Memoria - Sub zodia lui Mehmed

Dominatia turca in Transilvania secolului al XVII-lea trebuia sa fie desavarsita de un supus fidel Semilunei. Descurcareti, turcii l-au gasit pe Mihai Apafi, unealta perfecta.

Secolul al XVII-lea a fost unul plin de evenimente pentru romanitate, fie ca vorbim de Tara Romaneasca, Moldova sau Transilvania. Aceasta din umbra si-a schimbat in mai putin de un secol "protectorul". De la sultanul turc, la imperialul habsburgic.

"Dezastrul militar din 1657, suferit in Polonia de Gheorghe Rakoczi al II-lea, a declansat o criza fara precedent a autoritatii centrale in Transilvania ingaduind afirmarea suprematiei starilor privilegiate. "Cu prilejul expeditiei impotriva lui Ioan Kemeny se raspandeste zvonul ca turcii ar intentiona sa ocupe Transilvania. Pentru aceasta, Imperiul Otoman ar fi trebuit, pe de-o parte, sa mobilizeze o armata numeroasa, iar pe de alta parte, cetatea Oradiei, ocupata in 1660 de catre otomani, asigura imperiului supravegherea Transilvaniei", explica Claudiu Turcitu, arhivist in cadrul Serviciului de Arhive Feudale, Personale si Colectii al Arhivelor Nationale.

Mehmet Kügük, beiul Ineului, l-a infrant pe Ioan Kemeny si l-a impus pe tronul Transilvaniei pe Mihai Apafi (1661-1690), fidel sultanului.

O MICA INTARZIERE. Inscaunat in 1661, Mihai Apafi primeste abia in 1667 firmanul de investire in domnie. Astfel, la 11-20 august 1667, Mehmed al IV-lea il investeste pe Mihai Apafi ca principe al Transilvaniei. In cronica lui Evlia Celibi se spune ca i s-au dat insemnele puterii: coiful cu pene, buzduganul si hilatul. Alaturi de acestea i s-a inaintat si o scrisoare imperiala, adica un firman de recunoastere in domnie si o scrisoare vizirala. "I se spune sa se imbrace cu hilatul si «sa aiba grija de sarmanii vilaietului, sa stapaneasca Transilvania asa cum trebuie, sa fie precaut» si ii cere sa trimita iscoade care sa informeze Poarta despre situatia de acolo", povesteste Turcitu. Firmanul de confirmare in domnie apare de abia la 1667. Spatiul respectului aici e de aproape un metru, ceea ce dovedeste atentia deosebita pe care sultanul o acorda lui Mihail Apafi. Prin acest firman principele se angajeaza sa plateasca anual un tribut in aur catre Poarta. Acesta era echivalent a 40.000 de gurusi (moneda otomana).

CREDINCIOS STAPANULUI. Lipsa firmanului de investire nu l-a deranjat prea tare pe Apafi. Scrisorile imperiale si vizirale primite de principele Transilvaniei in perioada 1661-1667 confirma credinta acestuia fata de sultan. "In 1664 apare un document imperial al Sultanului Mehmed al IV-lea privind comportamentul cu mare respect si supunere care l-a aratat Mihail Apafi in apararea Clujului, unde fusesera cantonate trupe imperiale austriece", explica arhivistul. Pentru credinta i s-au dat iarasi doua halaturi pe care sa le poarte si sa manifeste supunere fata de Poarta.

CAD TURCII. La 1684, un an dupa esecul turcilor de la Viena, desi se duc tratative cu imperialii de la Viena, marele vizir spune ca s-a primit la Poarta haraciul de la Mihail. Solul care a dus haraciul a fost cinstit cu halat de onoare, iar la reintoarcere a inaintat o scrisoare prin care se recomanda ca Apafi sa se comporte dupa prevederile sultanului, sa se ingrijeasca in continuare de linistea tarii si bunul trai al poporului si sa se ingrijeasca la timp de trimiterea haraciului Tansilvaniei si a altor daruri, bucurandu-se astfel de increderea marelui padisah. Desi situatia era dificila pentru Transilvania dupa 1683, totusi, in 1684 Poarta ii recunoaste dreptul de succesiune la tronul Transilvaniei lui Mihail Apafi al II-lea, fiul lui Mihail Apafi. Lucrul acesta il va obtine mai tarziu si din partea Curtii de la Viena. La moartea lui Apafi din 1690 se va semna Diploma Leopodina ce marca de facto intrarea Principatului Transilvania in sfera de influenta a Curtii de la Viena.

Scrisori vizirale din secole trecute
Cu pence, sahh si alte nestemate

DOCUMENT. Un firman de investire pe marimea haraciului platit de Mihai Apafi in vistieria Imperiului Otoman

"Scrisorile vizirale erau scrise urmand modelul documentelor oficiale (firmane, berate), emise in cancelaria divanului imperial. Marele vizir era al doilea dupa sultan.

Daca tugraua era suficienta pentru validarea firmanului sau al beratului, la documentele emise de marii viziri semnul de validare utilizat este asemanator cu tugraua si ii spune pence. Are aceeasi forma si insemnatate ca si tugraua, adica reprezenta monograma marelui vizir, stilizata. Partea de sus de aici, care este langa pence, se numeste sahh - este de fapt litera sad, din turca, intr-o forma abstracta din punct de vedere al grafiei. Asta inseamna de fapt ca documentul "este autentic, ca este intocmai". Alaturi de pence si de sahh, pentru intarirea documentului se aplica si sigiliul marelui vizir", explica Claudiu Turcitu. O serie de astfel de documente vor putea fi vazute de marele public dupa ce, in urma parteneriatului dintre Arhivele Nationale si Ambasada Turciei, vor fi editate un calendar si un volum de prezentare a unor documente turcesti.