Oameni aruncati la gunoi

Peste 20 de oameni au fost scosi de primarul comunei Bragadiru dintr-un bloc, au fost incarcati in trei tractoare si "varsati" la groapa de gunoi. Sapte familii cu tot atatia copilasi au ramas aici si dardaie sub cerul liber de mai bine de doua saptamani, asteptand un ajutor.

Click pe poza pentru a accesa fotoreportajul

AMENINTATI. Copiii, majoritatea sub 8 ani, s-au imbolnavit toti din cauza noptilor friguroase petrecute sub celofan

Au trait pana la inceputul lunii aprilie intr-unul din blocurile ramase de izbeliste de pe vremea lui Ceausescu. Fiecare a ajuns, din diverse motive, fara casa si a auzit de acel loc unde "se putea sta". Locuri erau berechet si fiecare a inceput sa improvizeze o locuinta acolo. Au cumparat caramida, si-au ridicat ziduri intre stalpii de sustinere ai cladirii, si-au pus usi la intrare, geamuri. Toti stiau ca, daca nu aveau acte de proprietate, se puteau trezi oricand in strada. Asa ca, ani in sir, s-au straduit fiecare cum l-a dus capul sa intre in legalitate: au trimis zeci de memorii la Guvern, la Primarie, la Prefectura, ba chiar si la Drepturile Omului. Nu au primit nici un raspuns. Si a venit ziua de 4 aprilie 2005, cand in blocul P 34, in care locuiau, a venit proprietarul cel adevarat: Ministerul de Finante.

COPIII S-AU IMBOLNAVIT. Primarul, cel care ii lasase pe oameni sa locuiasca acolo atatia ani, a trebuit sa-i dea afara. Cei 23 de oameni s-au trezit fara un acoperis deasupra capului si, neavand incotro sa apuce, au ramas exact acolo unde au fost scosi, in fata blocului. Si-au ridicat corturi. Numai ca primarului Marin Branzoi nu i-a placut cum arata comuna lui cu "mizeria" aceea dintre blocuri, asa ca a chemat gunoierii cu tractoarele lor, jandarmii cu ciomegele si i-au urcat in remorci, cu tot cu copii. De acolo i-a dus direct la groapa de gunoi, pentru ca, ironizeaza primarul, "doar nu aveam sa-i duc la caminul cultural". In prima noapte dormita sub cerul liber, pe micuti i-a udat ploaia pana la os, pana ce parintii lor au reusit, pe bajbaite, sa improvizeze un cort. Adapostul a fost prea tarziu ridicat pentru unul din baietei, Ionut, de 1 an si 2 luni. Apa rece l-a bagat in spital cu o bronsita ce putea sa-i fie fatala. Ceilalti copii, majoritatea sub 8 ani, sunt cu totii bolnavi din cauza noptilor friguroase din corturile de celofan. Ionut a fost externat vineri din spital, dar in aceeasi zi a inceput sa vomite si a facut febra, asa ca a trebuit iarasi dus la Urgenta.

DOI TINERI CU HANDICAP. "Stam aici, cu sobolanii si serpii, in frig, fara apa sa ne imbaiem copiii si nimeni nu vrea sa ne ajute", acuza in cor oamenii, de cum ne vad. Ne invita intr-unul din corturile mai mari, unde pare ca facusera de curand "curatenie", sa primeasca musafirii. Incaperea e un cub din celofan, iar pe jos sunt puse, direct pe namol, covoarele umezite.

Marian Ochea, un tanar de 30 de ani, isi aduce acum aminte, sub celofan, cum in anul 2000 isi vazuse visul cu ochii: primarul ii semnase un contract de inchiriere pentru apartamentul din acel bloc-fantoma. Nu era act de proprietate, dar era totusi un document. Dar fericirea a durat doar cateva zile, caci acelasi primar a revenit asupra deciziei si i-a anulat contractul. Marian este bolnav de epilepsie, are gradul I de handicap si nu poate munci. Maica-sa are hepatita C, iar fratele sau, Alex, e paralizat pe partea dreapta. Pe vremea cand lucra la o firma, ca preparator de bauturi alcoolice, a plecat intr-o zi cu patronul cu masina. Seful a incercat sa intre intr-o depasire si un camion i-a facut zob pe amandoi. Patronul a murit, Alex a ramas nenorocit pe viata si fara slujba. Iar acum, si fara casa. Spune cu o voce calda, fara nici o expresie de ura pe chip, intocmai ca un preot la slujba: "M-am tot dus la primar, dupa ce ne-a aruncat la gunoi, sa ma ajute. Si el ma lua la misto: «Vrei sa te iau la mine acasa?»…"

"Ne-a zis sa ne ducem la Guvern noi, sa facem rost de fonduri pentru o scara, si el ne va da dupa aia. Adica noi sa ne milogim, sa facem greva foamei pe acolo si apoi el sa-si faca afacerea, sa aiba apartamente pe care sa le vanda", acuza un tata cu trei copii. Cel mare dintre ei are 15 ani, cel mic - 3.

CONDAMNATI. Cei 24 de oameni care au ajuns la doi pasi de groapa de gunoi nu au nici macar apa de baut

CAMPUL - "DOMICILIU PERMANENT". Il gasim pe edilul din Bragadiru, Marin Branzoi, in Primaria lui comunala cu aspect de castel. E bine dispus omul, zambeste si ne marturiseste ca are tot respectul pentru presa, intrucat "nu exista post in tara asta in care n-am iesit io!". Pasiunea lui pentru mediatizare se imortalizeaza pe casete video si audio cu toate interviurile lui. Chiar si discutia noastra o inregistreaza pe un reportofon.

Se spala repede pe maini de problema celor de la gunoi: "Nu pot!", "Nu sunt fonduri!", "Legea spune…" etc. Mai pe larg, el ar vrea sa ii ajute pe oameni, insa ANL-ul a sistat lucrarile la blocurile cu apartamente sociale si atunci n-are de unde sa le dea. Apartamente sociale nu a reusit sa faca in comuna, dar a terminat un bloc cu locuinte de vanzare. "Pretul de costare (sic!) pentru o garsoniera e 800 de milioane", ne prezinta primarul oferta. Mai intai a incercat sa ii paseze din ograda lui, zicandu-le ca-s "proveniti", adica nu au buletine de Bragadiru. Dupa ce ii spunem ca am vazut buletinele oamenilor, o da la intors. "Cei din Bragadiru au avut case aici, dar le-au vandut." Ne arata concluziile unei anchete a Primariei, care dovedeste ca toate cele sase familii apartin de comuna sa. Documentul Primariei incearca, de fapt, sa justifice ca acei oameni au unde locui. De exemplu, Cristinel Tudor, tatal unei fetite de 1 an, "are posibilitatea de a locui la mama sa". Dar, dupa spusele nurorii, si soacra sa locuieste, la randul ei, tot abuziv, intr-un bordei improvizat. Situatia lui Sandel Grigoras e prezentata asa: "Are domiciliu stabil pe Str. Celofibrei nr. 40". Dar la acea adresa nu exista nici o casa. E un camp.

"AVEM ALTE TREBURI". Primarul Branzoi considera ca nu e vina lui ca oamenii au ramas fara casa si traiesc, ca salbaticii, la cort. Sustine ca el le-a facut chiar un bine. "Apartamentele acelea construite de ei erau foarte periculoase. Daca ar fi cazut o grinda pe copil…" De cand i-a varsat pe oamenii aceia, cu prunci cu tot, la groapa de gunoi, habar nu are ce s-a ales de capul lor. Nici un reprezentant al Primariei nu si-a murdarit lacul pantofilor prin noroaiele prin care trebuie sa treci sa ajungi la corturi. Usor iritat de prea multele intrebari puse de noi, Branzoi ne-o tranteste: "Noi avem alte treburi, dom’le. Avem treaba cu apa potabila, reteaua e veche"…

DEZINTERES

"De cand ne-au aruncat aici, nimeni de la Primarie nu a venit la noi, nici de la Protectia Copilului. Avem buletine de Bragadiru, dar primarul zice ca suntem proveniti, sa scape de noi. L-am intrebat: «Dar cand v-am votat, dom’ primar, atunci nu eram provenita?»" - Melinda Maco, mama a doi copii