Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Arhimandritul Dobzeu de la Huşi este un sfânt încă din viaţă. Părintele Mina este botezătorul a mii de Nicolae, printre care şi cunoscutul Nicolae Steinhardt. Sute de amărâţi, mii de români anonimi, zeci de sfinţi neştiuţi ai credinţei, acoperiţi de smerenie, au fost botezaţi de acest “Dobzeu” ce îşi poartă crucea pe ultimul drum la Huşi. Preotul Mina Dobzeu are aproape 94 de ani şi tot atâtea trepte până la mântuire. În Postul Paştelui oamenii aşteaptă Învierea. El aşteaptă deja Înălţarea. E orb. Nu vede, nu aude, nu se poate mişca. Însă e nelipsit de la slujbe. Maicile de la Mănăstirea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel îl duc în fiecare zi pe “crucea” unui cărucior. Cele două roţi seamănă mai degrabă cu două aure. Când intră în biserică, credincioşii simt că îl văd pe Iisus. Un Hristos pironit în crucea scaunului cu rotile. Coroana sa de spini e nepăsarea celor care l-au abandonat şi l-au părăsit, de la Iaşi, de la Bucureşti, de pretutindeni. Plânge cu lacrimi de fericire. De fapt, Sfânta Liturghie părintele Mina Dobzeu nu o aude, nu o vede, ci o simte. Ea miroase a tâmâie, a mir, a metanii întinse, acolo unde părintele nu se mai poate apleca decât cu gândul. Părintele Dobzeu ascultă Sfânta Liturghie cu braţele, o adulmecă cu fruntea, preotul Mina trăieşte slujba cu gândul. Cu speranţa unei vămi line spre lumea de dincolo. Prin credinţa ce l-a caracterizat vreme de decenii. Nu spune, nu zice, dar spune tot. Stă ca o stană de piatră, dar cu asta vorbeşte ca un torent.
Ultimul mare duhovnic al Moldovei a “înviat” din boală
Orb fiind, el vede în întunericul zilelor noastre mai bine decât noi.
De câţiva ani pe părintele Mina Dobzeu l-au lăsat puterile. S-a îmbolnăvit, a stat prin spitale, la Iaşi, Huşi, Vaslui. La un moment dat lumea îl dădea ca şi mort. Ei bine, nu a trecut la cele veşnice. Dumnezeu încă nu l-a chemat. Spre surprinderea multora, aşa bolnav, părintele Mina a supravieţuit ani la rând. Acum e ca un sfânt. Nu mai poate sta în picioare, de aceea cât e ziua de mare stă lungit în pat. Şi priveşte cerul unde va să se ducă. Cerul cu nori albaştri şi plin de îngeri şi sfinţi, aşa cum a citit în cărţile ce le-a slujit atâta, o viaţă întreagă. Îşi aşteaptă cu demnitate sfârşitul! Le poartă grija sutelor de credincioşi huşeni sau de departe care încă îl vizitează, îi cer sfatul, le cere binecuvântarea. Ca la ultimul mare duhovnic al Moldovei. Şi eu i-am trecut pragul chiliei de la mănăstire de nenumărate ori. Cu câteva zile în urmă un prieten a stat de vorbă cu el şi a fost binecuvântat. Părintele i-a adresat cuvinte de aur. Cuvinte care-i ţin şi azi loc de sănătate, de speranţă. Ca şi cum l-ar fi sfinţit. Îl ajuta câteodată să ajungă până la biserică. “M-a impresionat modestia şi simplitatea sa.
Mi-a spus că îngerul păzitor îi poartă lumina până la slujba de la biserică. Şi la urmă mi-a zis un lucru care m-a emoţionat...Băi băiete, tu îmi faci misiunea mea...Am rămas mut…Când am ieşit de la părinte simţeam că zbor”, a povestit Sergiu Suhăreanu (50 de ani), un huşean foarte credincios şi devotat părintelui.
O zi din viaţa arhimandritului Mina curge monoton. Dimineaţa, la slujbă e dus cu căruciorul din chilie la biserică. Are grijă un călugăr de el. Bătrânul încă mai are rude în Republica Moldova, la Grozeşti şi ţine legătura cu ei…
Scrisoarea către Mitropolia de la Iaşi a rămas fără răspuns
Credinciosul huşean spună că i-a trimis în luna iunie a anului trecut un mesaj părintelui Sturdzu de la Mitropolia Iaşi. “Sărut dreapta, părinte azi am fost la părintele Mina Dobzeu...L-am găsit tare slăbit şi neputincios! Aş avea rugămintea la dumneavoastră să-i spuneţi Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Teofan, poate are timp să ajungă la chilia părintelui în incinta Episcopiei Huşului. I-ar fi de mare folos acest lucru”, a spus el. Huşeanul a primit un răspuns, dar doar atât: “Doamne ajută! Am transmis mesajul mai departe, mulţumim. Domnul să-l miluiască pe Părintele Mina!”.
“Am fost cu Domnul Iisus anul trecut şi am văzut raiul. Din chilie m-a luat! Mi-a spus că sunt băiatul lui”
I-am trecut pragul deseori. Mai demult mi-a povestit cum a luat el atitudine faţă de politica greşită a lui Ceauşescu, cum a stat la închisoare şi cum (ca şi acum) critică politica postdecembristă. Mi-a povestit şi cum s-a întâmplat când l-a botezat în închisoare pe Nicolae Steinhardt. Şi multe altele. M-a binecuvântat şi m-a umplut de bunătate. Şi de cărţi, multe scrise de mâna sa. Cărţi importante, în special cea despre “rugăciunea inimii” ai cărei fervent propovăduitor este. Am revenit la el ani după ani. Acum e mai greu să-l vizitez, dată fiind starea sa. Dar ajung deseori măcar până în pragul sau la geamul chiliei, dat fiind faptul că am rude la Huşi. ÎPS Teofan are o simpatie şi o preţuire deosebite pentru el. Mitropolitul Moldovei a manifestat dintotdeauna o înaltă admiraţie pentru marii duhovnici ai României, de la părintele Iustin Pârvu sau Arsenie Papacioc, până la Mina Dobzeu.
Orb de mai bine de şase ani, părintele Mina povesteşte enoriaşilor: “Lumina e ca un cort deasupra mea. Mântuirea noastră vine prin credinţă, har şi fapte bune. Lumina pe care o văd este peste toată România. Când am văzut lumina deasupra ţării, l-am înştiinţat şi pe patriarh. Este o binecuvântare pentru poporul nostru. La noi în ţară va fi Noul Ierusalim pentru că poporul nostru a luptat împotriva Antihristului”. Şi continuă: “Eu l-am văzut pe Domnul Iisus prima dată când eram acasă în Basarabia, la Grozeşti. Este de o frumuseţe rară, nu îmi şterge nimeni imaginea lui din suflet. Noi am fost acasă 11 copii. Sunt dintr-o familie formată din şase călugări. Am şi o soră călugăriţă, Rahila. A fost în Basarabia, la Vărzăreşti, apoi a venit în România, la Petru-Vodă...Am fost cu Domnul Iisus anul trecut şi am văzut raiul. Din chilie m-a luat! Mi-a spus că sunt băiatul lui şi de aceea m-a luat sus. Mereu îmi spune că sunt băiatul lui”, a spus parintele Mina unui credincios. “Acolo erau sfinţi, era lumină, era căldură. N-am recunoscut pe nici unul dintre sfinţi, că erau o mulţime. Ei l-au întâmpinat pe Mântuitorul Iisus Hristos. Toţi cântau Osana! Joi, în săptămâna patimilor, Domnul Iisus m-a dus şi la Ierusalim şi pe alte planete. Domnul fie lăudat!”, mai povesteşte prietenul meu ce a spus Mina.
Martir. Atitudine împotriva regimului Ceauşescu dar şi a regimurilor post-decembriste
S-a născut pe 5 noiembrie 1921 în Grozeşti (Lăpuşna), Basarabia. La 13 ani a intrat la Mănăstirea Hâncu, unde a rămas până în 1938. Doi ani şi-a făcut ucenicia în sculptură bisericească la Mănăstirea Căldăruşani. Participant activ în război, a absolvit apoi Seminarul Teologic la Mănăstirea Neamţ şi Facultatea de Teologie de la Bucureşti. În 1948 este uns în monahie la Mănăstirea Brădiceşti, şapte ani mai târziu devenind preot. După ce slujeşte la mai multe mănăstiri ajunge în 1969 la Mănăstirea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Huşi unde este şi astăzi. Ca un mare duhovnic, a fost căutat de-a lungul anilor de mii de credincioşi. Este cunoscut şi pentru atitudinea sa critică la adresa unor măsuri ale regimului comunist îndreptate împotriva bisericii şi nu numai. Dar şi ai celor post-decembriste. Pentru curajul cu care i-a criticat în repetate rânduri a fost închis. Mai întâi între 1948 şi 1949 iar apoi între 1959 şi 1962. În 1962, la Jilava l-a botezat ortodox pe evreul Nicolae Steinhardt. Ultima oară el a fost închis în 1988 pentru proteste prin scrisori adresate lui Nicolae Ceauşescu, depeşe care atrăgeau atenţia preşedintelui comunist cu privire la ateismul impus de comunism şi cu privire la morala poporului român.
