Exclusiv. Eminescu la început de an şcolar, 1875: Ploaia trece prin acoperişul şcolii, “copii goi şi bolnavi, învăţători ignoranţi şi prost plătiţi, administratori superficiali”

La 1 iulie 1875, într-o perioadă de intensă creaţie literară, Eminescu a fost numit revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui. Viaţă cu anevoiose drumuri la ţară, prin colb şi glod (praf şi noroi - n. red.). O poziţie nouă, pentru care nu era pregătit, însă s-a străduit să îndeplinească cât mai bine sarcinile ce îi reveneau. Postul fusese obţinut cu sprijinul lui Titu Maiorescu, Ministrul Instrucţiunii Publice în acel moment, cel care nu a privit cu ochi buni destituirea poetului din postul de director al Bibliotecii Centrale din Iaşi. Pe perioada mandatului de funcţionar şcolar, Eminescu întocmeşte zeci de rapoarte, reclamaţii şi chiar propuneri pentru îmbunătăţirea actului de învăţământ, în special în mediul rural, de unde provenea, şi unde erau de departe şi cele mai mari probleme. Iată ce constata marele poet în peregrinările sale prin noroaiele patriei: “…copii goi şi bolnavi, învăţători ignoranţi şi rău plătiţi, administratori superfiţiali, toate acestea îngreuiate de creşterea impozitelor, menite a hrăni această stare de lucruri, nu sunt condiţiunile normale pentru şcoli bune…” 
Una din şcolile din judeţul Iaşi inspectate de poet a fost cea din Andrieşeni, pe care a găsit-o închisă din cauza lipsei de lemne. “…După ce s-a făcut focul am inspectat-o din nou la 3 ore fără un sfert, cum m-am întors de la Şipote. Am aflat prezenţi un copil în clasa a IV-a, doi în clasa a III-a, patru într-antâia. Răspunsurile lor au fost peste tot slabe. Domnul învăţător e însărcinat de a comunica următoarele primăriei locale: 1. Şcoala să fie aprovizionată cu lemne, care se vor preda învăţătorului în natură; 2. Părinţii copiilor să fie obligaţi să le cumpere cărţi în regulă; 3. Avertismentele să se execute cu stricteţă, pentru ca obligativitatea învăţământului să nu fie o iluzie…”.
Despre şcoala de la Prisăcani, notează: “Şcoala acolo e asemene zidită de Stat însă e aproape în ruină, încât chiar în prezent nu se poate ţine şcoală în el. Învăţătorul nu şi-a primit de 10 luni salariul, pe care ţine în debit la comună”.      

Frecvenţă redusă. În sala de clasă se păstrează curechiul notarului
“Inspectând astăzi şcoala din satul Rediul (Vaslui - n. red.) - mitropoliei am aflat 9 elevi prezenţi din 52 înscrişi. Frequentaţia mică e de atribuit primăriei, care nu amendează pe cei avertizaţi. Răspunsurile copiilor au fost peste tot satisfăcătoare. Însă trebuie făcută mai multă lectură, teme înscris (compoziţii şi dictando) şi exerciţii gramaticale…” Găseşte şi un primar potrivnic la Şipote, Iaşi: “…Primarul îşi dă toate silinţele ca să facă cu neputinţă funcţionarea şcoalei acesteia. Din lipsă de lemne şcoala stă pustie. Localul  clădit în 1870 anume pentru şcoală şi având două camere şi o tindă a fost împărţit, rămânând tinda şi o cameră pentru locuinţa notarului, iar uşa clasului s-a făcut spre păretele de Nord…În acest clas se păstrează curechiul notariului…”. În “cotuna” Stânca, Eminescu recomandă introducerea la clase I a “Metoadei nouă” de Creangă.

Trece ploaia prin acoperiş, trebuie acoperit cu stuf
Într-un alt manuscris de-al său, din aceeaşi toamnă a anului 1875, găsim înscris: “Reparaţiile trebuitoare şcoalei din Stânca: Repararea pereţilor, lipit şi văruit. Acoperirea cu stuh, că e numai rogoz şi trece ploaia. Ogradă. Ogeacurile ruinate. Firma. Ornic (oprit 16 fr. şi n-au reparat). Harta Europei de legat. Tablou de încadrat”.  În altă localitate, la Tibin, Eminescu notează: …”frequentaţia foarte neregulată. De aceea amenzile vor trebui aplicate cu asprime…Citirea merge slab în toate clasele, de aceea Dnul învăţătoriu trebue să aibă în vedere mai cu seamă citirea şi scrierea, toate celelalte obiecte ale programului sunt nule şi fără de nici o valoarea, dacă aceste două principale vor fi neglijate. Nu pot zice că am ieşit mulţămit din această şcoală, deşi zelul Dlui învăţătoriu poate fi mare. Trebuie să-şi schimbe metoda…Cuprinsul bucăţilor citite copiii le vor povesti cu cuvinte proprii, în scris vor face mici compuneri asupra unor obiecte cunoscute lor (aceasta în clasa a III-a) în a doua vor scrie după dictando. Toate însă cu înţeles, nimic mort, nimic mecaniceşte”.
Tetoieştii, 19 Noemvrie 1875: “Inspectând astăzi şcoala din satul Totoeşti, am aflat 15 elevi prezenţi din 40 înscrişi. Răspunsurile ni s-au părut mecanice, încât ar fi de dorit, ca înveţămintul să aibă mai multă viaţă. Cu deosebire însă trebue, ca copiii să nu înveţe nimic pe de rost, ce n-au priceput pe deplin. Deprinderi gramaticale îndelungate trebuie să precedeze orice definiţie scrisă. Când cetesc copiii ceva, trebue să se facă luători de samă la înţelesul celor ce au citit şi să povestească cu cuvintele lor proprii cuprinsul bucăţii de lectură. Afară de aceasta se recomandă exerciţii de stil, adică mici compuneri asupra unor obiecte cunoscute copiilor…”.
Localitatea Brodoi, plasa Stemnic: “Băncile făcute proforma. Nici clopoţel, nici orologiu. Nici un avertisment împlinit. Leafa învăţătorului neplătită. Copii foarte puţini”.    

Notă: Informaţiile cuprinse în acest material provin din manuscrisele aflate în Arhiva Academiei Române şi publicate în diferite lucrări memorialistice între care volumul M. Eminescu, “Scrieri politice şi literare”, Minerva, 1905.