Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce ar fi nevoie pentru a dărâma un univers? Privind spre scena Sălii Mari a Teatrului de Comedie, unde un grup de adolescenţi transpiră învăţând să aranjeze şi să monteze decorul, răspunsul ar putea fi... de un ciocan. Şi multă, multă credinţă. Pentru a continua chiar şi atunci când ultima picătură de speranţă seacă şi pentru a merge dincolo de oboseală până ce şi ultima cărămidă putrezită a unei lumi viciate şi claustrofobe cade. Prin teatru, prin contactul şi lucrul într-un teatru, tinerii proveniţi din casele de copii au posibilitatea de a cunoaşte, de a se redescoperi şi mai ales de a alege o altă cale, un alt univers decât cel în care au fost aruncaţi de viaţă. Actori pe o altfel de scenă, într-un loc de care nu aveau habar că există. Jucând într-o piesă pentru care poate nu vor primi aplauze la final. Nici ei, nici cei care i-au îndrumat. Dar cu siguranţa de sine că au ales altceva. Şi mai ales că au dărâmat un univers.
