Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aricescu (1823-1886) a fost un personaj ciudat, dar fermecător in naivitatea lui, un revoluţionar paşoptist, plin de idei progresiste şi a cărui patimă revoluţionară l-a costat zece luni de detenţie la Snagov. Aricescu n-a scris ceva valoros literar. Dar memoriile sale despre exilul de la Snagov sunt interesante.
Aricescu, exilatul care se compara cu Napoleon
Snagov. Mănăstirea al cărei ctitor se pierde in negura vremii. Loc de inchinăciune, de odihnă, dar şi de detenţie.
Citește pe Antena3.ro
EXILUL. La 30 august 1849, revoluţionarul merge in arestul Colţei să viziteze nişte amici care erau inchişi "de boieri şi de ruşi". Află de la ei că este in circulaţie un imn slugarnic la adresa ruşilor, mai precis a generalului Duhamel. Poetul se vede dator, ca bun romăn şi "jun progresist, să demaşte protectoratul perfid al ţarului". Punăndu-se pe treabă, Aricescu a creat numaidecăt un contra-imn, intitulat "Blestemul Romăniei contra apăsătorilor ei", pe care avea de gănd să il publice in ziarele franceze. Pentru "poesia" sa, patriotul Aricescu a fost exilat la Snagov.
El descrie in memoriile şi versurile sale tratamentul de acolo ca fiind cănd cumplit, cănd vesel şi sprinţar. In prima noapte l-au măncat puricii şi a stat in frig, dar măcar nu a fost inchis cu criminalii. Interesant este că i s-a dat o cameră in incinta mănăstirii, iar cele zece luni de exil i-au fost o experienţă in care se compara pe sine cu Napolen exilat pe Insula Sfănta Elena. De altfel, iată ce scria la plecare, in poema "Adio, Snagov": "Şi tu sentinelă/ Ce mă insoţeai;/ Şi tu, filomenă/ Ce mă consolai! // Şi tu lebejoară/ Care mă distrai"... Putea merge insoţit de un gardian in satele vecine, iar distracţiile amoroase nu ii erau chiar interzise. "Adio, plătică/ Dulce peştişor,/ Cu guriţă mică,/ Cu carne de-amor/ Şi tu copiliţă/ De la Ţigăneşti/ Cu dulce guriţă/ Şi cu ochi şerpeşti!...". Arestat in ianuarie 1850, Aricescu a fost eliberat la 6 decembrie acelaşi an.
RESTITUIRE. Contra-imnul şi memoriile lui Aricescu, documente privind detenţia in secolul al XIX-lea, pot fi citite in volumul "Mănăstirea Snagov, credinţă, literatură şi legendă" (Editura Ziua). Cartea cuprinde "Snagovul istoric", cu texte scrise de Nicolae Iorga şi N.I. Şerbănescu, şi "Snagovul literar", cu memoriile din exilul suportat aici de C.D. Aricescu in 1850. Prefaţa acestui al doilea capitol este semnată de Eugen Simion, sub indrumarea căruia s-a făcut transcrierea textelor chirilice. Volumul are şi imagini ale frescelor şi icoanelor sau reprezentănd biserica mănăstirii de la 1900 şi de azi. Prezentarea grafică este deosebită. CD-ul care insoţeşte cartea conţine un documentar tv despre mănăstire (realizat de B1 TV), fotografii realizate de Steluţa Danciu şi intreaga carte in format digital.
HRISOAVE. Se consideră că in secolul al XIV-lea, la Snagov a fost ridicat un paraclis de către Vladislav I Vlaicu (1364-1379). Prima atestare documentară a mănăstirii este din anul 1408, intr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrăn (1355-1418). Mircea vorbeşte despre "mănăstirea domniei mele de la Snagov", la inceputul secolului al XIV-lea, cănd a refăcut-o. Intre 1428 şi 1429 mănăstirea primeşte danii de la Dan II, iar la 1441 de la Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Ţepeş), şi de la Radu cel Frumos. In timpul domniilor lui Vlad Ţepeş este considerată cea mai bogată mănăstire din Ţara Romănească, motiv pentru care se vorbeşte probabil in Letopiseţul cantacuzinesc (sec. XVII) despre ea ca despre ctitoria acestuia: "Vlad-Vodă Ţepeş. Acesta a făcut mănăstirea la Poenari şi a făcut sfănta mănăstire de la Snagov".
In 1475, Ţepeş i-a făcut un zid de apărare, un pod, o inchisoare pentru trădători şi tălhari şi un tunel sub Lacul Snagov. In 1512, prima biserică a fost dărămată şi reconstruită de Neagoe Basarab. Cu unele restaurări in timp, aşa s-a păstrat pănă astăzi. Se presupune că in biserica mănăstirii, sub lespedea din faţa altarului, s-ar afla mormăntul lui Vlad Ţepeş.
