Vremurile când Stațiunea Semenic era numită „Paradisul bănățean” sau „Perla Banatului” au apus, iar acum este un loc părăsit. Vechile hoteluri care puteau caza aproape 1.000 de turiști sunt în ruină și nimeni nu pare interesat să revigoreze această zonă. Mai mult, uzura clădirilor este atât de mare, încât acum ar fi mai ieftină demolarea acestora și reconstrucția de la zero. Nu se întâmplă însă nimic.
Semenicul a fost zeci de ani locul preferat de vacanță al timișorenilor, așa cum Poiana Brașov este și acum locul preferat al bucureștenilor. Din păcate, în ultimii 10-15 ani, stațiunea a întrat, încetul cu încetul, în rândul locurilor nefrecventate. Nu mai vin turiști pentru că, pe de o parte, nu mai au unde să se cazeze, și, pe de altă parte, drumul foarte prost este un adevărat obstacol.
Hotelurile fostului OJT Caraș-Severin, Gozna, Nedea și Semenic, aflate în proprietatea Societății de Turism Semenic, sunt închise de mai bine de cinci ani și se degradează pe zi ce trece. Geamurile sunt sparte și pătrunderea ploii și a zăpezii „mânâncă” pereții. Acum toți recunosc că privatizarea OJT Caraș-Severin a fost un eșec. Noul proprietar nu a investit nimic în baza pe care a achiziționat-o. Ba, mai mult, a preferat să o lase să se degradeze până când a fost nevoit să închidă. Mai nou, după falimentul societății, de doi ani cele trei hoteluri au fost scoase la licitație cu sume în jur de 700.000 de euro fiecare, dar nu s-a arătat nimeni interesat să le cumpere, iar ele se năruie în continuare.
Atracțiile zonei erau, pe timp de vară, traseele turistice din pădurea seculară și rezervația naturală Semenic, și, iarna, pârtiile de schi. Cum nu mai există posibilitatea cazării, nu mai vin nici turiștii. „Păi pentru ce să mai vin? Plec dimineața din Timișoara și ajung la pârtie în trei ore. Schiez două ore, apoi, gata, trebuie să mă întorc. Dacă vreau să schiez o zi întreagă ar trebui să mă cazez undeva aproape. Dar cel mai aproape poți găsi cazare la vreo 15-20 de kilometri, la Gărâna, Brebu Nou, Trei Ape sau Văliug. Mai mult pierd pe drum. Mie îmi este mai ușor ca din Timișoara să ajung în Austria la schi, unde am și alte condiții decât pe Semenic”, spune Doru Mitroiu, turist din Timișoara.
Cea mai lungă pârtie de schi din România zace abandonată și ea
Pe lângă lipsa cazării și a restaurantelor, nici instalațiile de cablu nu mai funcționează, în afara unul teleschi scurt, pentru începători. Nu mai există vechiul telescaun, care deservea cea mai lungă pârtie de schi din România, care măsoară peste șapte kilometri, de pe Semenic până la Văliug. Cei care se încumetă acum să o coboare și doresc să repete treaba asta, sunt nevoiți ca de la sosirea în Văliug să se întoarcă cu... microbuzul, drum care durează jumătate de oră, dar acest microbuz nu pleacă doar cu 2-3 pasageri. Trebuie să aștepte să se umple. Cum nu sunt mulți turiști... așteptarea poate dura și o oră... Aceasta este o altă situație care alungă doritorii de sporturi de iarnă din Semenic.
Accesul în stațiune este, poate, cea mai gravă problemă. De la bifurcația din drumul județean Reșița-Slatina Timiș sunt doar 8 kilometri până pe Semenic, însă sunt un coșmar pentru șoferi. Drumul nu a mai fost reabilitat de la revoluție; în afara unor mici peticeli temporare, care nu țin mai mult de câteva luni, este plin de gropi și cratere, care pur și simplu rup mașina. Doar posesorii de mașini de teren se încumetă să revină.
„Este păcat. Aici se putea face turism mult. Ai tot ce-ți trebuie aici. Peisaj, vara ai drumeții, iarna este schiatul, dar se pare că turismul aici a fost abandonat. Dacă s-ar face drumul... Cine-i nebun să-și strice mașina? Și dacă vine o dată... nu mai revine, pentru că nu prea are ce face aici. Nu ai cazare, nu ai restaurante, îți mai rupi și mașina”, spune Valentin Balaban, șeful Salvamontului din Caraș-Severin.
Munții Semenic au cea mai lungă perioadă cu zăpadă din România, 68 de zile pe an
Principala cauză a acestei situații este închiderea vechilor hoteluri. Astfel, în acest moment, în Stațiunea Semenic se pot caza doar maximum 64 de turiști în două vile. Asta este toată capacitatea. 24 de locuri la Cabana Andra și 40 la Vila Colț de Rai. Dar acestea sunt deschise doar dacă se contractează grupuri la capacitatea lor, altfel nu este rentabil. În restul timpului... sunt închise și cele două cabane.
„Dacă ar face măcar drumul...”
La urma-urmei tot ce-i trebuie acestei stațiuni pentru atragerea investitorilor este un acces mai facil prin refacerea „păcătosului” drum de doar 8 kilometri. Valentin Balaban, spune că pentru 2019 ar fi promisiuni pentru modernizarea lui. „Proiectul există, acum să vedem dacă sunt și banii pentru asta. Promisiuni de genul ăsta au mai fost. Acum sperăm cu toții ca de data asta să fie și realizată această reabilitare. Cu un acces mai bun vor veni și turiști, și investitori”, spune acesta.
Primăria din Văliug a încercat în ultimii ani găsirea de parteneri pentru cumpărarea pârtiei Semenic-Văliug de la fosta Societate de Turism Semenic, care ar costa circa 500.000 de euro. Din păcate, tot din cauza drumului, nu s-a înghesuit nimeni. Apoi, construirea unei telegondole sau a unui telescaun, cu un cost de aproximativ un milion de euro, care să funcționeze toată perioada anului, ar resuscita și Semenicul, dar și restul zonei.
Cei care au mai investit câte ceva au închis și ei
Investitori au mai fost de-a lungul timpului, dar cei mai mulți au abandonat. Câțiva ani a funcționat și un hotel, „Dușan și fiul”, în clădirea fostului cămin al angajaților de pe Semenic. S-a închis și acesta, nefiind rentabil. Anul trecut a fost cumpărată Cabana Centrală, construită în 1936, de la moștenitori, dar noul proprietar a reușit până acum să repare doar acoperișul și abia peste doi-trei ani aceasta va fi funcțională. Ar mai însemna încă 150 de locuri de cazare. Dar dacă drumul nu va fi reabilitat, investiția va fi tot degeaba. Familia Coșteanu, moștenitoarea Cabanei Centrale, a acuzat de mai multe ori în ultimii ani că politicul nu a vrut să se implice în salvarea Semenicului „până când un șmecheraș nu va pune mâna pe tot muntele”. Și ceilalți localnici dau vina pe politicienii care s-au succedat la conducerea județului că nu au făcut nimic pentru salvarea stațiunii. „Florin Frunzăverde a prăpădit tot turismul de aici. A promis cât a fost șeful județului că asfaltează, că aduce oameni cu bani. Nimic, domnule, nimic, iar dacă nu se face nimic, totul se strică. O casă neîngrijită cade peste tine. Iarna e strat de jumătate de metru de gheață în camere. Nu mai sunt geamuri, nu mai există tocărie, uși... Se distrug. Cine să le mai cumpere în halul în care sunt acum?”, spune și Felix Anton, localnic din Văliug.
Ca timișorean ajung mai ușor în Austria la schi decât în Semenic. Am autostradă și în câteva ore sunt în Austria.
Doru Mitroiu, turist din Timișoara
Uitați cum arată cele trei hoteluri construite pe vremea lui Ceaușescu. Ce era așa de greu să le întreții? Erau turiști mulți până acum 10 ani. Dacă le îngrijeau... Dar uitați-vă la ele acum. Mă mir că nu s-au prăbușit..
Felix Anton, localnic din Văliug
700.000 de euro este valoarea fiecărui hotel al fostului OJT Caraș-Severin din Stațiunbea Semenic. De doi ani nu s-a arătat nimeni interesat.