Livada din ceainic

Roxana Roseti/

Vezi galeria foto

Sortimente de ceai care pot fi istorie... Ceaiuri care au vechime, ca şi vinurile... Amestecuri de ceai din întreaga lume, cele mai exotice combinaţii... Poveştile ceaiurilor şi rostul accesoriilor... Toate acestea ies la iveală într-un loc magic, ca o poartă spre altă lume.

Te trezeşti dimineaţa, într-o civilizaţie obsedată de simboluri şi de ritualuri, şi bei un ceai, turnând alene din vechiul ceainic mic, corai şi uşor ciobit al bunicii. Deja îndeplineşti un ritual: a bea ceai, din când în când, de dragul unui ceainic. Nu ştii că în curând vei vedea un loc deosebit, inscripţionat de către destin cu Camellia sinensis („arborele de ceai”). Un magazin de ceai, cu ceainărie, aflat la mall Băneasa, care se numeşte „Livada cu ceai”. O denumire atât de puternic metaforică încât depăşeşte spaţiul cehovian. Odată intrat, aproape că nu mai poţi ieşi.

Bucuriile
Devii automat sclavul ceaiului, al „accesoriilor” sale atât utile, cât şi fermecătoare, al produselor de ciocolaterie fabricate parcă de mâini de păpuşi. „Am început totul de dragul acestei istorii care se numeşte ceai. De dragul de a promova un fenomen frumos, sănătos, ceva ce merită să aibă şi românul”, spune Sorin Olteanu care nu este un simplu „patron” de ceainărie, cum nici ceaiurile nu reprezintă un „moft de patron”. „De ce «Livada cu ceai»?”, „Pentru că sună româneşte! Când spun «livada» deja mă gândesc la bunica, mă gândesc la copilărie...”. Se răsuceşte ciobul corai în memorie, scrijelind cuvintele generalului şi strate­gului chinez Sun Tzu: „Să fii gata dinainte, pentru orice eventualitate, este cea mai mare dintre virtuţi”.

Se simte aici ca la el acasă: „Dacă vrei să aduci ceva în livada ta trebuie să pui mult suflet, asta îţi cere mult sacrificiu. Aceasta este o meserie de gazdă, iar gazda trebuie să fie acasă permanent. Musafirii vin la tine de dimineaţa până seara în orice zi... În momentul în care mă gândeam la cum ar trebui să arate un maga­zin de ceai, îmi imaginam ceva cald, ceva care să te ducă într-o anume zonă, cu anume tipuri de ceai, să se poată servi ceai, să ai poveşti la ceaiurile respective...”. A muncit mult ca să poată avea „livada” de azi, şi în toată această muncă l-a susţinut Paula Petrescu, „sufletul acestei activităţi”, cum o descrie, pe scurt.

„Când ne-am apucat de acest lucru, ne-am apucat să zicem cu o doză enormă de inconştienţă. Ne sacrificăm, pentru că nu putem merge nicăieri, dar sunt bucuriile celelalte, când vin oamenii şi spun că nici măcar nu îşi imaginau un asemenea loc, că de unde ştiu atât de multe lucruri...”. „Da, chiar: de unde ştiţi atât de multe lucruri?”, „Se adună, în timp”, „Nu cred că dragostea dumneavoastră pentru ceai a apărut aşa, brusc”. „Nu vreţi să luăm loc şi să facem un matcha?!?”. Ceaiul folosit în ceremonia ceaiului, în Japonia...Matcha să fie!

Ritual
Matcha sau pudra de ceai verde este un concentrat de ceai verde ce provine din Japonia. „O să prepar un Matcha latte, cu lapte de soia cu vanilie”, spune domnul Olteanu pregătindu-şi „ustensilele”. „Este cel mai benefic dintre toate ceaiurile verzi, galbene etc. După aproximativ 15 minute veţi simţi cum îşi face efectul: veţi fi plină de energie! Este cel mai sănătos ceai, având de 30 de ori mai mulţi antioxidanţi decât oricare alt ceai din lume. Eu o să-mi fac un ceai de fructe, am băut un Matcha ceva mai devreme şi este suficient de energizant cât să nu fie nevoie să bei peste două ore un altul...”. Parcă s-ar fi născut în Asia, dar s-a născut la Bucureşti. „Îmi aduc aminte din copilărie...Îmi plăcea infuzia de mentă pe care mi-o făcea mama, îndulcită cu zahar, şi făceam un ceai cu o infuzie foarte dulce şi o mâncam cu pâine prăjită şi cu brânză sărată! Acum dacă mă gândesc la acel ceai din copilărie îmi aduc aminte şi de poveştile acelor vremuri”.

Povesteşte despre copilărie şi aproape concomitent explică „procedura Matcha”: „Aici se află pudra de Matcha... Aceasta este o măsură făcută din bambus cu care dozăm cantitatea de pudră... Folosim o anumită cantitate de apă pentru un Matcha obişnuit, cum ar fi în lumea cafelei cafeaua lungă! Avantajele pe care le aduce ceaiul sănătăţii organismului sunt cu mult mai mari decât cele pe care le aduce cafeaua. Dar...Energie primim de la amândouă! Noi avem şi cafea în magazin, dar accentul îl punem pe ceai. A, să nu uit: avem şi acei celebri biscuiţi englezeşti care se servesc la ceai şi la cafea!”

„Cum aţi învăţat toate aceste lucruri?”. „Citeşti, vezi, colinzi. Eu am făcut amenajări interioare  dintotdeauna, am făcut multe lucruri... Paula a făcut mate­matică, şi construcţii, şi inginerie. La un moment dat a apărut ideea aceasta cu ceaiurile. De fapt, era dorinţa Paulei”.

Piaţa
„Piaţa este dificilă în lumea ceaiurilor. Există acea cursă a acumulării de capital. Să nu omitem piaţa mondială a ceaiului, producţia vândută la licitaţie. Occidentalii au deturnat produsul de la ceea ce însemna foarte sănătos pentru organism. Există însă o cate­gorie de oameni care se zbat să promoveze sortimente de ceai care înseamnă calitate, plantaţii nepoluate etc.”

Când bei un ceai intervine şi rostul „accesoriilor”. Cum ar fi ceainicele. „Care ceainice de aici vă plac cel mai mult?”, mă întreabă Paula în timp ce trebăluieşte prin magazin. Greu de răspuns. Deoarece aici sunt ceainice pentru poeţi, pentru filosofi, pentru visători, pentru oameni cu capul în nori, pentru excentrici, pentru sobri, pentru zâmbitori, pentru precişi, pentru copilăroşi... „Toate, dar mai ales cele cu buline”. „Hm...”, cade Paula pe gânduri, „străinilor le plac, dar nu prea sunt pe placul românilor”. „Nu le plac românilor ceainicele cu bulineee?!?”, sună întrebarea mea alungită anormal şi uimit, deoarece printre multe alte lucruri care nu le plac românilor, nu îmi închipuiam că ceainicele cu buline ar putea constitui o problemă...

„Livada” respiră deja asfinţitul furişat în viaţa cotidiană a unui maestru de ceai. Sorin Olteanu este precum argintul viu: povesteşte despre ceaiuri şi obiecte clienţilor, îi lămureşte, strecoară printre degete diverse ceaiuri, le adulmecă aş putea spune! „Dacă mai staţi mult pe aici o să începeţi să faceţi şi dumneavoastră acelaşi lucru”, râde domnul Olteanu. Acum este foarte clar: nu vom respecta unul dintre „amendamentele” ceaiului, şi anume că trebuie pri­mit cu sufletul liniştit şi cu vorbe puţine. Deoarece mai sunt atâtea arome de discutat, atâtea poveşti ale ceaiului de depănat, atâtea ceainice de dezbătut, încât „livada” se va transforma într-o „junglă”, iar noi vom ajunge neliniştiţi precum Pălărierul şi Iepurele de Martie din „Alice în Ţara Minunilor”, care îşi luau ceaiul fără oprire la o masă întinsă sub un copac. „Vedeţi? Acesta este «efectul» ceaiului: porneşti într-un fel şi ajungi în alt fel...”.