Doamna Nina

Doamna Nina zâmbeşte mereu şi poartă pulovere colorate. De câte ori o văd, simt că aparţine unei lumi străvechi, plină de minunăţii, şi îi simt vibraţiile care nu sunt ale unui om obişnuit.

O vezi dintr-o sută, e rumenă în obraji şi ochii şi faţa îi radiază permanent. O văd pe doamna Nina cam de două ori pe săptămână şi de câte ori o văd uit de tot şi mă încarc de entuziasm. Îţi doreşti să fii şi să simţi ca doamna Nina, pentru care nici o grijă şi nici o greutate nu îi alterează universul.
Cine este doamna Nina, de unde vine şi cum aş putea să descopăr părţi din universul acela? Trebuia sa aflu, ştiam că doamna Nina nu e doar atât! Pe lângă faptul că mâinile ei fac cele mai bune prăjituri şi plăcinte din lume, ceva explică gustul unic şi halucinant al bucatelor create de ea – simplitatea şi cultul pentru tradiţie, o moştenire care vine generaţie în generaţie.

Nepoata lui Preda
Pentru că doamna Nina este nepoata lui Marin Preda, s-a născut la Siliştea şi a învăţat la aceeaşi şcoală, ca şi scriitorul. Pare personaj rupt din „Moromeţii” (adoră filmul). Îmi spune „Exact aşa sunt şi eu...”. „Mie nu-mi plac oamenii care îşi schimbă vocea, care se linguşesc, iar dacă mă supără cineva foarte tare, eu i-o tai repede, direct,  aşa sunt şi aşa am fost mereu. Plus, că eu nu vreau decât să fiu respectată, aşa cum eu respect oamenii”. Aşa e, doamna Nina impune respect şi are o privire care te ucide dacă nu te simte că eşti natural şi sincer. Bunica ei, Ioana Călăraşu, care a trăit până de curând, a fost verişoara lui Marin Preda, iar Ilinca Preda (Ilinca Moromete), sora lui, i-a fost singura prietenă adevărată.

Pe ceilalţi fraţi ai scriitorului nu îi mai ştie, doar pe Alexandru Preda (Sae) care are 84 de ani şi un fiu, pe Sorin Preda. Îmi arată arborele genealo­gic. Totuşi, nu asta o face să fie mândră de existenţa ei aici. Îmi spune că Teodor, fiul ei, este cea mai mare realizare. O întreb cum a ajuns să lucreze acum la Băcănia Veche... Îmi spune că meseria ei de fapt este de... intarsier, „...dar, ştii, nu mai există astazi”. Înainte de a face prăjituri a făcut sculptură în stejar, măiestrind şi o frumoasă lucrare a unei catapetesme dintr-o biserică nouă din Bucureşti. Spune că nu a fost crescută şi educată religios şi cam nimeni din neamul lui Preda nu a avut înclinaţii bisericeşti. Acum, după ce a lucrat în biserică şi a stat de vorbă cu preotul, a început să mediteze asupra lucrurilor sfinte. Îi plac foarte mult florile şi lucrul la goblenuri. Mă invită să vin într-o zi la ea acasă, să-i admir pereţii plini de tablouri cusute de ea şi îmi povesteşte cum e grădina de trandifiri roz de la Siliştea – Gumeşti. Râde şi îşi aduce aminte când mergea la atelierul şi trecea zilnic pe lângă o grădină în care erau o tufă de trandafiri roz cum nu mai văzuse.

O întreb dacă şi-l aminteşte pe Marin Preda. Îmi spune ca el stătea mai mult cu fraţii lui, stătea de vorbă cu Ilinca şi cu Gheorghe (Achim Moromete) şi pleca. În schimb, îşi aminteşte de soţia lui Marin, care „era foarte frumoasă şi foarte elegantă”. Apoi, îmi dezvăluie că şi ei îi plăceau rochiile şi pantofii şi se îmbrăca doar de la casa Venus. Stilul ei e foarte colorat şi vesel, poartă culori tari şi are haine frumoase, într-adevăr. O văd cum îi sclipesc ochii şi îmi dau seama că sigur a fost un copil năzdrăvan. Îmi povesteşte cum, copil fiind, pe la 8 ani, mergea prin vecini şi „fura” bebeluşi îi ducea la ea acasă, îi legăna, le cânta şi îi dădăcea. Nimeni nu intra în panică pentru că se obişnuiseră să-i găsească (bine îngrijiţi), la Nina acasă.

Acum Nina are 45 de ani, dar spune despre ea că e şi acum un copil răsfăţat, „când mă duc acasă, mama îmi dă să manânc şi părinţii au grijă de mine”. În rest, viaţa ei frumoasă, face neobo­sită prăjituri după reţete proprii şi le inovează de la o zi la alta. Lunea, în ziua ei liberă, îi place sa privească la televizor la „filme artistice, nu la telenovele”. La finalul interviului mă întreabă: „doreşti să guşti puţin din vinul de la mine de la ţară, făcut de ai mei?” Zic da! Vinul este foarte sec şi aspru, dar extraordinar de pur. A fost o onoare pentru mine. Mulţumesc, doamna Nina! Pe curând!