Final de vacanţă

ROMĂNIA TERMINĂ CONCEDIUL DE PRIMĂVARĂ
România iese bine odihnită din vacanţa de nouă zile care a cuprins Sărbătorile Pascale şi 1 Mai. Milioane de oameni, cu mic, cu mare, au petrecut după imaginaţia proprie şi puterea buzunarului. Reporterii Jurnalului Naţional s-au aflat printre ei şi relatează cum au petrecut românii de Sărbătoarea Armindeni.

ROMĂNIA TERMINĂ CONCEDIUL DE PRIMĂVARĂ
România iese bine odihnită din vacanţa de nouă zile care a cuprins Sărbătorile Pascale şi 1 Mai. Milioane de oameni, cu mic, cu mare, au petrecut după imaginaţia proprie şi puterea buzunarului. Reporterii Jurnalului Naţional s-au aflat printre ei şi relatează cum au petrecut românii de Sărbătoarea Armindeni.

---

Călcaţi Vama în picioare!

“Se poate să fie zi... / Se poate să fie noapte... / Se poate să fie vară... / La fel cum iarnă poate fi / Nisipul să fie ud / Iar marea un pic amară…” cu sute de maşini, răşini (montate în brăţări sau inele care se vînd pe plajă, n.r.), blonde pe tocuri cui, cu poşete de lac şi personaje masculine cu blugi împodobiţi cu ştrasuri sau paiete. Asta e Vama Veche… De-ntîi-mai-muncitoresc. Şi în rest…


Toţi fiţoşii-n Vama Veche vin să-şi caute pe-reeee-che! Au plecat la Vama Veche parcă-s apucaţi de streche, vin maşini în Vama Veche, cu maneaua în ureche. “Vă rugăm, nu mai salvaţi Vama Veche! Aţi salvat-o suficient. Atît de mult că acum se umple de maşini “bengoase”, dotate cu house şi manele, cu blonde vopsite excesiv, pe tocuri cui, care ne calcă pe nervi şi ne aruncă praf în ochi.” Asta spun vamaioţii care supravieţuiesc în ruina cu iz de kitsch de unde lipsesc doar hotelurile de 5 stele.


CU FIŢA LA STRADĂ. Anul ăsta s-a depăşit orice record. Parcă şi rockerii sînt mai mulţi ca altă dată şi parcă şi-au dat întîlnire toţi la Vama Veche în aceeaşi zi, de unu-mai-muncitoresc. Fără voie de la partid. Si chiar fără tricourile roşii cu Che Guevara. Dacă pe 30 a fost aglomerat, pe 1 nu se mai putea pătrunde în marea de oameni şi de maşini. Cazare nu mai era pe nicăieri, plaja şi curţile oamenilor s-au umplut de corturi, locuri de parcare nu mai existau, iar taximetriştii din tot judeţul Constanţa făceau “de gardă” la Vamă. Invazie de rockeri la Vamă şi la 2 Mai. Pentru că şi satul vecin a fost plin, dar nici pe jumătate cît la Vamă. Dar tot atît de mulţi s-au adunat şi amatorii de senzaţii tari – cred ei! – care-au auzit că-i tare trendi-cul vama asta veche, deci e musai să meargă acolo să-şi etaleze bemveurile, mercedesurile, audiurile şi chiar lamburghiniurile cu geanuri lăsate pînă jos, ca să-mprăştie-n aer manele de ultimă oră şi musică house. Nici terasele de pe plajă nu se lasă mai prejos. Încă nu servesc maneaua în program, dar house e peste tot. “Dacă asta cere consumatoru’, noi trebuie să-i dăm. Ne adaptăm pieţei, n-avem ce face!”, încearcă să se justifice un “băgător de seamă” binevoitor de la o terasă aproape de fiţe din Vamă. Dar dacă “piaţa” ar cere să facem şi alte compromisuri care ne-ar distruge ca oameni, ce s-ar întîmpla? În fine… La Vama Veche unii încă se mai distrează noaptea pe plajă. Ce rămîne-n urmă, Dumnezeu cu mila… Dar ţopăiala e maximă.


PÎNĂ DIMINEAŢĂ. “Pentru că sunetul ajunge / din difuzoare pînă-n sînge / pentru că inima ta moare / atunci cînd sunetul dispare…” s-a dansat în Vama Veche o zi şi-o noapte, pe plajă, pe mese, pe bănci… Berea a curs în valuri, obosiţii s-au scurs pe nisip… pînă dimineaţă, plaja arăta ca după un război atomic. Dintre sticlele de pe jos se pot aduna petrecăreţii care n-au mai ajuns nici la cort, nici în pat. Era prea departe… Blondele aduse cu maşini “bengoase” au fost cam dezamăgite şi s-au retras la terasele care permit tocuri pe podea. “De ce nu s-or fi dus la Mamaia? Ce caută toţi ăştia în Vamă de fapt?”, se întrebau vamaioţii pe plajă. Dar se întreabă acelaşi lucru încă de cînd a început marea operaţiune de “salvare”. Şi ne vom tot întreba cu toţii, dar nimic nu se va schimba prea curînd.


2 MAI LA 2 MAI. Ceva mai relaxat a rămas satul de pescari 2 Mai. Chiar dacă e plin, încă se mai poate respire aer curat. Aici se îmbină tradiţia evadării de vacanţă cu specificul local. E linişte. După o noapte incendiară în Vamă, dimineaţa la 2 Mai vine ca un pansament stomacal. Pe plajă - şi aici plină de corturi – pescarii îşi văd de treburile lor zilnice, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat peste noapte. Copiii se joacă, marea e liniştită, măgarii trag la căruţele mici de pe uliţe. Primăria s-a gîndit să organizeze ziua satului, pe data al cărei nume îl poartă. Cu musică populară şi Direcţia 5. Şi totuşi, 2 Mai rezistă în continuare “presiunilor” transformării. Nu pare atins de nimic. Rămîne la fel, acelaşi sat liniştit de pescari în care te poţi refugia dincolo de calvar…