Caracterul este cel mai greu de dobândit şi foarte uşor de pervertit mai ales în anii formării spre maturizare ai unui bărbat. SHOTOKAN-ul, filozofie de viaţă japoneză, a sedus încă un băiat valah, pe al cărui altar îşi joacă determinarea destinului între plusul care contează în faţa nimicirii cu orice preţ a adversarului interior – eul – duşmanul total al fiecărui campion. Adrian are 12 ani şi este crescut de dna Viorica Barbu – asistent maternal DGASPC. „Mamaia” – prima şi cea mai aprigă antrenoare a vieţii lui Adi – îl învăluie în neţărmurită dragoste, ştiind din experienţa de soţie, mamă şi bunică faptul că alături de tăria de caracter acesta este celălalt cel mai important ingredient în desăvârşirea viitorului bărbat care va fi în câţiva ani Adrian. Sensei-i Florian Gheorghe şi Ciprian Apetrei sunt cealaltă interfaţă a posibilului viitor al lui Adrian şi responsabilitatea aprofundării valorilor promovate de acest sport este atent urmată de ambii antrenori. Restul, adică decizia liberului arbitru, îi revine lui, oricare ar fi el, cel care va alege între A PUTEA şi A NU PUTEA.