Ghetoul romanesc din Cetatea Eterna

Acum trei ani, o suta de imigranti au ocupat curtea unei foste fabrici, la periferia Romei. Astazi, in acelasi loc, o mie de romani traiesc printre ruine. Copii, femei, batrani supravietuiesc fara apa potabila, fara lumina electrica, fara incalzire.

"PARASEALA". Imigrantii romani pleaca la lucru, trecand pe langa gramezile de gunoi din ghetou

La Roma, in cartierul Prenestina, muncitorii la negru, sositi din Bacau, Craiova sau Resita, locuiesc in bordeie pana cand aduna bani sa-si poata plati o chirie. Cei fara noroc stau de doi ani in "paraseala". Dispretuiti de institutiile italiene si de localnici, ignorati de asociatiile romanesti si de statul roman, nenorocitii clandestini au devenit cetateni fara tara, obligati sa traiasca in ghetoul mizeriei.

AJUNGI IN "PARASEALA" DACA VREI DREPTATE. Aproape toti au venit in Italia manati de visul unui loc de munca. Femeile lucreaza ca ingrijitoare, barbatii ca zidari; tiganii cauta in containere fier, bani si aur. "Eu am lucrat intr-o fabrica de macarale, cu 7.000 de muncitori pe vremea lui Ceausescu. Acum, daca au ramas 500", spune Florian, fost fochist din Resita, Caras-Severin. Banateanul isi aminteste cum soferul microbuzului l-a lasat noaptea pe autostrada, aproape de Venetia. De-acolo a pornit pe jos spre orasul gondolelor. A lucrat la negru, ca zugrav sau gradinar, pana cand naiba l-a pus sa-i ceara sefului sicilian bani pe orele suplimentare. Fiindca si-a cerut dreptul, a ramas fara loc de munca. "Apoi nu am mai avut bani sa platesc chiria si a trebuit sa vin in paraseala, cum ii zicem noi la fabrica asta. Era cam acum un an jumate. De-atunci astept sa dea guvernul o sanatorie (n.r. - o lege speciala care permite imigrantilor in Italia sa fie angajati cu forme legale, chiar daca n-au documentele necesare)", marturiseste Florian si bea intruna vin de masa dintr-o cutie de bere, taiata.

IERI PROFESOARE, AZI INGRIJITOARE. Ceata, umezeala, miros de hoituri si fum. Sobolanii misuna pe treptele de bloc, deasupra lacului. Chicotind, la malul baltii, femeile albesc rufele. "Nu te speria de ei! Soarecii astia-s prietenii nostri", spune una dintre spalatorese si inmarmureste cand zareste aparatul foto. Nici una nu mai are chef de vorba. Le e rusine sa apara in ziarele din tara. Unele dintre ele au fost invatatoare si au ajuns sa aiba grija de pensionarii italieni.

PANORAMA. Imigrantii clandestini traiesc la Roma intr-o fabrica abandonata, pe malul unei balti, printre daramaturi

UN BORDEI COSTA 500 DE EURO. "Ce cauti aici?", ma intreaba unul dintre baietii cu jachete de piele. (Desi locuiesc in bordeie ridicate pe pamant si acoperite cu celofan, unii dintre oamenii ghetoului incearca sa apara curati. Daca ii vezi pe strada, nici n-ai zice ca au iesit din infernul mizeriei.) Le raspund: "Vreau sa stau si eu cu voi. Nu mai am gazda si am ramas fara bani". Perfect, unul dintre ei tocmai pleaca in tara si lasa un bordei liber. Daca vreau sa stau in locul lui trebuie sa platesc 500 de euro pe "casa" cu televizor, soba dintr-un boiler, aragaz la butelie, dulap, pat si oglinda. "La noi nu se fura, iti inchizi lacatul si totul ramane in siguranta. Nu suntem ca intre tigani, sa-ti luam hainele daca le lasi la uscat", ma sfatuieste un vecin.

SEFII FAC LEGEA. Viata in ghetou e tulburata doar de bataile intre bande si de carabinierii care mai scotocesc dupa hotii de buzunare. De obicei, politistii trateaza cu bosii din ghetou. Ionel e un fel de sef al romanilor, el si-a deschis discoteca si tine sub control miscarile din zona. Marcel e un fel de bulibasa; cu barul si gasca garzilor de corp, el face legea printre rromi. "Daca vrei sa stai in fabrica trebuie sa vorbesti cu unul dintre ei. Da’ s-ar putea sa te dea afara, ca n-or sa inteleaga de ce ai ajuns aici", ma lamureste baiatul care va parasi bordeiul. Martea viitoare se va intoarce bolnav in tara. Din cauza frigului indurat in uzina a racit la rinichi, il doare spatele si, n-are incotro, trebuie sa plece in Romania.

CURATENIE. In timpul liber, femeile spala rufele in apa unei conducte sparte

CARTIERUL II REFUZA. Locuitorii cartierului Prenestina privesc de la balcoanele palatelor cu zece etaje peste ghetoul musuroaielor infecte. Majoritatea s-a plans de mirosul de ciuma care pluteste dinspre "lagar" si a cerut primariei evacuarea celor care le ameninta copiii, femeile, masinile si casele. Tentativele de viol si incendiile provocate de imigranti i-au pus pe jar pe bastinasii care au trecut la riposta. Sloganuri rasiste, petitii xenofobe, articole extremiste impotriva romanilor care le-au invadat cartierul au aparut pe strazile si in ziarele italiene. De cealalta parte, gruparea comunistilor din cartier, organizata intr-un centru social, a luat apararea "bietelor fiinte umane" si le-a adus doua cisterne cu apa potabila.

CLANDESTINII. Tatal si-a incuiat bordeiul de 500 euro, de la etaj, si iese cu fiul in oras

COPIII SE JOACA IN FRIG SI MIZERIE. De pe deal coboara cantece de tobe si trompete. Un alai multicolor aluneca prin mazga. Sunt tinerii comunisti de la Centrul Social Forte Prenestina. "Ei vor sa ne faca viata mai frumoasa", glumeste unul dintre clandestini. Conducatorii centrului vor sa discute cu parintii copiilor despre scolarizarea acestora si despre viitoarea vizita a unor medici pediatri. "A venit iarna si micutii au nevoie de ajutor. Multi se vor imbolnavi din cauza mizeriei, a frigului si umezelii", spune Sonia, asistenta la Centrul Social. Deocamdata, copiii canta, alearga, deseneaza si viseaza.

ARUNCAT IN STRADA. Florian a ajuns in ghetou pentru ca a cerut fostului sau patron bani pentru orele suplimentare de munca

ITALIA, CUMPARATA LA BUCATA. Un tigan ma ia de langa tobosari si-mi spune ca e mai bine sa imi fac bordei in zona lui. Imi arata ca unde stau romanii pute a gunoi, pe cand intre tigani e liniste si aer curat. Daca ii dau 200 de euro pe o bucata de pamant, ma lasa sa imi ridic o casuta langa prispa lui. Clandestinii din ghetou accepta sa plateasca acest pret pentru locurile lor din adapost, atat timp cat mai spera sa gaseasca un loc de munca si o viata mai buna. Pentru acesti nefericiti, Romania a devenit o amintire trista. Pentru ei, in Italia, si mizeria costa.