Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Isi scutura caciula neagra, plina de zapada, printre picturile lui Tonita, ale lui Victor Brauner, Magdalena Radulescu sau Jules Perahim. Se uita rapid de jur imprejur, scoate si lupa mica pe care o tine mai mereu in geanta, dupa care se aseaza linistit pe fotoliul elegant, cu tapiserie dungata, rosie. Cu ochelarii pe nas, rasfoieste cu de-amanuntul catalogul. Barbatul subtirel, putin adus de spate, este primul sosit la cele doua licitatii deschise de casa Artmark, una destinata epocii ceausiste si cealalta avangardei si expresionismului. Nu vrea sa fie deranjat. Stie doar ca concentrarea trebuie sa fie maxima si ca planul sau trebuie dus la bun sfarsit. In timpul asta, sala este pregatita pentru licitatie. Se aseaza scaunele, tinere bine machiate si cu parul aranjat la coafor preiau ultimele indicatii ale clientilor, plimbandu-si tocurile inalte dintr-o parte in alta, bauturile se torn in pahare, garderoba se umple cu paltoane si haine de blana. Printul Paul si Printesa Lia isi fac aparitia. Bliturile parca iau foc. Barbatul insa, pare sa nu-i vada. Inca isi mai face semne in dreptul obiectelor pe care si le-ar dori. Cere informatii suplimentare unui reprezentant al casei de licitatii. 'Artachino este un pictor foarte bun, i s-au vandut tablourile si cu 50.000 de euro. Pretul celui pe care noi il avem aici, de 3.800 de euro, este excelent'. Barbatul pare multumit de explicatie si bifeaza tabloul reprezentand o femeie care citeste ziarul puterii, Scanteia.
Intr-un colt, imbracat la costum negru, Iurgen are ochi numai pentru cele doua porumbite din argint aurit si emailat scoase la licitatie. Ii convine pretul de pornire de 1200 de euro si, daca sta bine si se gandeste, parca i-ar placea si un steag de pe timpul raposatului, sa-l puna alaturi de cel al tarii sale, Olanda. De trei ani este in Romania, nu stie mare lucru despre tara adoptiva, dar tot ce inseamna trecutul unei natii il atrage. Doamnei Marina i-ar placea cele doua blanuri superbe primite cadou de Elena Ceausescu, dar zice ea 'nu as putea sa le port niciodata, stiind ca au apartinut acelei femei'. Cu toate acestea ii este dor de perioada in care, la Cibernetica se intra foarte greu, cand se mandrea cu vreo reusita la institutul la care lucra sau cand se strangeau buluc in casa vreunui prieten pentru a vedea filme pe caseta. 'Statistic vorbind, eram tara cu cel mai mare numar de aparate video. Cand ne duceam la un coafor si gaseam un Paris Mach o rasfoiam din scoarta in scoarta. Paginile erau ferfenita de la atatea maini. Eram avizi de tot ce era nou. Acum, nu stim ce sa facem cu informatia', spune femeia de 60 de ani, care, datorita sotului diplomat, a locuit o vreme la New York. 'Cine a trait greu pe timpul comunismului, nu prea este interesat de aceasta colectie. Cei receptici sunt nostalgicii, tinerii curiosi si persoanele care stiu ca valoarea acestor produse poate creste odata cu timpul', ne explica domnul Stomff de la casa Artmark ratiunile pentru care sala a devenit, dintr-o data, plina ochi.
Licitatia incepe. Gigi Badala este pregatit. De mai bine de 30 de ani studiaza lumea artei, frecventeaza licitatiile, iar hobby-ul i-a devenit afacere. Are casa cu trei niveluri intesata cu mai mult de 300 de tablouri, portelanurile ii taie rasuflarea, iar sculpturile, i s-a intamplat sa-i aduca un venit de 140 de ori mai mare fata de pretul de achizitie. Umbla talciocurile si nu e tara pe care sa o viziteze si in care sa nu ajunga la targul de vechituri. Ani buni a stat in Siria. Acolo a invatat, cumparand argint ieftin si vanzandu-l scump, sa imbrobodeasca oamenii si sa obtina cel mai bun pret. Pentru caseta cu bijuterii a Elenei Ceausescu ar da maximum 600 de euro, albumul cu fotografii 'Vizita lui Ceausescu in Japonia', legat in matase, cu margini aurite l-a cotat la cel mult 1000 de euro, iar vasului de portelan pictat cu motive traditionale romanesti, cu aur coloidal, inca ii mai cantareste valoarea. Tacticos, s-a asezat pe ultimul rand din mijloc. De la pupitru se anunta conditiile licitatiei. Lotul 1, lotul 2…60 de euro, 70, cine ofera mai mult, 1oo de euro. Vandut. Arareori, lupta devine crancena. Portretul lui Ceausescu nu a fost ravnit de nimeni, la fel s-a intamplat si cu felicitarile pe care el le trimitea cunoscutilor. Batalia s-a dat pe Iacul de bronz facut cadou dictatorului de catre Mao Tsedong in anii ’70, cotat la 300 de euro si ajuns sa se vanda cu 12.000 de euro, prin telefon. In sala intesata de participanti, lucrurile parca se aranjasera tacit. Randul de chinezi veniti cu tot neamul si-au adjudecat blanurile cu peste 4000 de euro bucata, de la 1800 de euro, pret de pornire, un englez a poftit la fotografia celor doi Ceausesti mergand la o sectie de votare, iar un tanar indragostit a mai pus 200 de euro pe langa cei 400, pretul de pornire, si i-a indeplinit visul iubitei lui de a-si tine bijuteriile in caseta decorata cu sidef, primita in dar de Elena Ceausescu. Patronul unui muzeu din Orastie s-a ascuns in spatele paletei galbene si n-a lasat pe nimeni sa se apropie de tot ce a avut legatura cu razboiul: decoratii, insigne, drapeluri, ordine, medalii si plachete. 70 de obiecte au fost sfredelite de privirile celor dornici sa le aiba acasa.
Dincolo de cortina ce desparte sala licitatiilor de hol, vocea tanara a gazdei turuie asemenea unui robot: 10.000 de euro, o data, de doua ori, de trei ori, adjudecat. A sosit randul picturilor, a artileriei grea. 'Ati venit la licitatieA', il intreb pe un batranel rumen la fata, ce tocmai sosise de afara. Omul ma priveste curios, se repede la paharul cu vin rosu, cu mana tremuranda il da pe gat dintr-o singura zvacnire si imi spune grabit: 'Nici gand. Sunt satul de Ceausescu. Mata sa gusti vinul asta. E minunat. Acuma ma grabesc, ca incepe spectacolul la Ateneu!'
