Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Slalom printre fiinţe întinse pe caldarâm în plin centrul Iaşiului! De la distanţă zici că-s trei câini întinşi la soare care se bucură de mângâierea căldurii de primăvară. Ca o mică siestă după un prânz sărăcăcios, dar care totuşi a existat! Însă “câinele” de lângă chioşcul de difuzare a presei nu e chiar câine! Are două mâini, e îmbrăcat şi latră doar după ce a băut prea multe pahare. Mârâie când e înfometat ori îl provoci la un consurs de rezistenţă la băutură. Vecinii de suferinţă, încă bipezi astăzi, spun că omul nu s-a odihnit prea bine ast’noapte, iar acum îşi face somnul de întreţinere, că de frumuseţe nu mai poate fi vorba. Ceilalţi doi vagabonzi din imagine nu s-au delectat cu cine ştie ce pahare cu alcool, nu! Ei au consumat doar câteva şaorme (resturi) şi au făcut puţină indigestie de la uleiul de arahide. Aşa că s-au lungit un pic să le treacă. Şi aşa i-au apucat altă stare - aceea de lenevie din cauza căldurii ce a năvălit brusc. 23 aprilie, 23 de grade Celsius, 23 de grade de alcool pentru boschetarul căzut la datorie! Am întrebat ce e cu omul cu pricina? Dar şi cu căţeii. Nu se cunosc, dar s-au împrietenit de nevoie. Cum am arătat deja, omul băuse pe datorie mai multe pahare. Câinii? Nişte maidanezi cu reumatisme grave ce se tratează la lumina soarelui. Vă vine să credeţi? Posibilul cititor din anul 2100 al acestui reportaj va afla că în România anului 2013 oamenii încă mai dormeau pe stradă în poala unor câini vagabonzi. Nu am rezistat să nu realizez un aşa instantaneu artistic cu toate că aveam la mine doar aparatul de rezervă. M-am gândit să scriu despre cei trei sătul fiind de toate ştirile ce apar azi şi care toate sunt legate fie de politică, fie de cancanuri. Mi-am amintit de vremurile glorioase ale presei ieşene când un cotidian local îşi propusese (cu ani în urmă) să publice doar relatări din cartiere. Ce mai fac oamenii, pe unde mai umblă, ce coaste îi dor, ce junghiuri le trec prin minte! O, tempora. De ce nu ar fi un eveniment şi faptul că un boschetar doarme regulamentar în tandem cu doi câini vagabonzi! Nu, încă nu, acel om al străzii nu a muşcat niciun maidanez. De aceea luaţi această relatare de la faţa locului drept un material incitant. Unicul scop al publicării sale: să vă descreţească ochii şi minţile impregnate de criză, şpagă, salarii grase, să moară capra vecinului şi altele. Este, dacă vreţi, o altfel de ştire. Oare n-ar trebui să reinventam felul de a face presă? Poate că nu e necesar. Nu ar fi ca şi cum am reinventa roata?
