Momente şi spiţe: Fericiţi cei ce moştenesc trotuare (VIDEO)

Leta vrea sa-i cumpar trotuar. A observat ca, in Bucuresti, cine are trotuar are de toate. Bucurestiul insusi creste mancand din sine, se extinde in interior infulecandu-si trotuarele.

Cand masinile s-au inmultit mai repede decat oamenii si n-au mai incaput in oras, primarii de sector au taiat din trotuare si au facut parcari. Au taiat in lung, au taiat in lat, au decupat, au scobit. Sau, mai simplu, au tras niste dungi pe asfalt, au desenat parcari. Si acum masinile stau una langa alta, una in alta, in spic, in pieptene, masini, masini, ne impiedicam de masini, respiram masini.

Primarii au urcat si bicicletele pe trotuar, printre masini, in picioarele bucurestenilor ramasi fideli mersului pe jos. Au lipit benzi de plastic si gata pistele pentru biciclete. A fost mai simplu asa. Traim in civilizatia bidinelei si a lipiciului. E ieftina si ne impaca pe toti: pietoni, biciclisti, soferi, maidanezi. Pe trotuare au pus statui, reclame, chioscuri, moloz, rufe, tufe, fufe. Cand s-au pomenit cu o groapa si n-au avut ce face cu ea, edilii tot pe trotuar au pus-o. Sau o balta. Ce sa faca ei cu o balta malita, plina de larve de tantari, unde s-o aseze in oras? Tot pe trotuar. Pe trotuar se poate depozita orice. Ca bucurestenii au masini, nu mai merg pe jos.

Cand nu mai gaseste unde sa-si parcheze masina, bucuresteanul o urca pe trotuarul lui. Isi face loc printre amaratii de trecatori alungandu-i cu claxonul, plesnindu-i cu injuraturi. E teritoriul lui, marcat cu ulei si cu benzina. Pune masina de-a latul. Pietonii n-au decat s-o sara sau sa treaca pe dedesubt. Dar lor le place pericolul si prefera s-o ocoleasca pasind pe carosabil, pe la botul masinilor in goana. Cei mai saraci, care n-au mostenit trotuare, parcheaza pe trecerea de pietoni sau pe banda pentru biciclete.

Trotuarul e bun de loc de veci pentru masina ucisa de rugina. Bucuresteanul isi urca rabla pe trotuar si-o lasa sa se ingroape singura, incetul cu incetul. Arunca maruntis in jurul ei, ca la morti, la capatai depune flori de mucigai din gunoiul menajer. Iar aparatele de aer conditionat varsa lacrimi pe trotuar, cand nu nimeresc in capul trecatorilor.

Cine are trotuar pe pamant, nu in gand, poate sa-si intinda patul pe jos, la umbra unei cladiri din Micul Paris, la umbra unei masini… Poate sa-si scoata scaunele si masa din casa si sa stea pe trotuar la taclale, la barfa. Cele mai aprinse partide de table se joaca pe trotuar. Asezati pe scaunele, consumatorii de frumos savureaza eternul feminin, unii, iar altii pot sa-si exerseze talentul la desen. Asfaltul e o uriasa tabla de scris pentru nestavilitii artisti bucuresteni. Insa efortul lor creator nici nu se compara cu geniul primarilor care vopsesc trotuarele ca sa-si potoleasca setea de frumos. De bani frumosi.

Da, trotuarul inseamna bani. In lungile ei drumuri prin Bucuresti, Leta a observat ca trotuarele au un rol important in economia Bucurestiului si, deci, a tarii. Economia de piata s-a nascut pe trotuar, in anii ‘90, o data cu aparitia chioscurilor de care te impiedicai la tot pasul. Acum, daca vrei sa faci un ban cinstit, tot trotuarul e locul cel mai la indemana. Pe trotuar bucurestenii vand nimicuri – de prin casa ori furate. Pe trotuar isi scot magazinele marfa ca sa prinda miros de benzina arsa. Bucurestenii adora mirosul de esapamente, se vede asta din frenezia cu care astupa cu masini orice locsor ramas liber prin oras, astfel ca vanzarea creste. Pe trotuar ies mesterii sa repare una, alta. Nu de putine ori trecatorul ia in cap un covor pus la uscat, se izbeste de o stiva de cauciucuri si, vrand sa evite o umbrela de plaja pusa exact in mijlocul trotuarului, cade cu zgaibele-n sus pe o gramada de pepeni. Pe trotuar intind edilii pietele volante sau targurile de tot felul, restaurantele isi scot mesele pe trotuar, atunci cand restaurantul nu e chiar trotuarul insusi, si tot trotuarul isi asterne generos covorul asfaltic sub picioarele cantaretilor peruani care au umplut Bucurestiul. Cersetorii fac averi pe trotuare. Din trotuar scot bani si prostituatele, care fac trotuarul, si primarii de sector, care fac doar bordurile. Le schimba des. Exista o industrie a bordurilor. S-au facut averi uriase.

Ce s-ar fi ales de orasul asta pestrit, turcit, murdar, astmatic, cum s-ar fi dezvoltat el daca inaintasii nostri nu ne-ar fi lasat destule trotuare? Cat are inca trotuare, Bucurestiul mai are un viitor.