Operă a lui Tonitza, distrusă cu târnăcopul

Puțini știu că la Cimitirul Eternitatea din Iași se află o lucrare a lui Tonitza sau, mai exact, ceea ce a mai rămas din ea. Opera de artă acoperea un perete al capelei Maria Moruzzi, monument transformat însă de mulți ani în magazie a muncitorilor din cimitir. Nimeni nu a tras un semnal de alarmă, iar lucrătorii habar n-aveau peste ce capodoperă își suflau deseori nasul. Acum, din pictura murală mai există doar frânturi.
„Au bătut cuie, piroane în ea, pentru a-și agăța târnăcoa¬pele și salopetele”, povestește Gheorghe Macarie, specialist, cunoscător al operelor de artă din marele cimitir moldovenesc. „Eu am apucat fresca pe trei sferturi. Capela părăsită era încuiată și folosită de cei ce făceau monumente funerare. A fost un dezastru la Cimitirul Eternitatea din anii 50 încoace, au fost distruse monumente. Când am văzut-o, eram asistent univer¬ bizantină, mai mult neoclasică, stilizată, de bună calitate. Maica Domnului pe perete în mărime naturală, cu pruncul și sfinți în dreapta și stânga. Trei sferturi din ea încă se păstra cu ceva vreme în urmă. Personal am făcut demersuri la oficialități, dar fără niciun rezultat încă din vremea comunismului”, a mai spus Gheorghe Macarie.

Patina vremii se agață de întreaga capelă. În partea laterală, geamurile sunt deschise de cine știe câți ani. Vântul, vijeliile mușcă din culorile vii ce încă mai sclipesc pe pereți. Și azi, ca și ieri, muncitorii intrau și ieșeau ștergându-și coatele de pereții ce purtau istoria unei capodopere. Înăuntru, un scaun și o masă pe care tronează pompos sticle din plastic. Bidoane și o umbrelă pe jos, o cârpă aproape de frescă, pahare, hârtii, urme ale unui du-te-vino continuu. Din frumoasa lucrare a lui Tonitza au mai rămas doar câteva picioare de sfinți. Oriunde te uiți, se vede urma „cataclismului” - o blasfemie la adresa întregii obști artistice.

Capela a fost construită din piatră de Câmpulung și are două intrări opuse spre două încăperi sepa-rate printr-un perete la mijloc - prima a capelei propriu-zise, destinată eventualelor ceremonii, și cealaltă – care adăpos¬tea scara de piatră ce accedea în cavoul subte¬ran propriu-zis.
La fel de mare a fost dezastrul și în spațiul subteran, unde nu a mai rămas practic nimic. Eu am atras atenția, dar, din păcate, fără rezultat.
Prof. Gheorghe Macarie
Un monument pentru os domnesc
La începutul secolului trecut, în Cimitirul ieșean Eternitatea familiile de vază construiesc capele în loc de cavouri, cea mai valoroasă fiind capela Moruzzi. În orice biografie a autorului scrie că Tonitza, în 1913, pictează un monument funerar la Eternitatea. „E o pictură frumoasă din tinerețe. Avea 27 de ani, era însurat și avea vreo doi copii”, spune profesorul Macarie. Maria Moruzzi-Cuza, cea căreia îi este înălțat monumentul funerar, este mama istoricului Gheorghe Brătianu, văduva lui Alexandru (fiul lui Cuza). Pe frontonul monumen¬tului, stema familiei, cu acvilă și cap de bour, amintea că strămoșii prin¬ciari Moruzzi au fost domnitori în ambele țări românești.