Tara Hategului! Aceasta zona cuprinsa intre Muntii Retezat, Godeanu si Tarcu este, fara doar si poate, cel mai tainic loc din Romania!

"Romanul nu piere!"

Tara Hategului! Aceasta zona cuprinsa intre Muntii Retezat, Godeanu si Tarcu este, fara doar si poate, cel mai tainic loc din Romania! PAUL AGARICI

Cu oameni ciudati si asezari absolut misterioase: Santamaria-Orlea, cu o biserica din secolul al XIII-lea, Ulpia augusta, Sarmizegetusa lui Decebal, Hateg, adica rezervatia de zimbri, Densus, comuna lui Ovid Densusianu, Densus unde se afla cea mai veche si cea mai stranie biserica din Romania, "cea mai frumoasa", cum o numea Nicolae Iorga, Tustea, un sat mic in care s-au descoperit dinozauri, Cetatea de Colti, ridicata la 1.251 m... In Tara Hategului exista "LE CHATEAU DES CARPATHES" Jules Verne! Jules Verne nu a fost niciodata in Romania! Este cert! Scriitorul copilariei noastre a iubit o romanca, o "castelana" ratacita prin Paris si care, cu o noblete incredibila, i-a povestit, poate zile, poate nopti, fermecandu-l pe Jules Verne, facandu-l s-o iubeasca si sa ne iubeasca pe noi, romanii, ruinele castelului si "aceasta veche tara a dacilor, cucerita de Traian in primul veac al erei crestine", cum spune el.

CASTELUL "DIN CARPATI". Cat de mare a fost iubirea, cat de genial a fost Jules Verne incat sa poata patrunde pana la amanunt istoria noastra, nume si locuri pe care, fara suparare, nici chiar multi romani de azi nu le cunosc? Teribila este descrierea lui Jules Verne: "De pe platforma superioara a donjonului, privelistea se intinde pana la ultima limita a muntilor. In spate unduie lantul inalt si atat de capricios ramificat, care alcatuieste hotarul cu Valahia. In fata se adanceste sinuosul pas Vulcan, singurul drum practicabil intre provinciile limitrofe. Dincolo de valea celor doua Jiuri se ivesc targusoarele Livezeni, Lonea, Petrila, Petroseni, stranse la gura puturilor, slujind exploatarii acestui bogat bazin carbonifer. Apoi, in ultimele planuri, o minunata ravaseala de forme impadurite la baza, inverzite pe coaste, sterpe in varf, pe care le domina piscurile abrupte ale Retezatului si ale Parangului. In sfarsit, dincolo de Valea Hategului si albia Muresului... in fundul acestei palnii, depresiunea solului alcatuia odinioara un lac in care se varsau cele doua Jiuri, inainte de a fi gasit o trecere prin lantul muntos. Acum, depresiunea nu mai este decat o exploatare carbonifera, cu inconvenientele si avantajele ei..."

Castelul din Carpati se afla in mod cert intr-un punct al soselei Caransebes-Hateg, unde un indicator spune: 6 km de la Sarmizegetusa-Ulpia si 9 km pana la Hateg! Apoi, drumul este cumplit pentru orice masina normala... "In acest tinut al celor doua Jiuri nimeni nu s-ar invoi sa calauzeasca un calator spre Castelul din Carpati, oricare i-ar fi rasplata", scrie Jules Verne. Iar mai jos: "Nimanui nu i-ar fi dat prin minte sa se incumete a-l vizita. Raspandea in jur spaima molipsitoare, dupa cum o mlastina nesanatoasa imprastie miasme pestilentiale, numai a te apropia pana la un sfert de mila insemna sa-ti risti viata in lumea asta si mantuirea sufletului in cealalta..." Povestea "Castelul din Carpati", a Castelului Colti (biraul Colt este unul din eroii povestirii), i-a fost spusa lui Jules Verne de o castelana romanca, unul dintre ultimii proprietari ai castelului, de fapt, povestea ruinelor Castelului Colti despre care aminteste scriitorul. In adevar, castelul a fost facut in secolele al XII-lea si al XIII-lea si a apartinut familiei feudale romanesti Candea din Rau de Mori. Destinul acestei familii a fost tragic; s-au impacat cu puterea abia dupa ce unul din ei a murit in chinuri, aparand ideea de libertate sprijinita de Tara Romaneasca. Candea I era fiul lui Mihai I "executatul", iar Ioan I Candea, fiul lui Candea I, a avut un fecior, Latcu-Ladislau, care a daruit Manastirii Neamtului o "Evanghelie"... La 1472, in moda vremii, pentru liniste si privilegii, familia Candea devine Kendeffy, iar apoi, rand pe rand, nu mai ramane nimic din ea. Doar ruinele unui castel ciudat! Doar dragostea dintre o castelana, Kendeffy, si un scriitor genial, de limba franceza, Jules Verne... Este absolut impresionant cum a stiut Jules Verne toate astea: "Ciudata farama din imperiul Austriei, aceasta Transilvanie, Erdely in limba maghiara, adica «tara padurilor»! Se margineste cu Ungaria la nord, cu Valahia la sud, cu Moldova la vest" (?!)... "in toata aceasta parte a Transilvaniei nu se vorbeste nici germana, nici maghiara, ci romana - pana si printre cele mai cateva salase de tigani, stabili mai degraba decat nomazi prin feluritele sate ale comitatului. Acesti straini adopta limba tinutului, asa cum imprumuta si religia..."

PE-UN PICIOR DE PLAI... Un loc rupt din Rai. In Romania, care l-a vrajit pe Jules Verne

TULBURATOR. "Castelul din Carpati" este, in sine, o poveste tulburatoare, cu atat mai tainica cu cat acum am aflat impreuna unde exist. Este ciudat ca Jules Verne "a uitat" sa ne spuna unde este! Sau nu a vrut! Sau nu a putut... Am oferi acum imaginea castelului pentru o viitoare coperta a unei reeditari, am vorbit cu multi altii despre acest loc memorabil... Cu siguranta, altii, prin alte parti, ar face-o si ar considera-o o mandrie nationala. Dar noi? Vom pune macar o pancarta indicatoare "Aici se afla Castelul din Carpati despre care a scris Jules Verne...?" Ce dram de cultura sau bucurie istorica ne-ar indemna sa o facem? Jules Verne a fost in stare sa scrie despre noi un intreg roman, iar noi acum trebuie sa facem doar o insemnare rutiera. Cine stie cand? Castelul Colti mai exista... Scrie Jules Verne: "Ce arhitect a ridicat pe podisul acela si la ce inaltime? Nu se stie, iar indraznetul artist a ramas necunoscut, de n-o fi cumva romanul Manole, cel atat de falnic cantat de legendele valahe si care a zidit la Curtea de Arges vestitul palat al lui Radu Negru. Daca in jurul arhitectului mai staruie indoieli, nu exista nici una cu privire la familia care stapanea cetatuia. Boierii din Gorj stapaneau tinutul din vremuri imemoriale. Au fost amestecati in toate razboaiele care au insangerat provinciile transilvane; au luptat impotriva ungurilor, a sasilor, a secuilor; numele lor figureaza in cantece si doine, unde se perpetueaza amintirea acestor nenorocite perioade; aveau drept deviza faimoasa lozinca valaha: «Da pana la moarte!» si-si dadura, si-si varsara pentru cauza independentei sangele, acest sange care le venea de la romani, strabunii lor. Se stie, atatea silinte, jertfe si sacrificii n-au dus decat la cea mai nedemna asuprire a urmasilor acestei rase viteze. Ea nu mai are existenta politica. Trei calcaie au zdrobit-o. Dar valahii din Transilvania nu deznadajduiesc ca-si vor scutura jugul. Viitorul le apartine si ei repeta, cu o incredere de nezdruncinat, cuvintele in care li se concentreaza toate nazuintele: Romanul nu piere!" Ei bine, ACESTE ULTIME TREI CUVINTE APAR IN LIMBA ROMANA in cartea scrisa in franceza de Jules Verne, in colectia Hetzel la 1892!

RECUNOASTERE
"Boierii din Gorj stapaneau tinutul din vremuri imemoriale. Au fost amestecati in toate razboaiele care au insangerat provinciile transilvane; au luptat impotriva ungurilor, a sasilor, a secuilor; numele lor figureaza in cantecele si doinele, unde se perpetueaza amintirea acestor nenorocite perioade; aveau drept deviza faimoasa lozinca valaha: «Da pana la moarte!» si-si dadura, si-si varsara pentru cauza independentei sangele, acest sange care le venea de la romani, strabunii lor" - Jules Verne