Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un camarad de joacă al marelui artist îşi aminteşte de talentul precoce al marelui comic şi om de teatru. În 1970, la comemorarea a 90 de ani de la naşterea lui Constantin Tănase, când la Vaslui avea loc prima ediţie a Festivalului de Umor « Constantin Tănase » în urbea natală a marelui comic încă se aflau în viaţă oameni care l-au cunoscut, au copilărit împreună, au fost tovarăşi de năzdrăvănii. Unul dintre vasluieni a asistat cu admiraţie la primele sale spectacole, neoficiale, date în curte, prin magazii sau în beciuri.
Puştiul Costică şi trupa lui de cartier
La sărbătoarea celor 90 de ani de la naşterea lui Tănase, Gheorghe Chiriac, pe atunci un pensionar tipograf din Vaslui a povestit cum şi-l amintea el pe Tănase, care era cu opt ani mai mare. Perioada de care-şi amintea vasluianul era aceea în care Tănase făcea şi primele încercări, copilăreşti, însă din care se întrevedea încă de pe atunci talentul artistic, încercări reuşite de altfel de a pune în scenă piese de teatru “...Eu eram dintre aceia care, zburliţi şi nemâncaţi, însă neobosiţi, ne ţineam liotă după Costică şi trupa lui. Urmăream pe brânci, din uşa coteţului, spectacolul care se desfăşura în interior, până ce ne biruiau păduchii de pasăre şi atunci fugeam într-o magazie “închiriată” ad-hoc de noi sau în beciul casei lui Tănase, după cum erau “vremurile”, adică după termenii în care ne aflam cu gospodarii din cartier. Mai mici şi mai neajutoraţi, după câteva lacrimi eram admişi să vizionăm spectacolul, chiar şi fără nasturii de rigoare, căci de la un timp se cam isprăviseră, bietele mame prinzând de veste cum stau lucrurile. De fapt, generozitatea a fost întotdeauna o componentă sufletească a lui Costică. Impresionant nu este că a fost generos, ci că a rămas. Întrebat odată de ce se tot duce la Vaslui cu trupa şi păzeşte aşa de tare să nu omită acest oraş din vreun turneu, nu i-i peste mână? a răspuns: Fiindcă nu ţin să mă îmbogăţesc”.
De altfel, o dovadă în acest sens o constituie o însemnare dintr-un alt carneţel personal dăruit de Virginia Tănase Muzeul Judeţean Vaslui. Acolo sunt trecute o parte dintre localităţile unde Tănase împreună cu trupa Cărăbuş urma să ajungă. În dreptul localităţii Vaslui scrie simplu, miercuri, pe data de 19.
Amintiri din copilăria lui Tănase
Gheorghe Chiriac îşi aminteşte şi de sosirile lui Tănase la Vaslui: “Cum avea să se îmbogăţească, bietul, din venitul de la Vaslui, când aproape tot târgul avea acces gratuit în sală: studenţii pentru că erau studenţii, elevii pentru că erau elevi, prietenii, prieteni, cunoştinţele, la fel şi...tot aşa. Gemea sala de lume, cât era de mică (sala - n. red.), jumătate din târg intra în ea, iar cealaltă jumătate, rămasă pe dinafară, nu se dădea dusă: printr-o fereastră, prin câte o uşă deschisă răzbătea o frântură de melodie, un fragment de cuplet susţinut de vocea pătrunzătoare a lui Tănase, şi pentru atâta oamenii ar fi admis să plătească şi bilet, numai să rămână. Cine l-a cunoscut pe Costică nu-l uită toată viaţa. Venea la Vaslui ca s-o vadă pe Mămuţa (mama sa - n. red.). Fiindcă aşa îi ziceau toţi: când îi spunea careva dintre prietenii sau cunoştinţele lui mai bune “coană Eleno”, se ruga: “Ia nu mă mai cuconiţi atâta mă rog frumos. Eu îs Mămuţa”. Soseau la Vaslui la ore nepotrivite. De obicei noaptea pe la trei şi jumătate. De dormit dormeau târziu până pe la nouă, căci erau obosiţi frânţi: popularitatea excesivă e foarte obositoare. Li se mai întâmpla câteodată să-i trezească în zori o fanfară trimisă de primar sau venită din proprie iniţiativă. Răbdau cât răbdau, pe urmă Tănase scotea capul pe fereastra vagonului şi întreba: “Ce ai cu mine, mă cutare?”. De aceea preferau să sosească noaptea, pentru ca dimineaţa sosirea în Vaslui să fie ceva consumat şi să scape de fanfară”.
Zgârcit în cererea către Prefectul de Vaslui
De altfel Tănase era grijuliu cu detaliile organizării spectacolului. El se asigura că toate lucrurile sunt în ordine pentru ca show-ul să aibă loc în cele mai bune condiţiuni. O cerere către Prefectul Judeţului Vaslui, aflată la Muzeul Judeţean e concludentă în acest sens: “Domnule Prefect, Subsemnatul Constantin Tănase directorul Teatrului Cărăbuş din Bucureşti, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a ne pune la dispoziţie Sala teatrului judeţean pentru ziua de vineri 10 aprilie când urmează să dau un spectacol cu marele succes bucureştean “Noroc Tănase”. Condiţiile de închiriere vă rugăm respectuos să fie din cele mai reduse posibil având în vedere cheltuielile mari ce am cu conducerea trupei care numără peste 50 de persoane. Cu toată stima, Constantin Tănase, Vaslui 20 februarie, Direcţia Teatrului Cărăbuş, str. Puţul cu plopi, 26 februarie 1942, Domniei sale domnului Prefect al Judeţului Vaslui”.
