Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Voiajul nostru în minunata Alaska, printre gheţari maiestuoşi, prin fiorduri înguste şi peisaje cuceritoare s-a încheiat. Dar... Nu vă miraţi dacă, peste ani, vă va întâmpina ca ghid, la unul dintre extraordinarele muzee ale Alaskăi, un bărbat vulcanic, cu accent ciudat şi doldora de informaţii. Acela pot fi eu!
Este seara de adio pe vapor şi realizez că îmi va fi greu să uit minunăţiile Alaskăi... „Casa” vidrelor de mare, leilor de mare, balenelor cu cocoaşă şi balenelor orca sau a vulturilor pleşuvi, „casa” vulcanilor activi şi a elanilor mici însoţiţi de mamele lor. Au fost doar 11 zile, dar parcă a fost o viaţă. Nu vreau să îmi iau la revedere de la gheţari, de la Moby Dick, Colţ-Alb şi Fram! Aceasta ar însemna să îmi iau la revedere de la tot ceea ce a însemnat copilăria mea, ceea ce nu se poate.
Vreau să îmi pun în piept floarea statului: floarea de Nu-mă-uita. Momentan nu găsesc aşa ceva, trebuia să mă ocup mai devreme de această frumoasă iniţiativă. Mă aleg cu floarea de bal pe care vrea să o poarte Alina la piept şi mă aşez pe una dintre scările vaporului. Mă gândesc la Alaska anilor 1890... Câinii stau înhămaţi la sănii doldora de scule de săpat, site de strecurat aurul şi paporniţe umplute cu mâncare... E cale lungă spre Klondike şi cei mai mulţi dintre temerari iau vaporul cu aburi până la Skagway. Adevărata aventură abia de-acum începe... Din cei 40.000 de oameni care au străbătut prin viscol şi ninsoare tot drumul, doar 4.000 s-au întors acasă cu aur...
„Hai la bal, Cornele, hai nu fii nostalgic, că parcă văd că la bătrâneţe te stabileşti prin Alaska! Conducător de sănii, ceva? Sau poate şef la fabrica de somoni?!? Ghid la muzeu?”, râde de mine Alina, dar habar nu are că mi-a ghicit, într-un anumit fel, gândurile. Vezi tu, Alina, poate mă stabilesc în orăşelul Whittier, cu 800 de locuitori, care locuiesc cu toţii într-un bloc! Au magazine, coafor, piscina (exact ce îmi trebuie!) într-o singură clădire, construită prin anii ’70 de Armata americană.
A doua zi, Princess – superbul vas de croazieră (are o lungime de peste 330 metri şi 15 etaje) pe care ne aflăm – va porni spre Anchorage. Apoi urmează călătoria spre Vancouver... Vancouver, dupa numele lui George Vancouver, exploratorul englez care a descoperit acest loc în 1792. Este poate cel mai frumos oraş de pe continentul american, este al treilea ca mărime din Canada, după Toronto şi Montreal. Insule, păduri de brazi, munţi, râuri, lacuri, dar aceasta este deja altă poveste... Să fiţi frumoşi şi sănătoşi, şi să mă însoţiţi de câte ori se va ivi ocazia, cu ochii minţii. (Sfârşit, dar vom continua!)
