x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Istorii din Bucureşti. «Steaua» petrolului românesc

Istorii din Bucureşti. «Steaua» petrolului românesc

de Adrian Majuru    |    11 Mai 2013   •   00:19
Istorii din Bucureşti. «Steaua» petrolului românesc

Principala societate petroliferă care domina piaţa de profil în urmă cu o sută de ani a fost societatea anonimă «Steaua Română» cu un capital de 30.000.000 de franci, instituţia datând din 1895. Sediul societăţii se afla în Bucureşti, pe Bulevardul Carol, schelele însă erau în Prahova, Buzău, Bacău şi Neamţ. 

Pentru rafinarea petrolului «Steaua» deţinea trei mari instalaţii, la Bucureşti, Moineşti şi Câmpina. Aceasta din urmă era la începutul secolului XX “cea mai frumoasă din Europa” cum spun documentele. Societatea mai avea şi un atelier pentru fabricarea şi repararea utilajelor de sondaj, 160 km de cablu electric pentru transportul forţei motrice utilizate în sondaje, rezervoare de 200.000 de tone, 250 km de conductă petrolieră, o vastă instalaţie de rezervoare la Constanţa şi o fabrică de canistre şi bidoane de petrol – 363 de vagoane-cisternă, dar şi 5 vapoare. Societatea mai deţinea în plus şi 15 mari depozite în ţară pentru vânzarea produselor sale.

Pentru a oferi câteva detalii asupra mecanismului pe care-l adiministra, la începutul secolului XX, «Steaua Română» extrăgea în medie 313.917 tone de petrol brut, din care obţinea prin fabricaţie proprie: 29.217 tone de benzină, 100.724 de tone de petrol lampant, 25.542 de tone de gazolină, 7.960 de tone de uleiuri lubrifiante şi 120.604 de tone de reziduu. Din această cantitate se exporta 161.247 de tone.

Pentru exportul petrolului în Germania de Sud, societatea deţinea pe Dunăre instalaţii la Giurgiu, Budapesta şi Regensburg(în Bavaria).

Reprezentarea şi direcţia superioară a afacerilor era încredinţată Consiliului de Administraţie din care făceau parte: Arthur Grumier, director al Deutsche Bank din Berlin,  ca Preşedinte; I. I. Boambă, avocat din Bucureşti şi Felix Kuranda, director al Wiener Bank-Verein din Viena, ca vicepreşedinţi; membri: Dr. W. de Adler, director de Wiener Bank-Verein din Viena, George I. Boambă, proprietar din Bucureşti, E. Heinemann, director la Deutsche Bank din Berlin, Dr. Arthur Herz, director la Deutsche Petroleum din Berlin, Erhard Wolf din Bucureşti, J. Seculici din Bucureşti, prinţul D. Ştirbey din Paris, Hottinguer din Paris, R. Duval din Paris.

Direcţia generală a Societăţii era coordonată de George Spies şi câţiva bancheri ai antreprizei. În cadrul acestei direcţii lucrau: A. Günther şi R. Kirschen ca directori comerciali, A. Müller, director de sondaje, şi O. Schaarschmidt, director al Fabricilor de la Câmpina.

Vânzarea produselor sale se făcea în ţară prin 15 depozite proprii instalate special în principalele oraşe dar Societatea deţinea un birou central la Berlin pe Kannonierstrasse nr. 9.

×
Subiecte în articol: istorii din bucuresti