris in dimensiunea metalului pretios. Aici, abstractul si greu de cuprinsul Creator se lasa modificat in forma exacta, de atat de usor de cuprinsa Lui creatura, un paradox al existentei omenesti fata cu un paradox al existentei Lui. Creatura care re-creeaza Creatorul (si spunem asta situandu-ne necesar intre limitele de respect impuse).

Nenea Vasile are un job cel putin admirabil. Face chivoturi. In chivoturi, bisericile pastreaza Sfintele Daruri (trupul si sangele Mantuitorului), cu care preotul iese inaintea credinciosilor in timpul Sfintei Liturghii. Aflam cu bucurie ca numai ce-am ratat de vazut pe viu un chivot realizat pentru Episcopia din Galati, cu ocazia implinirii a 100 de ani de la infiintare, o bijuterie din aur si argint care n-a costat decat sase sute de milioane si ceva de lei. Ce e uluitor in realizarea chivotului acestuia (si, evident, a celorlalte deopotriva) este faptul ca fiecare element alcatuitor este lucrat manual, finisat si bibilit pana la ultimul detaliu. Chivotul este, in speta, reproducerea in miniatura a unei biserici si el serveste precis scopului pe care l-am amintit mai sus. Impreuna cu toti colegii din atelier, nea Vasile a facut ceva chivoturi la viata lui (ma rog, impropriu spus, pentru ca pe vremea lu’ Ceasca nu facea asa ceva, a inceput sa realizeze chivoturi din ’93, pentru o biserica din Botosani si de-atunci o tine langa). Stia nea Vasile ceva despre tehnica realizarii chivoturilor? Nu. A inceput sa-l lucreze si asta a fost tot. A, ca i-a iesit superbine, asta asa e.

ICOANELE. Si asta ce e. Asta era o icoana pe care tocmai au terminat-o, cu Maica Domnului cu Pruncul. Lucrata manual, o opera de arta in sine. Cum se face o asemenea icoana din metal? Pai, o asemenea icoana din metal (pretios, of cors) se face asa: mai intai se deseneaza icoana pe smoala incinsa, dupa care se asaza desenul pe smoala incinsa si se urmaresc cu acuratete urmele desenului. Dupa aceea se ia lucratura si se bate in metal. Liniuta cu liniuta, rid cu rid, ochi cu ochi, mana cu mana, fald cu fald, deget cu deget. Unghie cu unghie. Fir de par cu fir de par. Cu acuratete si aplecare catre lucrul bine facut. Oamenii nasc icoana dalta cu dalta. Nea Vasile povesteste ca, din opt ore de migalit pe zi, sapte ore jumate acesti oameni nu se ridica de la masa de lucru, desi nimeni nu le cere imperios acest lucru. Bijutier, gravor, cizelor, pentru ei e o chemare, nu e un job.

Ce se mai realizeaza in atelierul de bijuterii si obiecte bisericesti. Racle (de tinut moastele sfintilor). Si, pentru preot, mitre si tot ce-i mai trebuie. E un biznis in egala masura in care e o arta. Rara.

ATELIERUL. Sau cand creatura creeaza Creatorul

ATELIERUL DE GRAFICA. Aici il intalnim pe Constantin Dumitrescu, gravor. Aici se face orice doreste Caprioara. Doreste Caprioara un medalion cu chipul sau (desi Tatal i-a spus sa nu-si faca chip cioplit)? Caprioara il va obtine. Daca vrea Caprioara o medalie cu chipul sau reprodus cu acuratete, ii aduce o poza gravorului, care o va reproduce cu strictete. Daca animalul din Caprioara vrea ceva mai stilizat, o sa-l lase pe gravor s-o faca asa cum i s-arata lui. De multe ori, Caprioara nu s-a aratat foarte extaziata de lucrarea gravorului, desi nu putem spune despre gravor ca este un om cu intentii rele. Interesant este modul in care o matrita realizata pe o scara de 1/1 ajunge sa se transforme intr-un ceva mic-mic. Mai intai se face un desen de patru-cinci ori mai mare decat originalul, dupa care se toarna medalia-proof (in ipsos), dupa care, tot asa de mare, se toarna in bronz si se duce la pantograf. Pantograful taie cu precizie matrita, obtinand medalionul in dimensiunea dorita. Abia dupa aceea se fixeaza negativul (adica desenul, chipul etc.). In Monetarie s-au facut medalioane cu chipul Ceausestilor, cu stema Romaniei, "sute si sute de insigne, sute si sute de medalii (sportive y compris), sute si sute de brelocuri si, in esenta, cu orice altceva". "Pentru noi, asta e istorie", comenteaza ing. Popescu, insotitorul nostru.

Nu exista limite decat cele impuse de bunul-simt. Nu exista ifose. Nu exista aere de artist neinteles. Nu exista nimic din ceea ce, iesind afara pe strada, intalnesti. Ubicuitatii arogantei noastre citadine si imposibile, aici ii corespunde taina cea de necuprins. Arta secventializata.

MONETARIA STATULUI

Citeste, te rog, "fabrica de bani". Mai citeste "fabrica de medalii si decoratii de stat, insigne, jetoane, brelocuri, medalii sportive s.cl.". Mai citeste "fabrica de facut bijuterii si obiecte bisericesti unicata". Mai citeste "clinica de obstetrica a banilor pe care nici nu-i mai luam ca rest". Incubatorul firfireilor. Raportat la numarul total al populatiei romane putem spune ca, in fiecare zi, o mana de oameni ne gatesc noua monedele existentei noastre. Banca-mama da comanda la Monetarie, ca sa fie asa si pe dincolo, Monetaria zice "da" si trece la treaba, oamenii, ca muzicienii unei filarmonici, se asaza frumos la locurile lor, unul face aia, altul face ailalta, corect si onest si silabisit. Omeneste. Uite, de pilda, aici. Femeia sta la cratita si are in vedere sa pregateasca terenul pentru mica moneda ce sta sa iasa in lume. Un obstetrician, cum spuneam, al finantelor marunte. Aici poti vedea o presa monetara. Face 750 de piese pe minut. Banii obtinuti se duc si se transforma in rulouri, rulourile (niste tigari de foi, in ultima instanta) se duc si se transforma in pachete (sase chile de caciula). O tanti cantareste, alta impacheteaza, niste furnici cu functii standard in ierarhie. Un fel de taina ancestrala.