Interviu - Francez in cuget, african prin sange

Jurnalul National: Cand l-ati intalnit prima data pe Leopold Sedar Senghor?

Radu Carneci: A fost o intamplare fericita, in sensul ca un prieten de la Paris mi-a trimis una dintre cartile lui Senghor: "Cantece din umbra", care m-a uluit prin frumusete si prin originalitate. Eram redactor-sef la revista Ateneu de la Bacau si i-am facut o pagina in revista, cu "Elegie pentru Regina din Saba", care nu este altceva decat o expresie moderna a "Cantarii cantarilor" a Regelui Solomon. I-am scris, i-am trimis revista; el s-a bucurat enorm si mi-a raspuns imediat. In scrisoare ii precizasem ca vreau sa-i fac o carte. Aveam deja doua dintre volumele sale. Poezia lui era altceva... De fapt, Senghor, pana la 40 de ani, era un poet european. Nu un imitator, dar un emul al lui Saint-John Perse. Dezvoltarea versului, valuri mari, cuprinzatoare de idei s.a.m.d. A ramas la aceasta forma, dar a rupt tot ce scrisese pana la 40 de ani si s-a apucat sa scrie inspirat de marile traditii africane si a venit cu aceasta carte, "Cantece din umbra", si a uluit Parisul si Europa. Prima data m-am intalnit cu el la Bucuresti. Am fost adus la fosta casa a lui Gheorghiu-Dej, unde era gazduit. Cand eu am intrat in holul mare, el a coborat de la etaj. M-a frapat simplitatea lui. Ca si cand ne vazusem cu o ora inainte, atat de fireasca a fost intalnirea noastra. Secretara lui particulara a venit cu ceva bun de baut si de gustat. El a spus: "Cher ami, s’il vous plait!". Se intelege ca am gustat dintr-un paharel, dar nu mi-a fost la indemana sa beau. Era presedintele unei tari! Am fost apoi invitat in mai multe randuri la Dakar.

Cum era Senghor?

FRANCOFONIE. Presedintele Senghor si sotia sa, Prima Doamna a Senegalului, frantuzoaica Colette Hubert

Senghor a fost un antemergator pentru intreaga cultura contemporana africana. A fost un lider, si nu doar unul politic, ci mai ales un lider cultural. El a simtit atat de mult si a trait atat de mult conditia lui de negru absorbit de spatiul cultural european, mai ales de cel al Frantei, cu uriasa-i traditie culturala. Omul acesta a fost insa un urias care a aspirat totul si a altoit cultura lui africana cu aceasta cultura franceza. In Africa exista un arbore: baobabul, arborele national, urias, puternic. Ei bine, Senghor este ca un baobab care cuprinde totul: traditie, obiceiuri, cantece, ritm, dans, dar si acele formidabile masti, statuete. In opera lui, toate acestea sunt integrate. Pentru ca el cuprinde, in dragostea lui, intregul spirit african. Alaturi de Aime Cesaire si de Leon Damas, este creatorul acestei miscari - "La negritude". Ce vrea sa insemne asta? Este totalitatea valorilor africane - culturale, spirituale.

Cultura

Ati putea da o definitie poetica a limbii franceze?

Cel mai poetic a definit-o Senghor, care a spus despre aceasta limba de finete diplomatica: "Numai in franceza se pot scrie marile cantece de iubire". El a iubit franceza poate mai mult decat limba lui natala. Aceasta i-a dat posibilitatea sa patrunda in imperiul urias al culturii europene. Eu consider ca Senghor este unul din marii ganditori umanisti ai secolului al XX-lea, unul dintre marii poeti si marii lideri politici ai lumii.

El ramane insa pentru posteritate ca parinte al Francofoniei...

Ideea de Francofonie este, totusi, mai veche; incepe la 1860, cand circula teoria ca limba franceza era limba diplomatiei a societatii inalte. Fostele colonii franceze i-au simtit din plin influenta. Am fost acolo si se pare ca de-a lungul acestor sute de ani de colonialism coloniile franceze erau cele mai civilizate. Francezii au facut din aceste colonii ceea ce ei numesc "France d’Outre Mer". Realitatea e asta: dupa al doilea razboi mondial, puterea limbii franceze a scazut, iar initiativa lui Senghor de a o repune in puternicia sa de odinioara s-a dovedit fericita. Vedeti, nu un francez, un spaniol, un italian sau un roman, nu un latin, ci un negru si-a dat seama de maretia si culturalitatea acestei limbi. Senghor este francez prin cuget si african prin sange. Aceste doua elemente s-au unit si au dat aceasta intelegere a necesitatii unei culturi metisate, coapta laolalta. Cultura franceza a fost bine fecundata de natiunile francofone din Africa, si nu numai.

Vorbind despre limba franceza, diplomatie si poezie - sa ne amintim ca in secolul al XIX-lea, Alecsandri, poetul si diplomatul, publica la Paris "Miorita"...

Alecsandri a fost un francofon "avant la lettre". El a stiut foarte bine cultura franceza. A avut relatii amicale cu Napoleon al II-lea. Ne explicam, astfel, de ce azi Francofonia a prins asa de bine in Romania si de ce Romania si Bulgaria sunt singurele tari membre ale Francofoniei din spatiul fost comunist. Dar si de ce Bucurestiul este singura capitala europeana, in afara de Paris, care organizeaza Sommet-ul Francofoniei. Eu am participat la editia a IX-a, in Liban, unde propunerea pentru editia a XI-a a facut-o Ion Iliescu. Daca azi presedintele Traian Basescu este gazda Sommet-ului, asta se datoreaza lui Iliescu.

Puteti sa ne dati cateva repere culturale romanesti pentru perioada Francofoniei?

La 20 septembrie s-a deschis o expozitie de fotografii dedicata Centenarului UNESCO Senghor si am lansat doua carti - "Totem", o antologie de poezie francofona, si reeditarea volumului "De la negritudine la civilizatia universului", care aduna mai multe eseuri de filosofia culturii ale lui Senghor, tema principala fiind "cultura metisata".

Ati tradus foarte mult din poezia franceza sau din cea a poetilor francofoni. Daca v-ati intalni, aievea, cu Senghor si cu Baudelaire - doua mari genii care v-au inspirat - , cum le-ati multumi?