Poveştile Bucovinei, de la bisericuţa din deal, la afumătoarea de păstrămioare

Cred ca a trecut deja un... cincinal, cum se spunea intr-o vreme, un "lustru", cum se zicea si mai de demult, de cand l-am intalnit pentru prima data pe bucovineanul cel vajnic si rumen in obraji care s-a pornit spre Bucuresti sa le arate celor din Capitala ce-nseamna bucatele adevarate, neaose, curate... ecologice, naturale etc. etc. M-a uimit atunci – si nu m-am putut opri sa nu-l intreb – cum e ca-n numele lui se-aduna esenta de romanitate adevarata...? Ca-i zice "Ion" si "Taran" si "Baciu". Adica, da, in buletin el este Ion Taran-Baciu, un bucovinean de toata isprava.

Mai demult, degustand pe langa dansul din pastrame, carnati, branzeturi alese si pastravi la cobza, l-am intrebat de unde vin aroma si savoarea bucatelor lui? Mi-a zis ca-i stiinta veche, invatata de la mos-su, multa truda, si binecuvantare de la Dumnezeu. Si pentru ca pe-atunci era, ca si-acum, prag de toamna, m-a invitat sa ajung, pelerin, in satul lui, la Colacu, in Fundu Moldovei, la 8 septemvrie, ca-i zi de hram. N-am avut vreme sa ma duc... Desi tare ma-mbiau si bucatele lui, si vorbele, si... rachiul cu secarica. Da’, asa-i omu’, ca de ravnit, ravneste, de-mbiat, se-mbie... insa e greu sa se lase purtat dintr-un loc intr-altul. Macar ca-i chemat sa fie invitat de onoare. Numai ca anul asta m-am lasat induplecat. Poate si pentru ca-mi lipsea vorba hatrului bucovinean, care, dupa ce si-a asezat cum se cuvine magazinul de produse traditionale bucovinene din Floreasca (si l-a lasat pe mana fiicei si-a ginerelui – "baiatul care i-a lipsit", de!) s-a asezat o leaca pe la casa lui. A, dar sa nu va inchipuiti ca s-a asezat la hodina, nici vorba, doar ca si-a facut si-o pensiune, cu gandul ca de-or gusta din bucatele lui si s-or preumbla pe unde stie el sa-i duca, pe Rarau, la manastiri, dar si la camp ori in gradina, sa-si culeaga singuri rosia si ceapa de-o salata, turistii vor da navala. Si pe la el, si pe la vecini. Ca doar Bucovina e raiul turismului rural!

Sincer sa fiu, nu stiu daca m-am pornit la drum din curiozitatea de a vedea pensiunea si de a gati cot la cot cu dna Viorica, nevasta-sa, ori din chemarea pelerinului. Mai ales ca satul e blagoslovit cu doua biserici frumoase, una de lemn, veche de vreo doua secole, alta de piatra, "frumoasa coz, ca o catedrala"! Ori poate un gand nastrusnic ma-nghiontea sa vad daca-i adevarat ca, la zi de hram (si nu doar atunci), bucovineanul asaza calatorul flamand la masa lui si-i da sa manance bucate alese.

Cum e cu hramul, m-a lamurit repede d. Ion Taran-Baciu. "Cum am pomenit din stramosi, hram la noi e pe 8 septembrie, de Sfanta Maria. E timpul bun de hram acum, ca-i vreme buna, iar toamna ne da roade bogate, sa facem bucate bune". Il intreb de traditii. "In prima zi de hram vin invitatii, rudele de prin toate satele de primprejur unde nu este hram in ziua aceasta: cum ar fi din satul Fundu Moldovei, din satul Botus, toata lumea se intalneste, care nu s-au vazut toata vara, ca fiecare a fost ocupat cu muncile campului. E prilej acum la hram de a se intalni si de a discuta cum a facut fiecare, cum i-a dat vaca lapte, cum s-o facut fanul, recolta cum s-o facut. Dimineata oamenii merg la biserica, dupa-masa toata lumea se intalneste la masa, la distractie". Bucatele hramului sunt supa de gaina, sarmalele, friptura de vitel si de purcel. A... si rachiul cu secarica, si o afinata foarte buna.

O iscodesc pe dna Viorica de retete. "Ce face o gospodina in ziua de dinainte de hram? Pregateste cele mai bune bucate. De exemplu, mie imi place sa fac sarmalutele, le fac cu carne de vita si porc, cu multa ceapa, tai cubulete costita, si dupa ce le rulez in varza, imi place sa le pun bucati de jambon sau rasol feliat sau le impaturesc in costita, fac un sos de rosii si le pun la cuptor. Fac o supica foarte buna, avem niste pui frumosi; facem si o fripturica impanata..." Maestrul bucatelor cu carne este insa tot d. Ion Taran-Baciu. Ca v-am spus ca treaba lui, tot anul, e sa faca tot felul de produse traditionale din carne, ca doar e proprietarul celei mai vechi carmangerii din Bucovina ("e de pe vremea cand eram noi, bucovinenii, la austrieci", mi-a zis el odata, incantat ca se tine bine batrana carmangerie – careia i-a adus el, e drept, innoirile de cuviinta). Dar acum nu-l intreb de retetele de muschiulet afumat, de sunculita, de toba ori de carnaciori – mmm! tare bune mai sunt toate aste! –, ci de retetele mai... de casa. Ma cheama, dar, sa-mi arate cum pregateste pulpa de porc, pentru ziua hramului, pentru masa cea mare, intinsa pentru neamuri si prieteni. "Pulpa de porc, se taie, se curata de grasime, se pune intr-un bait cu apa de munte". Aha, zic eu, deci asta-i ingredientul secret? "Da, apa de izvor punem, de-aici, din munte. Pui in ea sare, piper, usturoi, un pic de vin rosu (sau alb), apoi se tine la bait, inainte de hram cu cateva zile; apoi faci focul la cuptorul cu lemne, apoi scoti afara carbunii si ramane cuptorul incins, pui jambonul in tava doua-trei ore, iar la douazeci-treizeci de minute il scoti si il mai stropesti cu vin. Eu mai fac un bait cu ulei de masline si cu condimente si cu un buchet de busuioc il stropesc cu buruieni"...

Dar, oameni buni, v-am zis ca nu stiu exact de ce m-am pornit spre Bucovina! Sa fie pofta de pastramioarele si pastravii la cobza ai gazdei mele? Sa fie curiozitatea turistului (ce-as putea sa fiu intr-o zi!)? Ori evlavia pelerinului?
Pentru satul Colacu, hramul Sfintei Marii are doua semnificatii. Pe 8 septembrie e slujba de la biserica, cu tot satul, si-apoi intalnirea cu rudele si masa cea plina de bucate (v-am povestit cate ceva despre ele). Anul asta, pe langa neamuri, d. Ion Taran-Baciu a avut si turisti. Pe care i-a tratat insa tot ca pe rude, "ca asta am si vrut, sa se simta oamenii ca in familie"! A doua zi, de Sfintii Parinti Ioachim si Ana, satenii s-au dus si ei "sa stea de vorba cu stramosii", pe deal, la cimitir. "Toata lumea merge la noi biserica si se sfintesc mormintele celor care au decedat. Tot omul ia o cosarca, cu un colac mare, cu prajituri, cu vin. Toata lumea vine in straie nationale, cu itari, cu bunda, cu camesa. La noi la Colacu este o biserica veche de lemn, si acolo se mai afla si mormantul fostului primar Traian Popovici, care a salvat de la Holocaust 26.000 de evrei, in timpul celui de al doilea razboi mondial, fiind primar la Cernauti". Istoria mica si istoria mare sunt foarte importante, aici, in Bucovina. "Istoria mica e cea a familiei, dar vorbim si de cinstirea inaitasilor comunei, a celor care au construit profilul de astazi al comunei Fundu Moldovei. Sa le spunem si copiilor nostri ce au facut strabuneii, sa spuna si ei mai departe".

Ei, si-acum sa nu credeti ca totul se sfarseste in deal, la cimitir? Nici vorba! Urmeaza, ca pe vremuri, traditie nesmintita de sute de ani, hora satului si balul gospodarilor. "Asa cum se facea acumm o suta de ani, nimic nu s-a pierdut!", imi zice mandru bucovineanul meu cel rosu-n obraji. Si-mi zice sa nu care cumva sa lipsesc, pe seara, de la bal. "Ca vin pana si babele satului! Stau pe laite si vorbesc, comentandu-i pe ai tineri, dar lor nu le pasa. Ca, vedeti dumneavoastra, pana si-n ziua de azi se mai leaga prietenii la hore si baluri, ca vezi o fata ca-ntalneste un baiat de Santa Maria, anul asta, si la anul, pana-n hram, se si marita. Ca-i sarbatoare binecuvantata." (Daca n-as fi vazut cu ochii mei ca-i asa, as fi zis ca-s vorbe de claca, sau reclama numai buna de adus turisti...).

Ei, si dupa bal, am plecat spre Bucuresti, lasand in urma satele cele frumoase ale Bucovinei, despre care un prieten vechi, gurmand elvetian, imi spunea ca nu-s departe deloc, ca frumusete, traditie si bun-simt, de satele lor din Pays d’en Haut. Ii leaga traditia pastoritului, a pastramelor, a branzeturilor si bucuria... balurilor, a serbarilor de toamna. Ca-i hram in Bucovina, ca-i "desalpe"... in Alpi.

Dar fiindca veni vorba de pastrame si carnati va marturisesc ca abia astept ziua de joi, cand "vin" bucatele traditionale ale Bucovinei in Capitala (ca vin cu data fixa, sa-ntelegem ca trebuie timp sa le faci, mereu proaspete, si de-aia nu-s de gasit in toata ziua). Sta el s-astepte Printul Charles (care – adevar va spun –, le-a gustat si i-au placut, si-a cerut sa i se trimita, din cand in cand, sa mai compare gustul Bucovinei, cu cel al Ardealului,... si cu cel al Albionului), d-apai noi! Asa sa ne-ajute Dumnezeu, la carnati, la pastrame si branzeturi ca-n Bucovina, dar si la poale-n brau, cozonaci si... smantana. Ca, vorba lui Radu Anton Roman, nimic nu-i mai frumos pe lume ca "dulcea Bucovina cu smantana"...