Legenda spune că Dragoş Vodă, întemeietorul şi primul voievod al Moldovei, vâna prin pădurile Neamţului un bour sau zimbru. Părerile fiind împărţite, există şi varianta ca bourul şi zimbrul să fie, de fapt, unul şi acelaşi. Această vânătoare a căpătat în timp accente mitologice şi capul de zimbru a ajuns să simbolizeze Moldova. Bogdan I, domn al Moldovei, şi-a ales ca simbol heraldic capul de bour.
Au fost descoperite tezaure întregi în care capul de zimbru apare pe monezi, peceţi, sigilii. Iar în 1858, acesta a apărut tipărit pe primele mărci poştale din România. Însă istoria recentă este dramatică. În pădurile din România, zimbrii au dispărut atunci când ultimul exemplar a fost ucis în urmă cu mai bine de un secol şi jumătate. În 1958 au fost aduse primele exemplare din Polonia în rezervaţia de la Haţeg-Slivuţ. Rezervaţia Neagra-Bucşani din judeţul Dâmboviţa, cea mai mare dintre cele patru din ţară, cu o suprafaţă de 162 hectare de păduri de foioase şi fâneţe, adăposteşte 41 de exemplare, dintre care cinci sunt pui. Conform tradiţiei, toţi zimbrii primesc la naştere nume care încep cu „Ro” de la România.