Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O excepţională expoziţie de fotografie, inspirată de sărbătorile sacre japoneze, a fost deschisă la Sibiu, la Muzeul de Etnografie Universală “Franz Binder”, din cadrul Complexului Naţional Muzeal ASTRA, şi poate fi vizitată până la 20 mai. «Matsuri şi Kagura. Sărbători şi dansuri sacre în Japonia» structurează, în cele mai mici detalii, cele două tipuri de manifestări ritualice, care nu se remarcă doar prin spectaculozitate, ci exprimă o întreagă istorie a culturii.
Fiecare popor priveşte succesiunea anotimpurilor în felul său. La români, tradiţia îmbină numeroase practici străvechi cu semne de prosperitate, cu felurite repere de interpretare a vremii, criterii cunoscute în special de vârstinici, în timp ce legendele despre cele douăsprezece luni ale anului completează tabloul fascinant.
Vorbind despre tradiţia niponă, “matsuri” denumeşte sărbătorile populare, fiecare având farmecul său, conferit mai ales de o relaţie specială pe care acest popor o are cu anotimpurile. “«Matsuri» - explică Angela Hondru, reputat specialist în cultura şi literatura japoneză, autor al fotografiilor regăsite în expoziţie - însemană viaţă ritualizată, permiţând participanţilor să intre în comuniune cu zeităţile şi spiritele strămoşilor, fiecare sărbătoare de origine şintoistă fiind marcată de etape obligatorii: purificarea participanţilor, purificarea locului şi a obiectelor folosite; chemarea zeităţii la locul sărbătorii prin bătaia viguroasă a tobelor, sunetul gingaş al fluierului sau clinchetul clopoţeilor; aducerea de ofrande de alimente şi dansuri; retragerea zeităţii la sălaşul permanent. În felul acesta se instituie o ordine, sacră în ea însăşi, pentru că ea a pornit timpul. Odată stabilită, ordinea trebuie respectată prin repetare rituală. În felul acesta, ea aparţine eternităţii, recrează trecutul, făcându-l prezent”.
Primăvara se spune că Zeul Muntelui îşi îndreptă energiile spre cultivarea şi recoltarea orezului, apoi, toamna, se întoarce mulţumit în sălaş. Vara, rugile adresate zeităţilor au rolul de a proteja recoltele de posibilele dezastre. “Sărbătorile de vară, subliniază doamna Hondru, au devenit, cu timpul, evenimente estivale urbane (...) însă, chiar dacă li s-a pierdut sensul primordial, cunoaşterea lor este absolut esenţială pentru cunoaşterea culturii japoneze. (...) În Japonia există peste o sută de temple şintoiste şi fiecare găzduieşte cel puţin o sărbătoare pe an, dedicată zeităţii patronatoare şi nu sunt puţine cele care acordă o atenţie deosebită ritualurilor agricole.” Să nu uităm de iarnă, care este considerată cel mai sacru dintre anotimpuri şi, de aceea, majoritatea ritualurilor de Anul Nou reflectă înnoirea timpului.
“Kagura” - un adevărat spectacol maiestuos – reprezintă fie parte dintr-o sărbătoare, dedicată zeităţilor, fie sărbătoarea în sine. “Este un act de comunicare între zeităţi şi comunitate, devenit posibil prin intermediul artelor interpretative (dans, muzică, acrobaţie, bufonerie) şi al deghizării (cu măşti şi costume specifice). S-a născut din credinţă, dar s-a contopit cu locul şi timpul, peste acestea punându-şi amprenta creativitatea japonezilor, ceea ce explică varietatea extraordinară a spectacolelor de kagura. Dansurile kagura pot fi dedicate zeităţilor – numite kami – şi, atunci, ele sunt publicul invizibil; alteori, zeităţile sunt cele care dansează, întrupându-se în dansatori”, accentuează doamna Hondru.
Trebuie spus că dansurile kagura aveau odinioară un caracter religios. Ele erau interpretate la templu de către preoţi sau de către fete -miko-. Din 1868, an în care preoţilor li s-a interzis să mai danseze, ele au început să fie prezentate de dansatori iubitori de frumos, care duc tradiţia mai departe. Se spune că dansurile kagura ar fi o modalitate de comunicare între comunitate şi zeităţi, acestea din urmă transmiţând oamenilor energia vieţii. Prin intermediul dansului, muzicii, acrobaţiilor, măştilor, costumelor, ornamentelor din hârtie cu valoare simbolică, se zice că spectacolul kagura povesteşte istoria sacră a naşterii universului. Legenda spune că măştile devin unelte speciale, fiind considerate din antichitate ca fiind capabile de a-i înzestra pe purtătorii lor cu forţe supranaturale, explicându-se astfel grija cu care sunt păstrate şi venerate. La acestea se adaugă costumele splendide, rod al imaginaţiei bogate ale artiştilor care le-au realizat şi al identităţii culturale locale – care completează astfel un tablou excepţional realizat prin dansul sacru arătat lumii întregi.
Matsuri şi kagura
Expoziţia, deschisă la Muzeul de Etnografie Universală “Franz Binder”, cuprinde la secţiunea “Matsuri”, douăsprezece grupări a câte şapte fotografii ce surprind elemente deosebit de importante, specifice fiecărei luni a anului. “Lipsesc lunile septembrie şi noiembrie, nu pentru că nu se întâlnesc matsuri-uri la tot pasul, ci pentru că lunile august şi decembrie, reprezentate prin câte două grupări, sunt cele mai încărcate de sărbători populare cunoscute în întreaga Japonie”, explică Angela Hondru.
Totodată, expoziţia cuprinde patru tipuri de kagura, din regiuni diferite ale Japoniei, în dorinţa de a scoate în evidenţă varietatea tematică a dansului sacru. “Bicchū-kagura” este o întoarcere la rădăcini, la vremurile primordiale, într-un timp sacru ce permite participarea comunităţii la înnoirea Cosmosului, prin ritual. “Shiromi-kagura” prezintă două tipuri de dans: fără măşti, adresate zeităţilor, şi cu măşti, în care divinităţile dansează. Despre “Hayachine-kagura” se spune că este un spectacol cu funcţie magică în timp ce “Okumikawa-kagura” este un dans care invocă bogăţia recoltei, pacea şi sănătatea locuitorilor.
Păpuşi tradiţionale
Numeroase obiecte, aflate în colecţiile Muzeul de Etnografie Universală “Franz Binder”, completează această expoziţie: felurite jucării care se vând la temple şi pe străzi cu ocazia sărbătorilor, păpuşi tradiţionale utilizate în special la sărbătorile dedicate fetiţelor, din luna martie, şi băieţilor, în luna mai, vase din porţelan şi sticlă, câteva piese din costumul tradiţional japonez şi alte obiecte care aduc mai aproape de public spiritul rafinatei culturi nipone. Cele mai multe obiecte provin din donaţiile reciproce desfăşurate în ultimii ani între Muzeul Japonez al Jucăriilor de lângă Himeji, Asociaţia japonezo-română Shimane-Transilvania şi Muzeul de Etnografie Universală “Franz Binder.
_________________________________________________________
Fotografii: Angela Hondru şi Piese din colecţia CNM ASTRA Sibiu
