Omul şi fotograful Ion Paciu

Ion Paciu este specializat în fotografia arhitecturală şi portretistică, şi locuieşte în Marea Britanie la Londra. Este membru al „The Royal Photographic Society”. Aceste „date” care ţi se relevă la început pe net, adâncesc şi mai mult întrebarea dacă nu cumva dincolo de aceste date se află mai mult. Şi bineînţeles că se află mai mult, respectiv omul şi fotograful!

Şi cum întrebarea „Cine sunteţi dumnea­voastră, domnule Paciu?” ar suna redundant, reformulăm: „Care sunt rădăcinile dumnea­voastră, domnule Paciu? Pe unde aţi copilărit?”. „Sunt de loc din sudul ţării. Am copilărit aproape de malul Oltului, în Câmpia Română, în oraşul Caracal, unde mi-am petrecut şi parte din viaţa de adult. După o vreme m-am mutat în Bucureşti, unde mi-am petrecut ultimii ani dinainte de emigrare...”. „Pe unde v-a «fotografiat» viaţa până să ajungeţi la Londra? Şi, de ce nu, cum aţi ajuns să fotografiaţi viaţa?”. „Am călătorit mult de mic copil, şi fiind pasionat de desen (în particular desenul tehnic, exlibris şi cărbune) am căzut în patima imaginii: ima­ginea geometrică a vieţii, frumosul tridimensional. Liniile drepte şi arcele de cerc acompaniate de intersecţiile vieţii m-au copleşit vizual pentru mult timp şi după ceva vreme (în acest răstimp m-am îndeletnicit cu o cameră foto mică, simplă) m-am decis să îmi cumpăr o cameră foto serioasă, un digital single lens reflex. Pentru un timp, a fost un hobby, un hobby cu multe nopţi şi zile pierdute, nelinişte, sete de cunoaştere, şi  care îmi ocupa din ce în ce mai mult timp, consumându-mi aproape toată energia. Am realizat rapid că această pasiune mă înghite ca un val, îmi fură mai tot timpul liber, invandându-mi simţurile complet...”.

Mod de viaţă
După o vreme a decis să se dedice în tota­litate fotografiei. „Am transformat pasiunea într-un mod de viaţă. Trăiesc, mă exprim şi respir prin fotografiile mele. Fotografiez pentru mine. Văd, vreau să mă exprim, să povestesc celorlalţi ceea ce simt şi văd şi folosesc camera ca instrument de propagare şi interpretare al ochiului meu. Câteodată funcţionează, altădată este greu să expun pe senzor ceea ce vizualizez. Rămân cu amintirea frumoasă a unui loc, personalitate, caracter sau geometria complexă a metropolei!”.  

Arhitectură şi portrete. Clădiri cu... siluetă, sau femei cu expresii de neegalat. „Care este cea mai frumoasa poveste a dumneavoastră legată de fotografie?”. „Îmi este greu să decid. Îmi petrec foarte mult timp pe stradă, printre clădirile şi podurile londoneze, studiindu-le formele, unghiurile, culorile şi texturile. Încurajat de atmosfera citadină, nu mă sfiesc să mă târăsc pe sub poduri sau pe asfalt, cu camera la ochi şi trepiedul atârnat de gât, în căutarea perspectivei celei mai spectaculoase, şi a unghiului celui mai eficient. Nu renunţ până când nu găsesc o imagine nouă, unică şi de care să fiu mulţumit pe deplin. De multe ori mă trezesc în mijlocul şoselei, fiind claxonat şi apostrofat de şoferi. Le spun: «Îmi cer scuze, însă aici este poziţia cea mai buna!»„.       

Fiecare zi este pentru el o nouă aventură. „O nouă poveste îmi apare în cale, cu aproape fiecare om pe care îl întâlnesc. Fiecare ieşire îmi oferă oportunităţi imense: oameni noi, oameni deosebiţi cu poveşti interesante, oameni care «mi se oferă» şi îmi arată calea către sufletul lor prin intermediul obiectivului. Am făcut o mare pasiune din a capta întâmplări din viaţa oamenilor prin intermediul camerei fotografice, care a devenit parte din corpul şi sulfetul meu...”. 

Recent şi-a deschis o mică şcoală de fotografie. „Unde predau celor pasionaţi de imagine cursuri interactive pe termen scurt despre cum să folosească o cameră foto, şi cum să beneficieze mai bine de frumuseţea înconjurătoare”. Nu are dezamăgiri. „Sunt pierdut în căutarea frumosului ascuns, şi nu am timp de dezamăgiri. Sunt un om fericit, nu regret şi sunt optimist. Când cad mă ridic, mă scutur, şi o iau de la început!”.   

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Zvârcolire
Ce înseamnă cei şapte ani londonezi pentru Ion Paciu? „Ultimii şapte ani mi-au oferit o experienţă de viaţă extraordianară, o provocare extremă, o rupere de locurile în care am copilărit şi am crescut, o zvârcolire psihologică totală, împletită cu dorinţa de cunoaştere a unei lumi noi. Nu a fost uşor, însă cu răbdare şi determinare nimic nu poate rămâne necuce­rit sau necunoscut. Nu este uşor să te integrezi într-o societate nouă şi totul depinde cât de mult îti doreşti şi cât eşti dispus să încerci şi să investeşti”.   

„Ce mai înseamnă România pentru dumneavoastră? Există (încă!) «mândria»  că sunteţi român, sau nu mai are are nici o legătură cu ceea ce sunteţi acum? Adică, un fotograf «englez» realizat!”. „Mi-a fost foarte greu când m-am mutat din România, însă setea de cunoaştere a învins. România a fost şi rămâne pentru mine un loc special şi unic. Plecând, am realizat că încep să descopar şi să cunosc România mult mai bine decât o făceam înainte”. „Prin urmare, ar trebui să plecăm din ţară ca să cunoaştem România mai bine!”. (Râde)

„Călătoresc în România frecvent, mă simt bine, îmi vizitez familia şi prietenii, petrec timp de calitate cu ei, depănând poveşti, aducându-ne aminte de copilărie şi adolescenţă. Mi se face dor de Londra destul de repede şi nu pot zăbovi prea mult departe de ea!. Recent, vizitând România, am întâlnit câţiva prieteni pasionaţi de fotografie care m-au invidiat pe motivul că locuiesc la Londra şi că nu duc lipsă de subiecte interesante. I-am contrazis, şi i-am invitat să explorăm împreună frumuseţile ascunse ale Bucureştului. Am sugerat vizitarea noului Pod Basarab (care mi-a atras atenţia imediat), unde am şi realizat câteva cadre de noapte. Am fost plăcut impresionat de arhitectura puternică a podului, o construcţie superbă, puternică, şi care a schimbat aerul Capitalei”.

Proiecte
Ce ar include la capitolul realizări? „Rea­lizări? Sunt un om fericit, o mulţime de studenţi îmi părăsesc clasa fericiţi, îmi scriu, mulţumindu-mi. Ce aş putea să îmi doresc mai mult de atât? Asta numesc eu o adevărată realizare”. Proiecte? „Am câteva proiecte pe agendă: unul dintre ele este este fotografierea tuturor centralelor termice din Anglia iar recent am schiţat un proiect în colaborare cu Institutul Cultural Român despre viaţa diasporei româneşti. În toamnă pregătesc o expoziţie. Am mai participat la câteva expoziţii, în colaborare cu ICR Londra şi Societatea Medicilor Români din Marea Britanie, însă expoziţia din toamnă va fi prima expoziţie «solo»„.

Cum vede viitorul artei fotografice? „Ca orice alta artă, şi arta fotografică evoluează vertiginos, schimbându-se pe zi ce trece. Conceptul, ideea, mesajul se împletesc tot mai mult cu imaginea şi imping fotografia pe tărâmuri filosofice cerând fotografului să ţină pasul cu această evoluţie”. Nu îmi rămâne altceva de făcut decât să mulţumesc omului şi fotografului Ion Paciu.