Istorie şi sacrificiu

Mecca sportului columbofil îşi sărbătoreşte anul acesta centenarul. Federaţia Columbofilă Regală din Belgia (KBDB sau RFCB pentru francofoni) intră de acum în istoria titrată a federaţiilor sportive cu o funcţionare neîntreruptă ce se cuantifică în mai mult de un secol. Admirabilă perseverenţă într-o lume zbuciumată şi de cele mai multe ori ordonată de interese financiare.

Se pune întrebarea cum a fost posibil ca în condiţiile unei competiţii acerbe bazate pe pariuri, (deci pe bani!) să reziste, în contextul în care alături de ciclism, în Belgia columbofilia este considerată sport naţional. Răspunsul este însă simplu: SPORT! Federaţia nu a fost niciodată o "cooperativă" sau vreo organizaţie de faţadă a unui anume grup de interese. Ea s-a ambiţionat să fie mereu o organizaţie sportivă, cu reguli unice, simple şi clare, guvernate de spiritul sportiv şi susţinute financiar prin propriile performanţe.

Aceasta a ferit-o de tentaţiile de aservire şi de manipulare din partea potentaţilor zilei, ceea ce a făcut posibil ca atât simplul crescător cât şi magnatul să funcţioneze după aceleaşi reguli: trişorii să nu mai aibă alternative competiţionale, iar cel mai bun sportiv să fie cel mai bun din ţară, nu cel mai bun dintr-un grup sau dintr-o oarecare alcătuire de litere...

Şi pentru că ne referim la istorie columbofilă şi, în egală măsură, la preţul trăirilor ei, iată câteva repere amintind de pionierul creşterii porumbelului călător modern, medicul veterinar Arthur Bricoux din Jolimont, Belgia, cel care a cucerit nu mai puţin de 2121 de premii într-o perioadă în care competiţia era intensă, fiind dominată de crescătorii de porumbei de profesie farmacişti care căutau şi experimentau asiduu formula elixirului minune generator de victorii perpetue.

Dr. Bricoux a supravieţuit competiţiei dar nu şi războiului până la sfârşit, pentru că trupele franceze în retragere i-au împuşcat toţi porumbeii, chipurile pentru a nu fi folosiţi în spionaj, durere care i-a fost fatală, nu după mult timp stingându-se şi el. Familia Janssen din Arendonk, o altă pagină de istorie columbofilă. Dacă Ulen este considerat omul care a creat standardul porumbelului călător modern, punerea lui în operă aparţine familiei Janssen, creatoarea voiajorului de sprint şi probabil a celei mai cunoscute linii actuale de pe mapamond.

Nouă oameni care nu s-au căsătorit niciodată au zburat, din tată în fiu, timp de 100 de ani din aceeaşi volieră, concentrându-şi toată energia în jurul unicului lor copil de suflet: porumbelul călător. Desigur, exemplele pot continua însă probabil vor face obiectul unui articol viitor dedicat numelor celebre ale istoriei columbofile. O istorie care are încă reprezentanţi de seamă şi în contemporaneitate, dintre pasionaţii sportului columbofil nelipsind celebrul Paul McCartney sau Majestatea Sa Elisabetha, regina Marii Britanii.

Pasiune, seriozitate, onestitate, perseverenţă şi spirit competiţional = sport. Transpus în istoria columbofilă: Belgia 2010 = 100 de ani de sport columbofil oficial şi unanim recunoscut. România 2010 = Of! Cu unul sau mai mulţi de "f",... la alegere!