“Omul de zăpadă” care nu se topeşte niciodată

“Croit” cu bomfaierul, şlefuit cu şmirghelul, ţintuit în cuie şi ornat cu dopuri de plastic

E un om de zăpadă nemuritor. Un Moş Crăciun funcţional şi reconstruibil. Un simbol al zăpezii căruia un artist plastic ieşean i-a înlocuit morcovul ce servea drept nas cu un dop de şampanie. Ochii şi gura zâmbăreaţă, ca şi pieptul plin de muşchi altădată şi mustind de zăpadă, i le-a construit din platoşa de plastic a sticlelor de suc pe care le consumă copiii cu atâta patos în timpul vacanţelor, dar mai ales al sărbătorilor de iarnă. În locul corpului rotund din gheaţă, i-a cioplit un trunchi din folii de polistiren unite cu râvnă şi ingeniozitate. După ce i-a dat forma binecunoscută, l-a ornat cu dopuri prinse în cuie. De statură potrivită, omuleţul multicolor veghează ca un gardian între alte lucrări de artă găzduite de parcul Muzeului Unirii din Iaşi în cadrul expoziţiei Feerie de Crăciun.

Omuleţul bizar şi-a strâns bine fularul la gât, şi el ornat cu dopuri multicolore, pentru că e tare frig afară. Căciula largă îi acoperă protector capul. Şi asta în pofida rafalelor de vânt ce-i dau târcoale. Baba Iarna îşi scutură inutil cojoacele peste omuleţul colorat. Moşul e căptuşit, totul e ţinut în frâu de alte minunate dopuri. Şi chiar de vine primăvară cu dezgheţuri rapide şi soare tropical, el nu se transformă în râuri de apă, în Veneţii de gheaţă. Va rămâne aşa, impenetrabil, ca un vis luminos de copil în plină iarnă.

“Este o lucrare unică în ţară, dat fiind faptul că este construit din dopuri de plastic. Din câte ştiu eu, cel puţin la noi, n-am mai văzut lucrări la care să se utilizeze astfel de capace, ci mai degrabă din metal”, a spus Elena Cristina Potop (31 de ani), artistul ieşean ce i-a dat formă acestui inedit Moş Crăciun, am putea să-i zicem. “Am muncit mult la el, cel puţin trei zile, a trebuit să-i potrivesc umbrele, culorile. Trunchiul l-am format din plăci de polistiren puse una peste alta. Cubul astfel format l-am tăiat cu bomfaierul, l-am şefuit cu şmirghelul, i-am dat forma cerută, după care l-am placat cu dopurile din plastic prinse în cuie”. Căciula omului de zăpadă e una de-a prietenului artistei. O căciulă primită de la mama sa şi care i se lărgise. “Fularul l-am dat în două, că nu puteam să cos dopurile”, a spus Elena Cristina Potop. Şi uite aşa, tânăra artistă ne-a demonstrat că spiritul Crăciunului poate fi reînviat la nevoie chiar şi fără zăpădă. În aceste zile însă s-ar părea că e prea multă prin unele locuri.

În locul unor culori, material gata colorat - dopurile

Potop are mai multe lucrări de artă confecţionate din capace de plastic. A început să lucreze cu acest material de anul trecut, având chiar şi o expoziţie ce s-a bucurat de succes la Galeriile de artă Cupola din Iaşi. Dintr-o întâmplare a început totul. Prima ei lucrare de acest fel a intitulat-o Giani, după numele prietenei sale, cea care a inspirat-o să realizeze astfel de proiecte din dopuri de plastic. Geanina e o fată care lucra la barul din apropierea locului de muncă al Elenei Cristina. Artista este de trei ani galerist gestionar. Cel care se ocupă de vânzări şi tot ce ţine de comerţ la Cupola. “Giani e o bună prietenă, cea care mi-a oferit o caldă îmbrăţişare atunci când am avut ceva probleme cu mama mea. Mă jucam cu nişte capace, jos la Geanina. Aveam unul oraj, altul galben. Mi-au plăcut culorile şi mi-am zis ce-ar fi să fac tablouri cu ele. Am rugat-o să-mi strângă mai multe. A rugat şi alţi colegi de la pizzeria unde lucrează, am apelat şi la taică-meu şi la alte persoane şi am strâns astfel suficiente dopuri pentru a face mai multe tablouri”, a povestit Elena Cristina Potop. 

Cine, care, când şi cum despre Elena Cristina Potop

“Who…what…when…how”. Chiar acesta este titlul ultimei sale expoziţii. Elena Cristina Potop este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 2007. Are şi alte lucrări plastice interesante, în special de pictură - portrete în umbră cu chipuri şi culori minunate.  Până să lucreze la galeria de artă, Elena Cristina a lucrat ca profesor la Şcoala Junior a Universităţii “Al. I. Cuza”. A ţinut aici cu mult profesionalism un curs de pictură şlefuind cu măiestrie tinerele talente. Un exemplu reprezentativ pentru calităţile sale de pedagog îl constituie cea mai bună dintre elevele sale, Elleny Pendefunda. O tânără foarte talentată, un artist de mare viitor având în vedere faptul că la numai unsprezece ani are deja zeci de expoziţii de pictură în ţară şi în străinătate. Eleva sa este şi o poetă talentată, cu mai multe cărţi de poezie deja apărute.